Ce rezonanata au avut aceste cuvinte in sufletul meu!
Ma intreb daca si in al tau, cel-cea care ma citesti acum…

Ieri in timpul cursului de “parintit”, in sala fiind gravudute cu sotii lor, am initiat un joculet prin care imi propuneam sa sustin defapt temele de curs pe care le aveam planificate.
De multe ori, exista cursanti care isi doresc sa noteze, sa asculte mai mult decat sa se implice.
Insa, se pare ca, cei mai multi doritori de informatie care ajung in sala mea au informatii, dar isi doresc sa faca o selectie pertinenta a lor pentru a o folosi mai tarziu.
Cum spuneam, cursantii au nevoie sa se descopere si sa vorbeasca despre credintele lor, despre temeri, au nevoie de confirmari.
De aceea jocurile au rolul de a initia discutii si de a permite oamenilor sa se descopere prin prisma a ceea ce povestesc ceilalti cat si prin prisma celor spuse de ei.

“Ce asteptari ai de la viitorul tata?”
“Ce asteptari ai de la viitoarea mamica?”
Intrebari adresate celor din sala, femei si barbati, viitori parinti.

Daca esti mamica, daca esti o viitoare mamica….
Daca esti un sot, viitor sau actual tatic…
Iti spun sa te opresti si sa gandesti! Nu citi mai departe! Gandeste! Fii corect cu tine!
Savureaza fieacare gand si analizeaza.

Primul gand care ti-a venit in minte a fost unul care exprima o stare de multumire sau de nemultumire?

Daca primul tau gand a fost unul care ti-a adus linistea sufleteasca si totusi ai cautat sa vezi daca exista ceva ce poate fi schimbat sau ceva ce poate fi usor modelat, as spune sa te bucuri de aceasta liniste.
Ea poate exprima increderea in tine, in capacitatea ta de a fi independent, de a nu avea asteaptari foarte mari de la cel pe care il iubesti si esti dispus sa daruiesti.

In aceasta perioada exista destul de putine cupluri, relatii care functioneaza pe principiul daruirii.
Noi am invatat sa functionam pe principiul egalitatii, pe principiul fapta si rasplata.

Si totusi, in sala de curs am intalnit singura mamica si singurul tatic din “cariera” mea  care au declarat ca au avut o perioada la primul copil cand gandeau…si ea ne povesteste:
“Simteam ca faceam atat de putine lucruri in casa alaturi cu copilul meu, iar sotul meu il vedeam impovarat si il simteam ca are multe responsabilitati de dus pentru noi familia lui. El lucra de dimineata pana seara”
Privesc nostalgica si imi spun:
“Uaaauuuu!!! Tiparul femeii de astazi care se simte impovarata ca este acasa cu copilasii, ca face aceleasi lucruri zi de zi, ca mancarea trebuie gatita zilnic, ca trebuie sa facem curatenie mereu, ca ai nostri copiii fac imediat dezordine….
Unde este tiparul femeii care imediat dupa nastere se simte inutila, neiubita, neapreciata de sotul sau?
Unde este tiparul femeii care simte ca nu valoreaza daca sta acasa cu copiii si isi doreste sa se reintoarca la munca?
Unde este tiparul femeii vesnic revoltata si pusa pe reprosuri ca nu este sufiecient inteleasa, suficient ajutata, suficient de odihnita, suficient de relaxata, suficient de iubita ….(Mai stiti? Completati voi lista daca simtiti.)

Gandesc toate acestea in timp ce privesc “femeia” din fata mea.
Pot privi numai femeia si atat?
Nu pot! Ea vine intr-un context: familia de baza, respectiv copilaria ei, mediul cultural din care provine, si…cel mai important ea se dezvolta armonios in relatie cu sotul ei alaturi de care cladeste pentru copiii lor.

Privesc sotul, asteptand.
Ce asteptam? Vazand atata daruire si simplitate in sentimentele sotiei sale, atata puritate in simtirea sa, as fi asteptat o dezvinovatire sau poate…o confirmare ca ea are dreptate.
Asteptam sa imi spuna:
” Da, muncesc mult, alerg toata ziua pentru buna stare a familiei si fac asta cu un sentiment de mandrie”

Si…
Surpriza continua:
” Ea crede ca nu face nimic pentru familia ei, iar eu plec de acasa cu sentimentul ca ma desprind de casa de tot ce inseamna familie, educatia fetei si simt ca plec si pierd timpi importanti iar responsabilitatea cea mai mare ii apartine sotiei.
Simt ca plec si ea ramane cu atatea lucruri vitale, esentiale de facut si eu nu o pot ajuta”

As continua acest dialog si as introduce acea fata mirata pe care o trimitem in mesaje.
Am ramas profund impresionata fiindca am intalnit un astfel de cuplu.
Aceasta tipologie de cuplu, as pune-o in rama!
Am apreciat cum fiecare nu se sustrage de la ceea ce au planificat sa faca impreuna pentru bunul mers al relatiei si a familiei.
Am apreciat grija pe care o aveau considerand ca celalalt face mai mult.

De foarte multi ani mamicile se simt impovarate dupa nastere, simt ca a creste un copil este o sarcina care la un moment dat le impovareaza si atunci multe dintre ele dezvolta tristeti dupa nastere, depresii, stima de sine scade foarte mult.
In Romania a fost preluat tiparul egalitatii in drepturi, iar femeia care sta acasa a fost considerata-casnica-fara ocupatie, adesea scris in multe dintre hartoagele pe care le completam.
Expresia aceasta “fara ocupatie” poate avea rezonanta si in mintile sotilor care considera ca a avea o ocupatie in afara casei, ca a avea un program impus, a avea responsabilitatea respectarii unor reguli impuse de un sef sau, de a avea responsabilitatea gestionarii unei echipe, ca sef, poate reprezenta o sarcina grea de dus si adesea impovaratoare.
Intrebarea mea era:
“Care este diferenta intre importanta si impovaratoare?”

Tatici obositi ajung acasa si considera ca a avea un serviciu reprezinta totul fata de activitatea de a sta acasa cu copiii, de a face banala ordine, de a incropi ceva de mancare.
Chiar, ce mare lucru!
Femeile ajung sa creada acest lucru, ba chiar ele au fost educate in acest sens.
Ele au preluat ideea ca a sta acasa este simplu, dar sunt surprinse si afla ca uneori este impovarator fiindca asteptarile le sunt inselate.
Nu-i usor sa stai acasa sa fii responsabila gospodariei, familiei, linistii, fericirii in casa ta.
Femeile mame, imediat dupa nastere, dupa ce depasesc euforia primirii noului venit in familia lor, constata ca nu este atat de usor si…
Ei, sotii…
Nu inteleg!
Ele se simt neintelese!

Acest tipar de mamici ajung sa fie nervoase, sa se comporte cu copiii cateodata dur, sa ridice tonul, sa aplice reguli pe care copilul nu le poate intelege, sa dezvolte obsesii in curatenie, educatia copilului.
Multe dintre mamici se complac in acest tipar fara sa realizeze ca se afla intr-un cerc vicios. Repeta un tipar si abia asteapta sa se reintoarca la serviciu.
Asteapta si nu asteapta. Fiindca am descris numai partea goala a paharului, din pacate, dar nu am spus cine ofera energia pentru a depasi toata aceasta etapa de parintit timpuriu, de invatare a meseriei de mama, de sotie care are si un prunc, de sotie care se ocupa de gospodarie si de sot, de sotie care isi iubeste sotul si imparte iubirea cu copilul.

Descriind cele de mai sus, as spune ca multi dintre tinerii de astazi au schimbat tiparul.
Meseria de mama este inaltatoare.
Meseria de mama este baza educatiei familiei.
Mama casnica ofera dragoste celorlalti daca se simte respectata, iubita si apreciata pentru tot ceea ce face si ce nu face in caminul sau, in educatia copilului sau, copiilor sai.
Meseria de mama a ajuns sa fie ravnita de multe dintre femeile care au repetat tiparul mamelor de zeci de ani.

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii