Buna seara!
Va trimit si povestea mea, sper sa inteleg mai multe dupa ce o veti "traduce".
Cam lunga dar trebuie sa cuprinda mai tot. Scuzele de rigoare!
M-am cunoscut cu sotul meu in octombrie 2013 si in decembrie 2013 am ramas insarcinata. Dupa ce il cunoscusem anuntam pe toata lumea
"ma marit si fac copii!" Cam atat de fericita eram
Comentariu:
Ce inseamna pentru tine aceasta afirmatie?
In noiembrie, inainte sa raman insarcinata am aflat ca sora lui mai mica, e insarcinata, si primul lui gand a fost sa calculam: 'daca ramai acum insarcinata si nasti la 7 luni, putem avea un copil inaintea ei?' (Providenta...)
Comentariu:De ce a existat acest gand al sotului tau? Care este relatia lui cu sora lui? Este influentat el in relatia cu tine de ceea ce simte in relatie cu sora lui? Tu simti intr-un fel acest lucru? Exista vreo competitie? Esti genul de persoana care te simti influentata de competitii?
Bineinteles ca am fost influentata si de gandirea lui.
Comentariu:Ai acceptat in subconstient influenta lui. Ai simtit vreodata ca aceste cuvinte ale lui ar fi putut rezona in timpul sarcinii tale?
Sunt genul de persoana care actioneaza pe moment, nu prea le rumeg si merg pe ideea fie ce-o fi. Zis si facut... Am aflat pe 15 ianuarie ca sunt insarcinata, fiind singura plecata intr-o delegatie.
Pe 17 ianuarie am plecat la munte cu niste prieteni si am refacut testul... Pozitiv! In grupul nostru de prieteni era o tipa insarcinata, una cu un bebe de vreo 3 luni si o moasa de la spitalul din orasul nostru (Focsani) asa ca i-am zis sotului, 'adu' mai repede testul ala sa vedem daca le ascult pe fetele astea sau nu!'
Mare fericire mare, am sunat pe toata lumea, prima fiind mama careia i-am zis la telefon 'dar, nu cred ca vreau...'Comentariu:Nu am inteles bine, ai scris ca nu crezi ca vrei sarcina? Ai pronuntat aceste cuvinte mamei tale? Daca da, care au fost motivele care te-au determinat sa gandesti astfel?
Iar ea a inceput sa calculeze daca pot sa fac avort sau nu si imediat m-am rastit la ea ca e nebuna si normal ca pastrez sarcina (fiind prima si probabil dupa toata experienta, ultima).
Comentariu:Care este relatia cu mama ta? Ce sentimente iti trezea in acel moment? Ce sentimente iti trezeste acum?
Normal ca a doua zi am anuntat lumea din gasca si deja ma menajau toti, nu mai pune mana pe nimic, facem noi.
Comentariu:
Cum te simteai atunci cand erai menajata? Ce sentimente avei in acele momente? Crezi ca exista o nevoie de a fi menajata, de a fi ascultata, rasfatata? Ce fel de persoana esti in relatie cu ceilalti? Esti genul de persoana care oferi neconditionat sau oferi si uneori obosesti si simti nevoia de o pauza, de o recunoastere a muncii tale, a unui efort, a unui gest?
'Moasa' din gasca mi-a recomandat o 'super' dr, la care am si fost sa imi confirme sarcina si cu care am mers pe parcursul ei. La prima vizita i-am zis ca vreau sa nasc natural si ea mi-a zis zambind: 'nu putem sa discutam acum despre nastere, mai avem de asteptat'...deja imi implantase un graunte de indoiala in creier.
Mama mea nascand natural doi copii si din povestile ei nasterile fiind foarte usoare, toata viata m-am imaginat nascand natural...
Bun... Sarcina nemaipomenit de usoara, nu am vomat nici macar o singura data, multi nervi din cauza serviciului. Aveam o sefa pe care o uram de moarte si mi-a facut viata un calvar. La o sedinta exclamand chiar ca 'daca nu erai insarcinata, te dadeam afara!'
Deja nu mai suportam si imi doream sa stau acasa. Chiar eram foarte buna in ceea ce faceam si toate se schimbasera, atitudinea sefei fata de mine lasand mult de dorit, parca ma ura (poate ca o uram si eu). Nici Casa de piatra! Nu mi-a urat dupa cununia civila. Ma rog o femeie ce nu poate fi numita om, pentru ca oamenii au si suflet.
Comentariu:
O poveste cu sefa care te-a marcat. De ce ai simtit sa amintesti aceasta experienta cand vorbesti despre sarcina? Cat de importanta era profesia ta in acel moment? Cat de mult se identifica femeia din tine cu viata profesionala? Sentimentele negative din sarcina pot perturba cursul firesc al acesteia.
Astfel ca pe 14 mai seara, am anuntat-o ca a doua zi imi iau liber dimineata sa fac testul de hiperglicemie. Luasem cam mult in greutate si dr mi-a recomandat analiza asta.
Comentariu:A lua mult in greutate poate sugera emotii reprimate, stari de nemultumire, un zid de protectie fata de ceva sau cineva.Ce emotii reprimai? Erau emotii in legatura cu tine, femeia care erai, femeia care vei deveni sau mama care vei fi? Se activau ganduri in relatie cu mama ta? De cine te protejai constient sau inconstient? Era o persoana cea de care te protejai sau erau doar anumite stari.
Seara am ajuns acasa si-mi faceam calculele cu concediul de odihna, avand 37 de zile de luat, tipam la omul meu: 'de ce nu mi-oi lua eu concediu sa stau linistita acasa fara sa ma mai streseze nimeni'... Ai grija ce-ti doresti pentru ca: a doua zi m-am trezit cu o durere mare in spate jos cu coborare pe partea dorsala.
Comentariu:O alta credinta pe care ai introdus-o si se pare ca le accepti ca ele iti pot programa viitorul. Orice emotie negativa, asa cum spuneam poate duce la somatizarea sarcinii, dar conform limbajului emotional al bolilor, o durere de spate poate arata o povara pe care trupul o simte. Era o povara a trupului fozic? Erau acele multe kilograme sau erau poveri din viata de zi cu zi? Un raspuns sincer in relatie cu tine, te ajuta sa intelegi ceea ce ti s-a intamplat pentru a depasi acest moment.
M-am dus sa fac testul de hiperglicemie si mi-am sunat si dr care era in spital si mi-a cerut sa ma duc sa ma vada. Ea zicea sus si tare ca am contractii, eu ziceam ca am probleme cu spatele ca am mai avut si nu e nimic... Mi-a propus sa ma internez sa imi faca niste calmante si sa ma vada un ortoped (cred) insa am refuzat. Dupa care mi-a propus din nou sa ma internez pentru ca o sa-mi dea concediu medical si asa mi-au sclipit ochii ca am acceptat imediat.
Comentariu:Functionezi dupa astfel de credinte? Ai confirmari in viata de zi cu zi precum ca ceea ce gandesti, primesti?
M-am internat si pe 16 mai (de Sfantul Teodor asa il cheama si pe fiu-miu) am aflat 'minunata' veste ca am colul de 25 mm.
Si a inceput calvarul... Nu ma mai durea nimic, ma simteam neputincioasa si acolo cred ca am gresit-o cel mai tare ca n-am plecat la Bucuresti. Dr m-a 'incurajat' f tare si mi-a zis ca ar trebui sa-mi faca cerclaj dar sarcina e foarte avansata si risca sa-mi rupa membranele.
Aveam 22 de saptamani. M-a lasat in plop si plopul in aer...
Comentariu:A generat o stare de neincredere, un sentiment negativ.
Apoi a doua zi a venit la mine si mi-a zis ca si-a sunat profesorul universitar din Cluj si i-a zis sa nu-mi faca cerclaj si ca o sa o duc asa cu repaos la pat.
De atunci nu am mai avut incredere in ea. Adica ma bucuram ca a cerut sfaturi dar era atat de nesigura ca m-a bagat in toti sperietii...
Insa datorita faptului ca trebuia sa stau 'nemiscata' am decis ca cel mai bine e sa stau acasa si sa nu fac niciun drum. Au urmat saptamani de stat la pat, indopat cu pastile (ca de cand mama m-a facut n-am luat atatea), cure de dexametazona, ecografii saptamanale, si surpriza, la 25 de sapt colul era 17 mm si aproape deschis.
Comentariu:
Care au fost starile tale in aceasta perioada cat ai stat la pat? Ce ai simtit predominant?
In acest timp, stand in pat citeam toate povestile de succes de pe site-uri internationale, cu copii nascuti prematur si sanatosi, ceream sfaturi online, citeam carti motivationale si poate mai rau mi-am facut decat bine. Imi doream mult sa nasc in apa. Le spuneam tuturor prietenilor ca asta voi face.
Am sunat sa-mi fac programare si sa inchei colaborarea. Insa dupa ce am vazut ca se si deschisese colul am optat pentru alt spital privat, cu ideea ca daca e sa se porneasca travaliul mai devreme de 34 de sapt sa plecam in alt oras.
(Intre timp cumnata mea nascuse natural un baietel perfect de 3400)
Am incheiat contractul cu ei si la 26 de sapt am fost la maternitate la un control. Dna dr de acolo parca mi-a mai deschis ochii si mi-a zis ca e vara si ca trebuie sa ies sa ma plimb nu pot sta numai in pat. Asa ca mi-a dat voie sa ies 15 min pe zi si mi-a zis sa merg ca si cum as sta in pat!
O minunatie pentru mine, care de la munca de dimineata pana seara si condus si socializare maxima, zacusem in pat ca un om paralizat...
Comentariu:Acest lucru se intampla adesea femeilor active iar sarcinile devin din ce in ce mai medicalizate.
Asa ca in ziua respectiva chiar mi-am permis sa ies sa ma plimb intr-un mall si parca acolo se concentra toata fericirea din lume. Ma simteam extraordinar. Lumea ma intreba ce problema am si eu le rapundeam 'n-am nimic, doctorii astia au o problema cu mine'.
Normal ca nu renuntasem nici la dr din orasul meu gandindu-ma ca daca se intampla ceva sa am la cine sa apelez.
Si asa ma duceam saptamanal sa aflu daca s-a mai scurtat colul sau nu.
Surpriza nu! Dr era incantata si-mi spunea, nu stiu ce faci dar continua asa. Si ii spuneam ca fac ce-mi spusese ea, stateam la pat. Insa eu chemam pe toata lumea in vizita la mine, imi instalasem un fotoliu sa stau comod in bucatarie si ma bucuram de vizite. Parca imi era mai usor.
Cand am ajuns la 28 de sapt mi-a zis dr ca nu credea ca o sa ajung pana acolo... Si i-am zis 'o sa vedeti doamna ca o sa ajung la 40 de sapt si n-o sa vrea sa iasa si-o sa-mi faceti cezariana' ce sa mai, eram extra pozitiva.
In suflet frica era totusi uriasa...
Comentariu:
Frica creeaza neincredere si neputinte, dar constientizarea ei, ajuta la rezolvarea fricilor
La 30 de sapt(11 iulie) am plecat cu niste prieteni la tara, unde am avut un conflict major cu mama mea. Ne-am certat foarte tare. O furie incredibila in mine... A doua zi simteam contractii( pe atunci nu stiam ca asta sunt) dar ziceam ca e pat strain si de asta n-am putut sa dorm bine.
Pe 14 iulie a venit tatal meu la mine si ne-am luat ramas bun (urma sa plece intr-un voiaj) si imi zice nastere usoara si i-am zis ca mai e pana atunci, doar nu nasc maine. Inca din timpul vizitei incepusem sa am contractii, simteam cum se impingea bebe in cosul pieptului.
Si ii ziceam sa nu se mai miste atat, asa credeam eu, ca el se misca tare... Spre seara au inceput contractii mai dese. Tot nu stiam ce se intampla. In ziua respectiva fusesem si la ecografie dimineata si mi se parea mie ca dr se uita cam ciudat la ecograf dar oricum imi propusesem sa n-o mai bag in seama asa ca n-am mai intrebat-o nimic. Am facut o baie sa ma relaxez. Dupa baie mai dese. Sotul ma tot intreba daca nu vreau sa merg la spital si eu ii spuneam ca mergem dimineata ca intra dr mea de garda.
La 1 noaptea mi-am dat seama ca n-o sa se opreasca si val vartej am plecat la spital. Ne-a intampinat o asistenta cu o perfuzie in mana si a durat vreo 40 de minute pana am ajuns la dr. Pana la urma mi-am completat eu fisa de internare ca sa nu se mai moscaie si nu stia nici ce doctor sa sune ca ii era rusine sa nu-i trezeasca. Pana la urma am urcat la maternitate si am dat ochii cu minunatul dr de garda care nu m-a intrebat ce s-a intamplat sau cate saptamani am si inainte sa ma urc pe masa m-a intrebat sec:'mai ai copii acasa?'...
M-a controlat si mi-a zis 'da, dilatatie 4-5 ramai sa nasti, dar copilul nu cred ca supravietuieste'. Atunci a intrat si sotul meu in cabinet si l-a intrebat: 'daca plecam acum ajungem la Bucuresti? Si unde sa mergem?' Si dr a zis in zeflemea 'daca plecati acum...poate' si 'mergeti unde aveti relatii sau bani'.
Zis si facut, ne-am urcat in masina si intr-o ora si 20 eram in fata la Bucuresti. Pe drum imi descarcasem toate aplicatiile de contractii si incercam sa le monitorizez si tipam ca nu vreau sa-l fac rac :). Oricum nu-mi imaginam ca ma voi intoarce cu bebe in brate. Am ajuns acolo, am dat peste o dr tanara si super draguta, ne-am conectat din prima.
Ma simteam in siguranta si stiam ca orice s-ar intampla imi vor salva copilul. Dupa atatea saptamani la pat m-am vizualizat doar intrand cu el sanatos in casa. Pana dimineata mi-au oprit contractiile si am stat internata 5 zile.
Comentariu:
Nevoia de siguranta una dintree cele mai preganante pentru cursul firesc al sarcinii si al nasterii fara situatii negative
M-au externat si din nou repaos total la pat. Mi-a zis dr ca daca intru iar in travaliu sa nu mai plec la drum ca de data asta nu mai ajung. Am stat acasa 2 saptamani si cu ocazia botezului nepotului meu am ramas in Bucuresti la niste prieteni, just in case, sa fiu mai aproape de maternitate.
Cand am fost iar la vizita, soc, bebe nu mai crescuse si aveam placenta imbatranita (cred si eu la cate pastile am luat si cate cure de dexa). M-au chemat dupa o sapt si mi-au explicat ca daca nu mai creste bebe trebuie sa-l scoatem ca intra in soc.
Surpriza, n-a mai crescut si i se inversasera si fluxurile. Asa ca mi-am sunat sotul si i-am zis sa nu se grabeasca dar totusi sa vina de la Focsani, ca in ziua aceea vom face cunostinta cu bebe.(04.08.14) O alta dna Dr care m-a internat, facandu-mi fisa de internare, mi-a zis ca am luat f mult in greutate(23kg).
