Suntem intr-o Romanie unde femeile incep sa se informeze din ce in ce mai mult.
Venim dintr-o Romanie unde cadrele medicale, autoritatea din orice sistem, fie el medical, invatamant, financiar, avea cuvantul definitiv.

Am fost crescuti cu frica de autoritate, poate cu respect pentru autoritate.
Am fost crescuti sa acceptam ca altii pot avea o parere pentru noi, daca se pare ca sunt mai pregatiti in acel domeniu sau mai mult, au multe diplome in acel domeniu.
Am fost crescuti sa acceptam si sa facem asa cum spune autoritatea si cum poate, face toata lumea.

Aceasta este educatia multora dintre noi, si am inceput sa ne punem din ce in ce mai des intrebarea de ce multi dintre noi sfideaza autoritatea sau chiar intra adesea in contradictie cu regulile scrise, dar neintelese?
Tinerii, adultii doresc sa isi exprime parerea si sa aiba un punct de vedere atunci cand au de luat o decizie.

Daca ne construim o casa, exista o schita a proiectantului, un plan al inginerului si un protocol al muncitorilor.
De fiecare data cand suntem pe acest drum, cand ne dorim sa construim o casa, ne informam si cautam acesti oameni care pot reprezenta autoritatea, acesti oameni care pot avea si sigur au mai multe cunostinte decat noi in acest domeniu.
Dar,
Ne consultam cu ei, ei ne respecta si daca pot aparea contradictii, cu lejeritate ne putem retrage din colaborare si cautam un alt specialist.
E atat de simplu!
E casa noastra, in ea vom locui noi si dorim ca aceasta experienta sa fie unica, asa cum o dorim pentru multi ani.

Experienta nasterii este constructia pentru un inceput nou in familie.
Experienta nasterii creeaza amintiri care raman toata viata, in care femeia se poate simti unica, valorizata, importanta, iubita, respectata, sustinuta.
Alteori, femeia se poate simti singura, folosita, manipulata, fara importanta, nesustinuta…si ea isi poarta experienta toata viata.
In lant apar reactiile imediate:
Cand femeia s-a simtit singura in travaliu, cand nu a avut sotul alaturi, cand a simtit ca un cadru medical a profitat de increderea ei, cand a fost chiar manipulata, ba chiar a fost bruscata cateodata, ea dezvolta sentimente de neincredere.

Stiti, posibil multi dintre voi sa va intrebati, de ce scriu toate acestea?
Fiindca voi nu ati simtit asta!
Voi ati simtit cu totul altceva…dar totusi se pare ca nu ati avut lapte suficient, ati dezvoltat depresii, asa cum fac toate mamele, fiindca pare a fi normal…
Si totusi, pare ca nu ati avut lapte si ati intarcat…
Si pare ca relatia voastra de cuplu se “intristeaza” dar…este normal, fiindca asta li se intampla multora dintre cunostintele voastre!

Pare sa fie normalul negativ al fiecarei realtii:
Sotul doarme in sufragerie, ca plange bebelusul si…
Raman de se separa mult timp dupa nasterea copilului si relatia se poate rupe in multe aspecte constientizate sau nu….

Si sotul poate sa intre in tiparul taticului neglijat, neiubit, fara atentie, fiindca mama este mult prea dedicata copilului si il uita pe EL, tatal….

Si mama poate sa fie nervoasa, sa iste certuri, sa simta ca este neajutata, ca este atat de greu sa cresti un copil, sa ai nopti nedormite…
Dar altii zic ca este normal, asa o fi…
Si relatia isi urmeaza un curs negativ, nefiresc, acceptat…
Si copilul primeste ideea ca mami si tati sunt impovarati, dar asta este normaloitatea lui…

Cati dintre voi ati stiut ca puteti avea altfel de experiente de parinti, daca va faceti marele proiect al sarcinii, nasterii, modului cum discutati cu medicul, cadrele medicale, alegerea locului nasterii?
Cati ati stiut ca puteti gestiona aceste sentimente si ca puteti avea solutii pentru mai tarziu, daca stiti sa gestionati doar aceasta tranzitie, nasterea?

Va invit sa reevaluati autoritatea medicala din Romania.
Sa va faceti un plan viguros pentru inceputul vietii de familie, in care sa porniti impreuna, sa va asumati travaliul ca o experienta emotionala a cuplului, a capacitatii sau incapacitatii voastre de a fi parinti buni, mai buni, de a ramane sau de a crea fericirea in cuplul vostru.

Nasterea este tranzitia.
Stiu ca daca vei citi cele scrise de mine,
Poti simti ca ai trecut prin cele de mai sus,
Poti simti ca nasterea ta putea avea un alt curs
Poti simti ca iti curg lacrimi gandindu-te ca poate puteai sa alaptezi…
Poti simti ca poate nu ai fi trecut prin acea tristete de dupa nastere,
Prin incapacitatea de a te ocupa de copilul tau,
Prin incapacitatea de a sti care sunt nevoile lui
Prin incapacitatea de a te simti mama competenta pentru copilul tau.

Stiu ca poti simti ca poate,
Sotul tau nu s-ar fi indepartat de tine
Stiu ca poti simti ca,
Relationarea cu sotul tau ar fi putut fi alta…

Si astazi,
In incheiere as vrea sa iti spun aceasta poveste, TU, draga prietena daca o citesti, as vrea sa stii ca este modul meu prin care iti spun ca imi pasa de tine:

EA a ales cezariana-modul decent de a naste.
EA sustine vehement ca este cea mai buna metoda de a naste pentru femeia moderna.
EA a ales sa nu alapteze inca de la nastere.
EA crede ca alaptarea afecteaza relatia sexuala a cuplului.
EA crede, afirma ca traieste confortabil in relatia ei.
EA este prea vehementa si cateodata agresiva pe grupurile de suport pentru alaptare si nastere naturala.
EA oare doreste sa se convinga pe ea, ca a luat cea mai buna decizie?
EA a ales ca bebelusul sa aiba camera sa.
EA este frustrata ca bebe are nopti nedormite.
EA il implica pe sot reprosandu-i.
EA crede ca bunicii acorda o buna educatie copilului.
EA crede ca are un sot minunat ca este atat de implicat.
EA crede ca nu este iubita. NU simte ca este iubita de sotul ei, nici macar de fata ei nu este convinsa ca o iubeste…
EA crede ca regulile sunt importante in educatia copilului.
Ea adesea este nemultumita.
EA adesea tipa la sot si copil.
EA crede ca copilul il iubeste mai mult pe tati.

EA crede ca aceasta viata este normala.
EA crede ca aceasta este viata normala de cuplu.

Si totusi…
De ce adesea tipa la copilul ei?
De ce adesea cauta aprecierile si iubirea celorlalti?
De ce atat de multe tigari in viata ei?

EA traieste confortabil in normalitatea ei, negand ceea ce simte, fiindca este greu sa accepti ca lucrurile simple nu aduc intotdeauna cele mai mari satisfactii.

LUPTA sa ai o experienta buna a nasterii!
Informeaza-te!
Schimba tiparul familiilor nemultumite si schimba incepand cu tine!

Daca deja esti aici, haideti impreuna sa constientizam si sa schimbam.
Nu accepta normalitatea nefericirii, a frustrarii in viata ta.
Am fost creati pentru a fi fericiti!
Putem sa fim fericiti, acolo unde suntem, luptand, rezolvand, trecand prin experiente dureroase, grele, lungi…
Dar,
Fuga,
Neimplicarea,
Scurtaturile
Nu aduc satisfactii!

Cu mult drag pentru voi am scris,
Eu-copilul mamei mele
Eu-femeie
Eu-sotie
Eu-mama copiilor mei
EU-cea inclinata catre invatare si analiza

Liliana Tudose

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii