Am avut senzatia ca o resuscitau!
Buna Liliana,
Am vazut proiectul pe care l-ai initiat si imi pare extrem de util femeilor. Imi doresc sa iti trimit povestea mea, ea este asternuta pe hartie imediat dupa nastere si de atunci a trecut ceva timp. Nu am mai citit-o, nu stiu ce sentimente imi poate trezi.
Din cate am inteles, este util sa punctez si aspectele evidentiate de tine. Voi incepe cu raspunsul la intrebarile tale, dupa care voi asterne cele doua povesti:
Ceea ce am simtit atunci si ceea ce simt astazi.
Povestea este putin diferita.
Informatii despre sarcina
Am ramas insarcinata natural, din prima incercare, ne-am programat si ne-a reusit din prima luna
Sarcina a fost usoara, doar analize uzuale, fara tratamente, fara exces de ecografii.
Din punct de vedere emotional
Greturi puternice, nu am resimtit sarcina ca pe ceva frumos, chiar ma miram cand auzeam ca femeile zic ca e cea mai frumoasa perioada din viata – la mine nu a fost, au fost anumite momente placute, dar abia asteptam pe de o parte sa se termine.
Dupa primele luni am inceput sa ma gandesc ca e frumos sa gasesc chestii placute, dar au inceput arsurile si miscatul mai greoi.
Regret un pic atitudinea mea din timpul sarcinii, am simtit uneori ca dadeam vina pe copil, ca ma simteam asa.
In primele trei luni am fost destul de stresata sa nu pierd sarcina, (frica pierderii are o cauza din trecut) desi nu aveam motive, totul era ok, dar cred ca povestile din jur si din grupurile de pe internet, m-au influentat.
Am avut unele zile cu o teama maxima, ma gandeam la un moment dat ca e posibil sa-mi fi indus singura greturile ca o confirmare ca sarcina merge bine.
Am facut cursuri de pregatire pentru nastere, chiar doua, chiar daca nu am rezonant cu unele metode abordate la cursuri. Sunt o persoana practica. Nu sunt credincioasa, chiar deloc!
Comentariu:
Prezenta la cele doua cursuri, diferite ca abordare si metode arata o nevoie de cunoastere sau o stare de nesiguranta.
A fost o sarcina emotionala?
Eu sunt o persoana destul de rationala, cumva mi-am mai impus sa fiu emotionata, dar nu am simtit emotii cum povesteau alte mamici ca se topeau la o miscare sau lovitura a lui bebe…nici nu stiu cum sa explic exact, poate nu inteleg clar la ce se refera sarcina emotionala. Imi era drag atunci cand se misca, o mangaiam, dar nu am simtit ceva wow (probabil eu ma si asteptam la ceva nemaipomenit)
Comentariu:
Ma refer la emotiile negative care ar putea sa apara sau emotii din trecut care pareau ca revin in aceasta etapa a sarcinii
Am fost sustinuta de sot, el a fost alaturi de mine si a avut incredere in mine/noi
Care a fost raportul cu familia
Nu imi dau seama exact la ce te referi prin raport cu familia, bunicii au fost bucurosi de sarcina, este prima nepoata din familie si abia o asteptau .
Mama mea era un pic stresata de nastere ca ea a avut niste nasteri nu prea frumoase si ma tot intreba cum de nu imi e frica, dar eu ii spuneam ca abia astept ca nu mi-e frica, ca va fi bine
Care era relatia cu medicul tau
Foarte Ok, medical meu este unul dintre suporterii nasterii naturale. Am avut si am incredere.
De-a lungul sarcinii medicul m-a sustinut sa nasc natural, dar in travaliu dupa cele 23 de ore cand a venit la spital, nu stiu, mi s-a parut un pic prea relaxat si confortabil cu ideea de cezariana, probabil ceva din mine si-ar fi dorit sa incerce sa o intoarca un pic pe cea mica, sa imi zica sa ma plimb, ceva orice, dar mi-a zis ca era in pozitie iliaca dreapta si ca la cum au decurs lucrurile in 24 de ore, slabe sanse sa fie ok (in timpul anterior moasa Irina popescu il updata cu informatii despre cum progreseaza travaliul )
Comentariu
Daca relatia cu medicul era una bazata pe incredere, un mesaj negativ sau care poate sadi neincredere in timpul travaliului, poate influenta profund femeia in timpul travaliului. Astfel de mesaje pot aduce renuntari ale femeii.
Alegerea modului de a naste si alegerea locului nasterii
– care sunt factorii care au contat in alegerea modului de a naste: sa fie spital privat, sa existe ora magica si sa permita rooming in
– daca ai ales pe deplin informata modul in care ai ales sa nasti: Da
– cum te-a sustinut familia in ceea ce priveste modul in care tu ai ales sa nasti: am fost sustinuta de toti
– cum te-a sustinut medicul tau: m-a sustinut
– ai ales pe deplin informat locul nasterii, te simteai confortabil cu locul nasterii si care era parerea ta despre ceea ce avea sa se intample in locul nasterii: atitudinea cadrelor medicale, libertatea de a alege, libertatea de miscare, deschiderea cadrelor medicale catre comunicare si optiuni: Da, teoretic maternitatea era cea mai buna optiune din Bucuresti pentru ceea ce voiam eu. As fi vrut acasa dar aveam o retinere si anumite temeri ca poate se intampla ceva si nu am timp sa ajug repede la spital
Comentariu
Dorinta de a naste acasa, dar nefinalizata datorita retinerii de a nu se intampla ceva, arata o nevoie indreptata catre siguranta nasterii, posibila neincredere in capacitatea trupului de a reusi singur, in planul lui firesc-natural, hormonal
Descrierea debutului travaliului
– descrie in cateva cuvinte care era starea ta inainte de debutul travaliului, iti amintesti starea ta emotionala? Dar a familiei? Erai intr-o stare de confort? Te simteai odihnita?
Travaliul a inceput la 11 noaptea, nu eram neaparat odihnita, depasisem 41 de saptamani, eram cumva plictisita de asteptat, luasem un calciu effervescent la sfatul moasei Irina, si in seara aia cred ca m-am uitat la Vocea Romaniei apoi mi s-au fisurat usor membranele. Eram incantata dar aveam si o usoara stare de parere de rau ca gata nu vom mai fi niciodata doar noi doi, eu si sotul, mai mult nostalgie
Comentariu:
“Plictisita de asteptat”” ar putea arata nerabdare, care ar putea sa apara si in timpul travaliului
– descrie in detaliu care ti-au fost emotiile si gandurile cand a debutat travaliul: m-am gandit ca gata asta e, o sa se nasca pe 11 octombrie, , pana la urma s-a nascut la 00:58 pe 12
– cum a reactionat familia ta: familia s-a bucurat, nu i-am implicat deloc in prima luna (ma refer la bunici, mi-au zis ca bine ca e fata ok, si eu sunt bine, sa nu ma mai gandesc la asta)
– descrie impactul familiei tale asupra debutului de travaliu si ulterior asupra intregului travaliu: nu cred ca a avut impact, am fost doar cu sotul care m-a sustinut, cred ca avea emotii, dar daca nu era el faceam fata mai greu
– cum ai perceput contractile: ca pe o febra musculara puternica, dupa vreo 14 ore de la inceput si fara progrese la dilatatie am inceput sa le percep foarte dureroase, incepusem sa nu mai fiu entuziasta si sa nu mai am energie sa le suport
Comentariu:
Era timpul odihnei active, chiar daca trupul avea contractii ajuta daca cautai pozitii pasive si sa iti golesti mintea de ganduri
– ce faceai in timpul contractiilor: ma sprijineam de zid, respiram, ma tinea sotul in brate, numaram, mai intram in apa
– care erau gandurile tale : abia asteptam sa vina o data, la fiecare control al moasei speram sa inceapa dilatatia dar rapsunsul era negativ ( si in a doua parte a travaliului devenisem usor anxioasa cred, desi gandul meu era ca tot natural nasc)
– partenerul tau era langa tine? Ti-ai fi dorit? Te-ai simtit in siguranta cu el?: da a fost langa mine
– ar fi putut exista mesaje nonverbale pe care le-ar fi putut trimite partenerul tau sau familia ta, care ar fi putut sa te influenteze? Nu, partenerul era informat si ma sustinea 100%
– cand ai plecat la spital : dupa 16 ore de travaliu aprox, cand deja aveam contractii puternice zero dilatatie si rezistenta mai deloc, am mers la spital in ideea sa mi se puna epidurala incat sa ma relaxez putin
Descrierea travaliului
Off,ce greu imi e sa ma gandesc din nou de la capat, am scris toata povestea la 2 saptamani de la nastere, o mai scriu o data acum, probabil mai pe scurt.
Imi amintescca pe la 11 noaptea dupa ce am vazut Vocea Romaniei, cred, ne-am bagat la somn, si pe la 11 si ceva am simtit un pic de lichid, am mers la baie si cred ca se fisurasera membranele ca dupa, din ce imi amintesc au inceput contractiile.
La vreo ora si ceva am sunat-o pe moasa pentru ca erau deja puternice si la intervale scurte, si ea a venit pe la 2-3 cand nu aveam dilatatie deloc. Am luat niste supozitoare pentru inmuierea colului, fiindca era tare rau, spastic din cate retin, apoi ne-am bagat toti in pat.
Eu nu prea ma dormit. La 6 a mai facut un control, la fel..contractiile erau destul de dureroase, pe la 9 am mancat ceva si ne-am intins iar, disparusera oarecum de fapt erau mai rare, si pe la 13 l-a sunat din nou pe medic si a zis ca poate e travaliu fals, sa ma bag in cada si daca se opresc inseamna ca nu e travaliul cel asteptat. Cum m-am bagat in cada pe la 14,au inceput contractii super dese la 1-2 minute distanta, abia reuseam sa respir si sa le fac fata, dupa 40 min de stat in cada, control si iar doar 2 cm, dilatatie cum era la inceput…
Comentariu:
Expresia “Travaliu fals” poate crea ideea ca in trupul tau se intampla ceva in neregula, ca poate exista o diferenta intre ceea ce simteai si ce se intampla in realitate. Este mesajul care creaza cele mai mari confuzii femeilor la nastere. Nimic din ceea ce simte femeia nu este fals, totul este real si exista un sens. Contractiile puternice si neregulate au un sens: potioneaza capul copilul de cele mai multe ori sau pregatesc bazinul femeii.
L-a sunat pe medic si au stabilit sa merg la spital pentru ca deja eram varza de oboseala, contractile erau foarte dureroasa si la unele abia rezistam.
Comentariu
Gandul oboselii extreme este daunator si poate crea blocaje.
Pe la 16 am ajuns la spital , doctorita de garda mi-a facut control si la fel nu era dilatatie, copilul la ecograf parea foarte mare,pozitionat pe dreapta, pozitie occipitala iliaca dreapta sau ceva de genul..doctorita i-a zis moasei ca nu crede ca reusesc natural. (alt mesaj negativ care scade increderea in capacitatea de a rezista, de a reusi)
Eu m-am pus pe bocit..a urmat montarea branulei cu vreo 3-4 intepaturi, alte reprize de bocit ca ma durea intepatura, fetita facuse si o bosa la cap… pe la 18 mi-au montat epidurala, mi-a mai alinat din durere si am putut sa ma odihnesc un pic, au inceput sa bage si oxiton sa regularizeze contractile, ma enerveaza ca nu m-au lasat sa ma plimb din cauza perfuziei si a seringii de oxiton care era fixa, am stat macar 5-6 ore doar in pat.
Pe la 9 dilatatia incepuse sa creasca pe la 6 cm cu indulgenta, la 11 si ceva a venit si medicul nu mai avansase deloc, tot 6 era, el a zis ca in situatia de fata imi recomanda cezariana, eu am inceput sa plang, cand m-a vazut mi-a zis ca putem sa mai astetam, nu este graba, dar sa tin cont ca travaliul activ abia de acum ar incepe si as avea nevoie de energie pt impins etc, si ca e posibilsa mai dureze destul de mult. (alt mesaj destabilizator care creaza nesiguranta si neincredere in capacitatea de a reusi)
Fetita parea ok la monitorizare, a zis ca putem sa nu ne grabim, cred ca am mai stat un pic, pe la 12 e posibil sa fi luat decizia de operatie dupa ce am vorbit si cu sotul, nu stiu, eram epuizata de oboseala, ceva din mine imi zicea ca vreau sa scap o data (era o sambata seara).
Comentariu:
Acest mesaj fusese si anterior in timpul sarcinii, dorinta de a termina repede, iar tot cursul ingreunat al travaliului a activat mesajul initial
Cat timp erai programata sa treci printr-un travaliu? Care era timpul pe care tu il estimai? Ai avut un timp estimat?
Am plecat plangand la sala de operatii, plang si acum cand scriu, singurul gand din capul meu era” nu pot sa cred ca mi se intampla mie asta”repetat obsesiv.
Comentariu
Cred si imi pare rau ca ai trait asta si ca chiar si astazi simti acelasi lucru. Imi doresc sa te ajut sa intelegi anumite lucruri, iar daca le poti schimba la o nastere viitoare, sa schimbi raspunsul fata de anumite situatii daca ar putea aparea.
Operatia a fost relativ ok, in timpul ei stiu ca aveam un sentiment naspa fata de copil cum ca din cauza ei nu am reusit natural, nu simteam nimic cu gandul la ea, apoi in timpul operatiei cand ma zguduiau sa o scoata am avut impresia pe moment ca o resusciteaza si m-am ingrozit ca ar putea fi moarta din ambitia mea stupida.
Apoi a plans si dupa ce au aspirat-o, mi-au pus-o pe gat, era asa fina, si plangea mititica.
Comentariu:
Care au fost principalele argumente pentru care ai ales sa nasti natural? Cum au nascut prietenele tale? Inainte de a ramane insarcinata, cand erai necasatorita cum gandeai ca vei naste? Au fost persoane in jurul tau, de-a lungul timpului care sa te determine sa alegi nasterea naturala? iti place competitia? Crezi ca ai prelaut ideea de nastere ca pe o competitie? Simteai ca doresti sa iti demonstrzi tie ceva anume sau altora din preajma ta?
Avea4060 gr. Inca ma gandesc daca as fi reusit natural ce leziuni ale perineului as fi putut avea si ma ingrozesc de teama.
Comentariu
In timpul sarcinii cum ai primit gandul rupturilor de perineu sau al epiziotomiei?
Ce simti astazi
– ma intereseaza care este gustul tau de astazi
– te simti vindecata, implinita
– care sunt dezamagirile tale
– crezi ca exista solutie pentru dezamagirile tale in acest moment? Poti sa le enumeri, te rog?
Nu stiu daca sunt vindecata, nu cred, sau poate partial. Ma chinuie intrebarea oare cum ar fi fost natural, pe de alta parte m-am refacut rapid dupa cezariana si a fost ok, am avut copilul non stop cu mine din momentul cand am iesit din operatie. Nu stiu daca exisata o solutie pentru dezamagiri, probabil ar fi interesanta si o nastere naturala sa vad cum ar fi..
Cum poate influenta povestea ta o alta mamica
– poti transmite cateva ganduri personale pentru o mamica care te va citi?
– ce lucruri ii sugerezi sa le aiba in vedere
– cum o poti incuraja
– ce aspecte importante sa le aiba in vedere
Devin mult prea emotionala si nu stiu ce as putea sa ii transmit decat sa se informeze cat mai mult si sa aleaga un medic in care sa iaba incredere.
De ce iti doresti sa nasti din nou natural dupa o cezariana sau dupa doua
– ai perceput cezariana ca pe o nereusita personala? Mai sunt si alte nereusite personale care te afecteaza in acest moment? Ele sunt din copilaria ta, din casnicie-familie sau pe plan personal-profesional
– cred ca da, am perceput-o ca pe o nereusita, imi doream sa fac parte din categoria mamelor care reusesc, cumva le consideram superioare pe cele care nasc natural. In general nu prea am avut nereusite, probabil si din acest motiv m-a afectat asa mult operatia, pt ca am simtit-o ca pe un esec
Comentariu:
De ce gandeai ca o mama ar fi putut fi mai buna daca naste natural? Ce inseamna sa fii o “mama buna”? Tu ai avut o “mama buna” ?
– te-ai simtit folosita in relatie cu cadrele medicale: Te simti adesea folosita si in relatii cu alte persoane? Cauta in jurul tau si afla ce sentiment a fost declansat in timpul nasterii
– nu m-am simtit folosita, dar cred ca acum gandind la rece as fi vrut medicul meu sa nu fi decis asa repede cezariana, trecusera 24h de travaliu intens, dar cred ca as fi vrut sa incerce vreo manevra ceva, desi e posibil sa fi stiut ca nu se poate altfel. In timpul operatiei mi-a zis ca avea o pozitie care nu prea se pupa cu nasterea naturala
– ai crezut ca nasterea naturala este modul perfect de a naste. Ti-ai dorit sa faci lucrurile perfect pentru copilul tau. Ti-ai dorit sa fii o mama perfecta? Care este relatia cu mama ta. Ce sentimente se trezesc in acest moment gandindu-te la ce fel de mama iti doreai sa fii in raport cu mama ta sau modelul feminin din viata ta
– Da sunt perfectionista, imi doresc sa fiu o mama mai buna decat mama mea, mai afectuoasa cred, si sa imi exprim sentimentele fata de bebelusa mai usor, mama mea desi stiu ca ma iubeste, nu si-a manifestat verbal niciodata sentimentele, iar gesturile de afectiune erau destul de rare, este axata mai mult pe munca
– ai crezut in medic si ai fost dezamagita. Dezamagirea a trezit si alte sentimente de dezamagire in relatie cu alte persoane, in relatie cu tine
– cu alte persoane nu cred, cel putin nu imi vine in minte
– dorinta de a ti se respecta punctul de vedere, de a putea decide pentru tine si copilul tau? Cauta in ce relatii tu nu poti decide? Nu ai putut decide la prima nastere, nu poti decide in viata: in relatie cu sotul, mama, familia, etc?
– cam pot decide peste tot in ceea ce ma priveste, nu mi se impun chestii mai deloc, sunt genul care imi impun opiniile cand cred in ele
– crezi ca ai fi putut face mai mult, dar ai fost slaba si ai cedat: ce sentimente iti creaza aceasta afirmatie. Iti declanseaza anumite amintiri? Sunt alte momente din viata ta in care ai cedat si ulterior ti-a parut rau?
– Nu ma consider slaba ca am cedat, nu am fost fortata, am luat decizia cu sotul avand in vedere circumstantele de atunci. Momente in viata probabil ca sunt, dar sunt chestii mici nesimnificative, in afara de o singura situatie care nu cred ca are legatura cu acest moment. Am cedat la 21 de ani cand eram virgina si am facut sex cu un baiat, mai mult de curiozitate; acum de vreo 2-3 ani regret pentru ca era un idiot, si m-am simtit oarecum folosita, desi eu am luat decizia de a ma culca cu el.
Comentariu
De ce revenit aceasta amintire in viata ta? Au existat circumstante care sa declanseze aceasta amintire, aceasta situatie nerezolvata?
– ce te astepti sa obtii trecand printr-un alt travaliu? Cauta sentimentele pe care le-am sugerat mai sus. Poti realiza ca ceea ce simti astazi este in relatie cu: tine, cu familia de baza, cu copilaria ta, cu sotul, cu seful, cu locul de munca, cu sentimentele de neincredere din trecut sau de azi, cu dorinta de reusita dusa la extrema
– trecand printr-un travaliu astept sa ajung la un bebelus nascut natural
Povestea nasterii scrisa la 2 saptamani dupa nastere
Am asteptat nasterea asta cu teama, emotie, nerabdare, curiozitate si dorinta de a vedea ce inseamna sa aduci pe lume o noua viata.
Eram destul de increzatoare ca, corpul meu va sti ce sa faca, ca voi rezista durerilor travaliului cu brio, ca voi avea o nastere cat mai naturala, desi mintea mea uneori nebuna imi punea in fata si scenariul in care nu s-ar intampla lucrurile asa cum vreau eu, dar cumva nu credeam ca de data asta nu va fi bine, cu toate ca daca stau sa ma gandesc toate experientele mele medicale au fost cu complicatii, urate, nu am scapat nici o data usor :(.
Comentariu:
Era important ca ideea de a nu naste natural, fara interventii medicale sa fie acceptata pana in interiorul sufletului, sa fi putut trai confortabil si cu ideea de cezariana si sa sti exact cand si cum ar fi putut aparea cezariana. Si, sa fi fost convinsa ca mintea este cea care genereaza devieri de la normal ale cursului travaliului si sa ai un plan mental pentru situatiile cand erai intr-o astfel de situatie.
Desi imi propusesem sa iau in calcul si ideea de cezariana in caz de urgenta, am realizat ca la nivel emotional nu am fost deloc impacata cu asta, si era o varianta iesita din discutie. Realizez ca am fost foarte inversunata pe partea de natural, mi-am dorit sa nu se faca nici o procedura care sa intervina in travaliu, si culmea aproape toate mi s-au intamplat.
Comentariu:
Inversunarea ar fi putut influenta cursul firesc. Sentimentul care ar fi trebuit sa predomine: impacarea sufleteasca, firescul, normalitatea, impacarea sufleteasca, iubirea, daruirea-sentimente pozitive care ajuta cursul firesc-instinctiv al trupului si al copilasului.
Nu stiu exact de ce ( probabil asta va ramane intrebarea fara raspuns), incerc sa inteleg si sa accept scopul acestei experiente sa vad si partile pozitive si sa invat ceva din asta. Stiu ca va dura o perioada pana cand nu imi va mai veni sa plang cand aud ca cineva a nascut frumos natural sau cand voi povesti experienta mea. (desi acum la aproape 2 saptamani de la nastere deja nu mai am senzatia de plans asa puternica).
Realizez totusi ca nu am avut o nastere traumatizanta asa cum am citit experientele multor femei, a fost mai mult o experienta altfel decat asteptarile mele, care la momentul respectiv m-a destabilizat psihic/emotional.
Eram deja in saptamana 41, cand am fost la control la moasa si dupa consult ar fi parut ca in 3-4 zile nasterea ar fi trebuit sa se declanseze. Joi noaptea (9 spre 10 octombrie) am avut vreo 2-3 ore de contractii si nu prea am dormit pana pe la 5 dimineata, s-au dovedit a fi contractii de pregatire.
Vineri pe 10 m-am plimbat, am fost la piata, m-am relaxat toata ziua, dar nu mai aveam contractii.Seara, dupa Vocea Romaniei, ne-am culcat, dar nu am apucat sa ma relaxez cine stie cat, ca pe la 23:00 am inceput sa simt niste contractii.
In jurul orei 24 am inceput sa monitorizam si erau la 3-5 min foarte intense. la fiecare contractie trebuia sa ma opresc inclusiv din vorbit, sa respir profund aplecandu-ma pe zid sau sot. pe la 1 am sunat moasa sa ii zic si mi-a spus ca se pregateste si vine si ea. Cred ca a ajuns in jur de 2, contractiile erau la fel de intense, abia am pututu sa stau intinsa sa imi faca un control sa verifice colul.
La primul control dilatatia era aproape inexistenta, desi contractiile mele erau pentru dilatie 4-5, colul nu era sters complet, era tot posterior, dar mi-a zis ca e timp sa se dilate, sa incercam sa ne relaxam si verificam din nou peste 1h jumate.
L-a trimis pe sot la farmacie sa ia niste supozitoare cu usconsin care ar fi ajutat la inmuierea colului.
Comentariu:
Din punct de vedere emotional pot spune ca si acest gest a creat un sentiment de nerabdare, ca lucrurile sa se intample mai repede. Pe un fond de nerabdare care era deja era sadit adand -“asteptam sa se termine sarcina”
In alte conditii supozitoarele pot ajuta fizic si chiar emotional, insa in contextul tau, a redeschis o portita.
Am mai stat un pic, am mancat, vb, contractiile erau la fel.
La 3:30 la urmatorul control statusul era la fel, deja incepusem sa fiu un pic dezamagita, dar m-am remontat, stiind ca trecusera doar 4 ore de la inceput si pentru prima sarcina exista sansa ca travaliul sa fie minim 12 ore, deci era timp. Intre timp moasa vorbea si cu medicul, il tinea la curent cu starea mea. La 3:30 dupa control moasa a zis sa incercam sa dormim un pic sa ne mai odihnim, si sa facem un control la 6:30, poate se schimba situatia.
Comentariu:
Acest mesaj arata o asteptare: sa se intample ceva. Daca nu s-ar fi intamplat, aparea dezamagirea, sentiment negativ care poate influenta cursul travaliului.
A se evita astfel de mesaje, intrucat un travaliu se poate sta oricat, fiindca exista un sens, asa cum ti-a spus medicul, bebelusul era intr-o pozitie care avea nevoie de mai mult timp pentru rasucire, incadrare.
Ea cu sotul au dormit un pic, am mai avut si eu vreo 2-3 reprize de cate 15 minute intre contractii care incepusera deja sa se rareasca la 10-15-20 min.
La 6:30 la control dilatatia era 2 cu indulgenta, colul mai sters si mai putin posterior dar progresul destul de mic, macar bebelusa era ok. Deja incepusem sa obosesc si sa devin nerabdatoare. Am reusit sa dorm aprox o ora pana pe la 9 cand contractiile erau haotice la 8-9 min, 10-15-26 min, nu se sistematizau deloc, dar erau ff dureroase, nici nu stiu cum sa explic durerea, cert e ca inca rezistam si ma asteptam psihic sa fie din ce in ce mai dureroase.
Comentariu:
Aveai un plan pentru contractiile pe care tu le asteptai mai dureroase? Ce simteai ca nu vei mai putea rezista? Sau ca te pregatesti psihic pentru o etapa mai grea si vei avea resurse, respectiv aveai un plan prestabilit pentru asta?
De la 11-14 au fost tot haotice, moasa a zis ca poate ar trebui sa mergem la spital sa incerce sa ajute cu oxiton si peridurala, ca fetita avea o pozitie a capului necentrata si nu apasa pe col, de asta nu se dilata.
Si epidurala m-ar fi relaxat un pic, ar fi inmuiat colul si poate ar fi mers. Pe la 13:00 a vorbit iar cu medicul, care a zis ca daca copilul e ok si contractiile mele sunt haotice nu are sens sa mergem atunci, ci sa incerc sa fac o baie in cada mai calda sa vedem daca se opresc contractiile sau daca vor continua. M-am bagat la 14:00 in cada timp de 1 h, la nici 5 min au inceput contractii super intense la 1-3 minute, apa mai atenua din durere dar efectiv la unele simteam ca ma rup in doua, la un moment dat m-a bufnit rasul ca nu imi venea sa cred cat de intense sunt, si ma gandeam cam cat ar mai putea sa doara :))
Cand a vazut moasa ca sunt asa intense contractiile si dupa control tot 2 aveam dilatatie, a vorbit cu sotul care a zis sa mergem la spital sa fac epidurala si vedem daca se inmoaie colul, si apoi sa inceapa cu doze usoare de oxiton. Eu incepusem sa fiu dezamagita, exact de ce imi era frica si nu imi dorisem incepuse sa se intample, dorinta mea de a lasa procesul cat mai natural se dusese pe apa sambetei 
Comentariu:
Daca decizia de a pleca la spital era luata, era important sa gandesti:
“Nimic nu este intamplator”
“Totul se intampla cu un sens, iar sensul este intotdeauna unul pozitiv”
Sunt formule care ocupa mintea in momentele de stres, iar daca aceste credinte sunt lucrate inainte, au efect asupra psihicului.
Tu incepeai sa cedezi mental, predai armele si mental te indreptai catre ceea ce nu iti doreai.
Te0ar fi ajutat sa gandesti ca: “”Este ok, am incredere, va fi bine si asa, totul va fi bine, sa respiri si sa elimini toate gandurile negative”
Pe la 3:30 am avut o contractie atat de intensa incat aproape am dat cu capul de mobila si mi-au dat lacrimile instant, pentru prima oara in travaliu (cred ca incepuse sa isi faca loc frustrarea ca dupa 16 ore de travaliu dilatatia nu progresa deloc, gandul ca ajung la spital cu toate procedurile alea ma deprima).
Am realizat insa ca asta e solutia acum, nu avea sens sa ma incapatanez aiurea, moasa ma incuraja si imi spunea ca o sa incercam toate posibilitatile pana sa se ajunga la operatie pentru ca eu ii ziceam ca mi-e groaza de asta.
Comentariu:
Cuvinte cu efecte asupra psihicului chiar daca intentia este una pozitiva: “A incerca” inseamna a nu face ceva serios in sensul acesta, doar incerci, fiindca nu crezi cu adevarat ca vei reusi.
Deja s-a folosit cuvantul “Operatie”? Cuvintele ramasesera in minte si lucrau. Cu fiecare durere a contractiei, cu fiecare timp pierdut, cu fiecare control efectuat si fara progresie, cuvantul “Cezariana” sadit in creieras sapa, ca un viermisor care contopea un teritoriu.
Recomandat sa se evite cuvintele cu mare impact emotional si creat un plan inca dinate de nastere despre ce se poate intampla daca.
La 4:07 eram in masina spre spital, la 4:30 deja ajunsesem, ne-a preluat medicul de garda , se cunostea cu moasa, era foarte tanara, m-am relaxat ca mi-a zis moasa ca e f ok si ca nu o sa ne preseze nimeni cu nimic.
Comentariu:
Exista frica de a nu fi presat de cadrele medicale? Daca te-ar fi presat ce s-ar fi intamplat? Aveai un plan prestabilit pentru asta?
La control a zis la fel, dilatatie 2-3 cu indulgenta, capul copilului avea o bosa de la cat apasase pe bazin si la eco s-a vazut ca plutea deasupra bazinului in dreapta, nu se angaja deloc, plus ca estimarea greutatii era 4300 gr (apoi doctorita a zis ca e supra estimat, dar oricum avea peste 3500 gr).
Mi-a sugerat sa facem si antibiotic sa nu fac vreo infectie ca membranele erau fisurate de la miezul noptii si trecuse ceva timp, mai ales ca statusem si in cada. Nu mi-a picat bine, dar am acceptat… Am mers in rezerva si acolo au venit moasele/asistentele de pe tura sa imi puna branula, dupa ce mi-au dat camasa pe mine si am ramas aproape dezbracata.
De aici a inceput “distractia”
Comentariu:
Adesea in aceste momente se produce un blocaj emotional. Daca acest pas era anticipat si creat un plan pentru acest moment, era mai usor de trecut. Ar fi ajutat ca mama sa aiba o atitudine relaxata fata de cadrele medicale si interventiile necesare. Altfel, se producea blocajul mental-centrat pe durere.
Contractiile devenisera f dureroase si trebuia sa stau relaxata pentru branula si nu puteam, ma luasera frisoane si tremuram de frica intepaturii, mai ales ca voia sa o faca pe mana deauspra degetului mare.
Prima tentativa a esuat, pe mine ma durea intepatura si am inceput sa plang in hohote. A renuntat, sotul le-a zis sa ma lase un pic sa ma calmez, ca mi-e frica de ace si trebuie sa ma relaxez, si ele ziceau “cum imi e frica de asta cand am contractiile alea asa dureroase” si le-a zis sotul ca frica nu e o chestie logica, degeaba te bati cu crocodilul daca ti-e frica de paianjen, nu o sa dispara frica aia doar pt ca e paianjanul mai mic.
La a doua tentativa in vena stanga la fel, nu stiu exact de ce imi era frica, aveam impresia ca ma doare rau si nu a reusit, cred ca durerea era asa intensa si de la oboseala. Deja ma enervasem si sotul le-a zis sa ma lase putin cu el, ca incearca sa ma linisteacsa el. Ideea era ca nu aveam scapare pt ca epidurala avea nevoie de perfuzie, trebuia si pt antibiotic& oxiton, asa ca dupa vreo 5 min m-am relaxat, am incercat sa nu ma gandesc si a reusit sa puna branula, Victorie! (reechilibrare, sentiment pozitiv, ar fi putut sa se incarce din nou emotional cu multa energie pentru sustinerea travaliului)
Apoi mi-au facut un EKG si au inceput sa monitorizeze contractiile, erau f intense dar deloc sistematizate, imi ziceau ca intensitatea era echivalenta cu ultima faza a travaliului, dar dilatatia nu corespundea.
Comentariu:
Offf, un mesaj atat de frecevent si cu efecte devastatoare asupra femeii din travaliu!
Te-ar fi ajutat sa fi sti ca in anumite spitale se vorbeste astfel si ca este firesc sa ai si o diferenta intre ceea ce simti tu si ce spune aparatul.
Dupa asta a trebuit sa mergem in sala de nasteri/travaliu pentru ca doar acolo puteau sa monteze epidurala. M-au luat doar pe mine urmand ca sotul si moasa sa vina dupa ce imi montau epidurala. In sala de nasteri m-au dezbracat complet pentru epidurala ( ) (ma gandesc acum ca am stat atat de mult timp dezbracata si atatia m-au vazut, ca in momentul asta cand scriu si imi amintesc mi se zbarleste pielea pe mine..ma mir ca atunci nu am avut senzatia asta, cu toate ca ma mai incerca cate un sentiment de rusine)
Comentariu:
Un sentiment negativ, crezi ca a fost atat de pregnant incat sa te fi influentat in acel moment?
Exista cazuri cand femeile au blocaje in astfel de situatii.
Mi-a facut intai anestezie locala cu xilina, se simte exact ca anestezia la stomatolog, apoi au montat cateterul si mi-au pus prima doza de anestezie. In vreo 10 minute deja nu mai simteam aceeasi durere la contractii, incepusem sa ma relaxez sa redevin optimista. Ma si imbracasera intr-o camasa si ma acoperisera, ma simteam mai decenta :)))
(clar, te-a influentat emotional expunerea ta fizica)
Dupa vreo ora au venit iar sa ma controleze, contractiile nu erau sistematizate, din ce in ce mai rare, si au hotarat sa imi bage o doza mica de oxitocina (0.6 cred) Asta se intampla pe la 19:00 si un pic. Au inceput sa reapara contractiile, nu le simteam dureroase, simteam doar cum se incorda abdomenul dar cu fiecare control, dezamagirea era mai mare pentru ca progresul era mic si doza de oxiton se marea, bebelusa avea inca pulsul bun, dar destul de liniar.
Partea proasta era ca eram imobilizata la pat din cauza oxitonului si 6 ore nu m-am miscat de acolo :((Dupa controlul de la 22:30 unde ajunsesem la o dilatatie 6, au decis sa cheme si medicul sa luam o decizie.
Comentariu:
De ce s-a impus decizia? Bebe era bine? Daca da, atunci de la dilatatie sase se putea continua travaliul intr-un ritm lent, dar sigur.
A ajuns in jur de 12, in timpul asta mie mi se tot administra oxiton si epidurala, nu ma lasau nici sa mananc pt ca era posibil sa fac operatie si nu aveam voie.
Comentariu:
Pentru ce era lupta ta? Simteai ca te lupti cu motrile de vant fiindca cezariana era acolo si era mai puternica decat tine, prea frecvent a fost adusa in discutie.
“Nu te lupta cu o femeie care naste! Si mai mult, nu folosi arma-cezariana!”
La controlul de la 12, speram sa aud ca am dilatatie 9 sau maxima, si cu toate ca o parte din mine parca simtea ca nu va fi ( moasa imi zisese pe la 6 ca doctorita de garda crede ca nu voi reusi natural din cauza pozitiei copilului, dar ca vom incerca. Ea mi-a spus cumva sa ma pregateasca , sa nu fie socul prea mare daca se intampla)
Cat am stat imobilizata, moasele si doctorita m-au tot incurajat, vorbeau cu fetita sa ma ajute, imi spuneau ca si ele isi doresc dupa atat timp sa reusesc natural, dar sa incerc sa ma linistesc pentru ca si daca voi ajunge la cezariana, voi ajunge dupa ce am incercat tot, si ar trebui sa fiu impacata ca am facut tot ce mi-a stat in putinta, ca majoritatea femeilor ar fi cerut demult cezariana (ma rog, nu prea ma consola cu nimic asta ).
Comentariu:
Nu mai fac comentariu. Imi vine sa plang. Atatea mesaje!
Cand am auzit ca dilatatia e tot 6 cu indulgenta 7, mi-au dat lacrimile, medicul mi-a zis ca putem sa mai continuam o perioada, ca bebelusul pare ok, dar ca el in situatia asta recomanda cezariana pentru ca deja erau f multe ore de travaliu cu progres prost, exista sansa foarte mare sa nu mearga, si frustrarea mea ar fi fost si mai mare. Mi-a zis sa iau in calcul si faptul; ca travaliul activ abia atunci incepea si pentru expulzie trebuia sa am energie sa imping.
Comentariu:
In situatiile de criza avem nevoie de directii, iar daca autoritatea din acel moment a trimis aceste mesaje, chiar daca sensul parea bun si cuvintele erau caldute, deja trupul nu mai stia ce are de facut, iar increderea ta in capacitatea de a naste natural era undeva jos, jos. Mai exista incredere?
Cand a vazut ca am izbucnit din nou in plans in hohote cu sughituri, mi-a zis din nou ca mai putem astepta, nu este inca urgent, este strict decizia mea deocamdata, si nu vrea sa am impresia ca ma grabeste. Ne-a intrebat daca vreau sa raman cu sotul singura sa discutam, si a iesit afara cu restul personalului.
Am ramas cu sotul, am plans mai rau ca un copil mic, nici nu puteam sa pronunt cuvantul cezariana, nu imi venea sa cred ca sunt pusa in situatia asta, am discutat, el ma intreba daca simt ca mai pot, daca mai am energie,
Comentariu:
Chiar daca intentia era buna, se accentua o stare in care deja te aflai. Te-ar fi ajutat sa te intrebe: “”Ce simti? ” si sa asculte. Sa iti ofere un sfat numai daca tu il cereai.
Eu eram epuizata, mai ales psihic, i-am zis ca nu stiu, ca daca as sti ca in 2-3 ore as naste poate as gasi resurse, dar daca nu ar duce nicaieri si tot as ajunge la operatie, probabil as fi si mai terminata psihic. Am mai vorbit un pic, am mai plans, in cap imi rasuna doar fraza” nu pot sa cred ca mi se intampla asta, nu e real, nu are cum”.
Pana la urma i-am chemat inapoi, si i-am zis lui sa le spuna pentru ca eu nu puteam. Am mai plans un pic, dar le-am zis ca nu intru in operatie fara moasa sau sot, pentru ca mi-e teama sa nu fac un atac de panica.
Ei tot insistau ca nu se poate, am insistat ca asa am vb cand am semnat contractul si pana la urma au lasat-o pe moasa (sotul a zis ca probabil va fi mai de ajutor ea, mai ales ca el nu stie cum ar reactiona neavand niciodata o operatie).M-au pregatit destul de repede, mi-era f teama sa nu simt, incepusem iar sa tremur toata, nu ma puteam controla.
Operatia cred ca a durat vreo 40 min, pe micuta au scos-o f repede, am simtit cum o cautau, ma miscau pe masa, f ciudata senzatia.
La un moment dat am avut senzatia ca o scosesera si o resuscitau, ca tot simteam apasari pe burta, ma speriasem pentru o clipa, m-am gandit ca ar fi fost culmea sa pateasca ceva. de fapt ei inca nu o scosesera, si la putin timp am simtit un gol in burta, ca un vid, si am auzit-o pe ea plangand.
Au inceput sa o aspire si ea plangea mititica si eu cu ea, o tot intrebam pe Irina ce ii fac de plange asa, toti faceau presupuneri cat cantareste ca era dolofana, medicul avea chef de glume, si cand a scos-o a zis “ si avem un baietel dolofan “ :))tot incerca sa imi distraga atentia, a inteles sau se prefacea ca a inteles ca o cheamaaltfel :))).
Dupa ce au terminat de aspirat mi-au pus-o un pic pe piept, mai degraba gat si am atins-o, era asa de fina mititica si mirosea frumos. Moasa le-a zis sa o duca in rezerva la tata sa stea pe pielea lui pana vin eu din operatie, iar eu am ramas sa termin operatia.
La un moment dat a inceput sa mi se faca greata, le-am zis ca imi vine sa vomit, au inceput sa imi bage ceva in perfuzie sa opreasca senzatia, dar tot am vomat niste bila si suc gastric, apoi substanta aia pe care o bagasera nu ma mai lasa sa inghit si era groaznica senzatia, simteam ca ma sufoc.
Pe la 1:40 am ajuns in salon, tati era cu ea pe piept, si micuta plangea, mi-a zis ca tot cauta sanul cu gura. M-au schimbat si asezat pe pat, apoi moasa a luat fetita de la sot si mi-a pus-o mie la san. Cred ca a inceput sa traga si nu a mai plans, Colostru aveam, moasa a zis ca nu are nici fren lingual ca scoate limba super mult :)))
Pe la 3 ea a plecat si noi am ramas cu micuta, am tot tinut-o la san, dar tot plangea, nici nu mai stiu exact cand si cum am adormit-o, dar cred ca am atipit si noi cateva ore.
Dupa operatia la 10 ore m-au lasat sa ma ridic pe marginea patului, dupa 18 ore m-au lasat sa ma plimb prin salon, mergeam foarte bine, nu ma durea capul sau altceva, ultimul calmant l-am luat la 72 de ore dupa operatie, dupa asta nu am mai simtit nevoia.
Acum la 12 zile nu ma mai doare nimic, cateodata uit ca e acolo, vorba doctorului cand l-am intrebat daca trebuie sa ii mai fac ceva operatiei , el a zis “ da, sa o ignori “ :)))
Cam asta a fost experienta cu nasterea, nu a fost deloc ce mi-am dorit, imaginat, dar acum imi dau seama ca nu a fost nici o experienta traumatizanta, a fost mai degraba senzatia de esec, de neimplinire ca femeie care sper sa ca va disparea in timp, sau poate va fi vindecata complet dupa o alta sarcina cu nastere naturala.
Ce am invatat din experienta asta
– Sa nu mai fiu extremista, sa accept ca unele lucruri nu se intampla tot timpul asa cum vreau eu
– Sa nu mai judec femeile care fac alegeri ce nu coincid cu alegerile mele, fiecare are backgroundul lui si alegerile le face in baza lui
– nu este situatia atat de neagra daca nu ies intotdeauna lucrurile cum vreau eu
– Operatia de cezarana nu e asa urata precum ma asteptam, sper totusi sa experimentez si nasterea naturala in viata asta
– Sa fiu mai toleranta cu ideile altora
Draga mea mamica,
Noi ne-am intersectat candva la o supa intr-un restaurant.
Am intrat mult in povestea ta si mi-am dorit sa te descopar si sa pot puncta aspectele care te pot ajuta sa intelegi experienta nasterii tale.
Din toate cele mentionate, imi doresc sa simti ca nasterea nu este o experienta numai a ta, a ta personala, ca ea vine intr-un context: in relatie cu tine insati si feminitatea ta, in relatie cu sotul tau, cu persoanele care iti sunt alaturi, cu mediul nasterii, cu echipa medicala cu credintele celorlalti cat si cu credintele tale.
Dupa cum bine ai observat, am subliniat mesajele subliminale care ar fi putut sa se te influenteze. Aceste mesaje nu pot fi prevazute, sunt situatii pe care nu le putem controla, dar le putem anticipa si sa ne cream un raspuns potrivit pentru aceste atitudini.
Nasterea se intampla alaturi de oameni care au anumite credinte. Cuvintele indreptate catre cezariana aratau credintele oamenilor care erau langa tine.
Lectia de viata, asa cum o numesti tu, ar fi sa accepti ca ceea ce simti tu este adevarat pentru tine si sa poti accepta cu usurinta ca oamenii pot avea pareri, credinte diferite si atitudini diferite si sa nu permiti ca acestea sa te influenteze.
Spui ca nu te simti implinita ca femeie. Implinirea nu se realizeaza prin nastere. Deja am punctat aspectele pe care le ai de asezat, astfel incat sa poti avea sentimentul de implinire.
O femeie este implinita in relatie cu sine, in relatie cu propria copilarie, in relatie cu mama si ideea maternitatii pe care o transmite mama ta, in relatie cu sotul si nevoia de iubire, in social si nevoia ei de apreciere, comunicare.
Stiu ca acest mesaj lung va da un timp de gandire multora dintre femei, cat si tie.
Imi doresc ca ideile transmise de mine sa iti deschida usi ale mintii si sufletului pe care sa intri treptat, pentru a echilibra fiecare particica pe care simti tu ca poti sa o echilibrezi.
Cu drag,
Liliana Tudose
Cu lacrimi in ochi pentru tot ceea ce ai transmis
Daca esti o mamica care ai citit si simti sa imi scrii povestea ta,
Te rog sa citesti acest articol
Si sa completezi povestea ta conform datelor expuse in text.