mama si bunica

Demult am aceasta credinta, asa cum spun mereu,
“Nimic nu este intamplator”
Imi vad de viata printre drumuri, scoli…sala de curs, case, casa, parcuri, magazine, biserica…Asta-s eu se pare!
Primesc un telefon seara tarziu, in timp ce eram in parc cu Geo, cel mic.
Oamenii si-ai creat un obicei, eu insami fac asta, seara obisnuiesc sa sun doar daca este urgenta.
Aceasta este si intelegerea mea cu mamele, parintii.

La telefon o persoana necunoscuta, femeie, parea bunica care dorea sa vin cat mai repede acasa la nepotica ei. Nu stia ce fac eu, nu stiu daca avea habar ce inseamna consiliere, IBLC, Lamaze…etc. Aflase ca am fost in casa unui nepot de-al ei, la micuta lor si ca am raspunsuri si solutii pentru copilasi si mamicile care doresc sa alapteze.

Aceasta femeie, bunica m-a lasat pe ganduri.
Am privit experienta ei de mama si m-am raportat la experienta mea, a noastra a multora dintre mamicile care doresc astazi sa faca lucrurile bine pentru copiii lor.
Am invatat sa ascult bunicile fiindca stiu ca ele pot influenta foarte mult tanara familie, direct sau indirect. Intai aflu credintele bunicii si creez o punte de legatura cu ea si apoi ajung si la mama. Am sesizat ca rezultatele cele mai bune in consiliere asa se obtin: cu bunicile care au raspunsurile la propriile nelinisti.

Parea ca doreste sa faca lucrurile foarte bine pentru baiatul ei, implicit pentru nora.
Mi-a povestit experienta ei in alaptare si cum credea si se straduia sa faca tot ce este bine pentru copilul sau. Ea atunci credea ca era bine sa ii dea sa manance la trei ore, credea ca e bine sa aiba un program de masa.
Acele vremuri impuneau foarte multa rigurozitate in multe domenii din viata, drept urmare a adoptat stilul multor mame, acela de a impune multe reguli copilului, din dorinta de a-l proteja.
Mi-am amintit cum o alta mamica imi spunea ca a facut chiar lectiile cu baiatul ei pana tarziu, aproape ca ii scria si problemele, ii citea cartile. O alta imi povestea ca statea dupa copilul ei la baie si cat el era pe toaleta, ea statea langa usa si ii citea lecturile.

Aceasta bunica se intreba daca ar fi putut face lucrurile diferit.
Astazi si-ar fi dorit ca baiatul lor sa fie mai independent si ma intreba daca exista un prag, daca ea a gresit, unde si cand trebuia sa se opreasca.

Cand, in masina, discutia despre alaptare si parintitul timpuriu, a luat aceasta intorsatura, m-am oprit si m-am intrebat:
“De ce aceasta situatie in viata mea? Care este sensul acestei bunici, in acel moment in viata mea de profesionist sau de mamica de baiat de 15 ani si 7 ani?”
Ea a atins o coarda sensibila a sufletului meu, mamica de adolescent de 15 ani.

Si,
Mi-am retinut lacrimile.
Eu, mamica, am simtit framantarile unei bunici, mamica care toata viata a dorit binele copilului si astazi imi spune ca se gandeste ca i-a ingradit libertatea, se gandeste daca i-a influentat personalitatea, daca ar fi trebuit sa faca lucrurile diferit pentru ca astazi baiatul ei sa aiba mai multa liniste sufleteasca. Asa simtea ea.
Ar fi atat de simplu sa cautam greseli, sa le gasim si sa le reparam si sa schimbam, asa cum schimbam clanta la o usa veche…

Orice mama isi doreste tot ce este mai bun pentru copilul sau!
Ea, in acel moment al vietii sale, cand copilul era abia nascut, cand mergea la gradinitia, la liceu, facultate credea ca face tot ce este mai bun pentru el. Ea poate descoperi mai tarziu ca a gresit, poate descoperi ca anumite comportamente ale fiului sau au fost modelate de deciziile pe care mama sa le-a luat cu voie sau fara voie.

O mama se dezvolta intr-un context!
O mama se dezvolta in raport cu credintele care i-au fost inspirate din propria copilarie, din experientele pe care le-a acumulat alaturi de parintii sai, de propria mama.
Ea se dezvolta in raport cu aspiratiile pe care le are copilul din ea despre ce inseamna familie, relatie, aspiratii profesionale, sociale.
O mama nu este numai in raport cu copilul sau, ea are latura sa sociala in care se incadreaza sau nu si atunci parte dintre asteptarile sale, reusitele sau nereusitele sale le poate proiecta cu voia sa sau fara voia sa asupra propriul copil, copii.
O mama, este intai sotie si ea poate fi influentata in relatia cu propriul sau copil de statul de sotie: sotie care se simte iubita sau nu, sotie care se simte respectata sau nu.
O mama isi creste copilul armonios si nu are intrebari de acest gen “Daca fac bine, unde am gresit, cat de mult sa fac sau cat de putin sa fac” daca este in acord cu sotul ei, cu tatal copilului, copiilor sai.

Am folosit termenul “armonios” pentru a descrie armonia din gandirea comuna a cuplului.
Am analizat si alte mame mai in varsta, fiindca imi place sa invat de la altii, la randu-mi, si am vazut si partea plina a paharului.
Ele povestesc ca…
“Asa se facea pe vremea mea” “Se va descurca copilul meu”
Aceste mame nu isi pun intrebari daca au gresit si cu ce au gresit. Ele traiesc impacate cu alegerile facute in anumite etape ale vietii si se iarta pentru alegerile lor fiindca in acele momente au crezut ca fac cel mai bine pentru copiii lor.

Am ajuns la punctul cheie: Asumarea
Atunci cand alegem un anumit mod de a ne creste copiii, analizam si ne asumam ca in acel moment consideram ca este cea mai buna alegere.
Daca mai tarziu am constatat ca am gresit, este impovarator sa traiesti cu sentimentul de vinovatie.
Vinovatia creaza nesiguranta, nesiguranta atrage alte greseli in viata ta si a celorlalti.
Vinovatia atrage boala.
Daca aveti in jurul vostru oameni pe care ii simtiti suferinzi, care au dureri de cap, care par foarte slabi, care vesnic acuza cate un simptom, intrebati-i daca se simt vinovati in vreo privinta si daca puteau face lucrurile diferit.

Imi asum atunci cand fac anumite alegeri.
Ma iert pentru anumite alegeri pe care le-am facut in trecut.
E simplu sa spun “ma iert” ?
Unora le reuseste aceasta formula vindecatoare, fiindca cred in ea, altora nu le reuseste fiindca au preluat ideea ca iertarea vine din partea unei persoane.

Voi povesti cateva cuvinte despre o mamica. Mamica a doi copii. Batrana, se descria ea. 37 ani.
Consiliere in alaptare. Agitatie extrema mama, agitatie baiat la san, agitatie bunica.
Aparent ok. Lactatie. Ritualuri.
Ne indreptam spre casa, in masina. Discutii oarecare, dar extrag o idee. Simt ca exista undeva o teama de a nu-i face rau copilului.
Sesisez “Frica pierderii”
Intreb:
“Cum a aparut sarcina aceasta in viata ta?”
A fost intrebarea cheie care a declansat ceea ce simteam: frica de pierdere a copilului, sentiment acut de vinovatie al mamei.
Sarcina neprogramata. Dorinta de a intrerupe sarcina. Multe ganduri initiale, apoi a acceptat ideea noului copilas care aparea in familia lor.

Azi, traia cu frica de a nu fi pedepsita de Dumnezeu fiindca nu a dorit initial acest copilas.
Aceasta frica o impovara si o supunea greselilor in alaptare, o determina sa fie azi-foarte fericita, apoi tensionata si impovarata cateodata.
Aceasta frica a declansat sentimentul de vinovatie si…
Pentru a avea solutii pentru cresterea celor doi copii, avea nevoie sa nu mai poarte povara vinovatiei care o incorseta, care nu o lasa sa vada solutii, acolo unde poate altii le vedeau, care nu o lasau sa se bucure de maternitate fiindca traia cu frica de a nu gresi, de a nu face ceva care sa declanseze un mecanism prin care ea va fi pedepsita de Dumnezeu.

Stiti ce sentiment am cand descopar astfel de trairi in mame asemeni mie, tie?
Chiar imi vine sa plang si sa imbratisez acea mama, femeie…
“Ai nevoie de iertare.” Vinovatia se vindeca cu iertare.

A fi mama
Daca esti mama si esti judecata de altii, poate fi impovarator, se trezesc sentimente de vinovatie.
Daca esti mama si esti propriul tau judecator, povara este si mai mare.

Judecata aspra, naste vinovatie.
Vinovatia, poate aduce nesiguranta sau incrancenare.
Vinovatia aduce boala.
Vinovatia creaza un zid in fata ta si nu poti vedea calea cea mai buna pentru tine si copil.

Vinovatia se vindeca prin iertare. Iertarea de sine, iertarea obtinuta de la ceilalti fata de care simtim ca am gresit, de la Dumnezeu daca avem o relatie cu el.

A fi mama, inseamna asumare.
Azi, nu intamplator luam anumite decizii pentru ei.
Noi avem nevoie sa trecem prin anumite experiente.
Copiii nostri au nevoie sa treaca prin experiente.
Noi suntem azi, ceea ce au sadit parintii nostri in noi cu bune si rele.
Ei vor fi maine, ceea ce sadim azi, cu dragoste in ei, cu bune, chair daca maine se pot dovedi ca au fost rele.

Si, draga bunica,
Nu ai gresit, ai fost mama perfecta pentru copilul tau, tatal nepoatei tale, sot al nurorii tale.
Fiul tau a avut nevoie de aceaste experiente in viata lui pentru ceea ce a devenit si pentru ce va deveni.

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>