Georgeta, alaptez de doi ani
Georgeta, mama lui Petru de 2 ani si 3 luni.
Mereu am incercat sa duc o viata sanatoasa, echilibrata, iar nasterea naturala si alaptarea erau norma pentru mine. Cand nasterea nu a decurs cum mi-as fi dorit, am luptat si mai mult pentru ca alaptarea sa mearga. Ea a venit cu multe provocari pentru noi – un start greoi intr-o maternitate care ne-a oferit prea putin sprijin, urmate de rani, rani foarte adanci, suplimentare si un bebe care isi dorea doar sanul si bratele mamei. Sfaturi “binevoitoare” am primit din toate partile cum sa renunt mai usor si mai repede la alaptare si cum laptele praf e la fel de bun ca si cel matern.
Atunci cand bebe a primit primul supliment mi-am dorit sa reusesc sa il alaptez macar 3 luni. Dar cu sprijinul unui consultant in alaptare si al familiei la 3 luni am reusit sa trecem pe alaptare exclusiva. Si atunci am zis ca va suge pana cand va vrea el. Chiar daca asta va presupune 3 sau 4 ani.
Au fost cele mai grele luni, cele mai provocatoare, dar si cele care au adus cele mai profunde si frumoase schimbari. Atunci am invatat ce inseamna de fapt sa ascultam si intelegem omuletul care a sosit in familia noastra. Si ce inseamna de fapt alaptarea, ca este nepretuita pentru mamica si bebelus. Pentru ca nimic, nici un praf nu poate inlocui laptele matern si relatia minunata ce se construieste.