Si fix ea s-a nimerit sa-mi tina 'burtoiul' deschis la cezariana...
Am trecut prin momente de jale cu rahipidurala... M-au intepat de 10 ori pana au reusit sa-mi bage acul intre vertebre. Statul la pat si cele 103 kg ale mele au ajutat enorm... M-am rugat la toti sfintii sa reuseasca o data.
Comentariu:Rugaciunea in situatiile disperate aduce trupului si mintii puteri nebanuite si rezolvarea situatiilor
Mi s-a ridicat tensiunea la 20(teama) cand m-au taiat pentru ca asteptam din moment in moment sa inceapa durerea, simtindu-mi picioarele si cum umblau in mine. Si dupa ce ca nu aveam nasterea naturala visata de mine stateam in operatie si ma intrebam cum de vor femeile sa faca cezariana... Horror.
Si l-au scos pe bebe. Si a plans si parca simteam ceva in suflet dar nu prea. Eram atat de bulversata ca mi-am amintit cu greu ce nume ii punem. Apoi a urmat o noapte de terapie intensiva din cauza tensiunii mari inca. Si vedeam cum le sunt adusi bebelusii femeilor iar eu reusisem sa vad doar o poza facuta de omul meu unui soricel plin de fire.
A avut 1860 gr. A doua zi am facut cunostinta cu el. Nici nu stiam ce sa fac, ce sa i zic. Il vedeam atat de micut in patutul enorm de la terapie intensiva, cu cortul de oxigen pe el. Era cel mai mic de acolo. In ziua aia nici nu m-am dus la pranz sa-l vad. Credeam ca doar seara mai am voie. M-am externat a 3-a zi de la nastere si apoi am facut 13 zile naveta pana la spital cu lapticul muls la purtator.
Am trecut prin iad si m-am intors ca nu-l mai aveam in mine si era singurel acolo. Cateodata aveam puterea sa glumesc sa zic 'hai barbate sa ne plimbam ca avem cele mai bune babysittere'. Dar durerea a fost groaznica. M-am simtit neputincioasa. Eu care le facusem le toate si ma credeam zmeu.
M-am simtit ratata ca nu am reusit sa am o sarcina sanatoasa si sa o duc la termen.
Comentariu:
Este un moment delicat si emotional sa discutam despre ceea ce ai simtit in acele momente. Ceea ce simti tu este adevarat pentru tine. Fiecare situatie apare in viata noastra cu un sens.
Sa ne modelam, sa ne intanidem limitele sa exersam sau sa dezvoltam stari pe care nici nu banuiam ca ne-ar fi de folos.
Intrebari cheie:
Ce inseamna cuvantul "ratat" Il folosesti in relatie cu tine? Ai mai avut astfel de trairi? Acest cuvant a fost folosit de altii in raport cu tine? Il folosesti tu cand te raportezi la ceilalti sau altii? Ai nevoie sa fii doar sincera. Astazi iti sugerez sa cauti conotatia acestui cuvant in interiorul tau si sa rezolvi ceea ce vei scoate la iveala.Ce inseamna reusita? Care iti sunt limitele? Cat de des ai dorit sa iti depasesti limitele? Adesea te-ai expus provocarilor pentru a depasi limitele pentru a avea o reusita? Cum te raportezi la nereusitele tale si/sau ale altora?
I-am avut pe toti alaturi, sot, parinti, prieteni. Dar eu imi plangeam copilul de care eram despartita. La toate analizele (si au fost cateva) imi intindeam bratele si spuneam faceti bors cu mine, sa fie copilul bine. Pana la urma s-a incheiat cu bine, la 16 zile de la nastere am plecat cu micul Teodor acasa si am inceput sa crestem. M-am muls 3 luni dupa care l-am adus la san( macar aici trebuia sa reusesc)...
Si acum avem 1 an si 1 luna, suntem innebuniti dupa tzatzi si facem numai giumbuslucuri sa rada toti.
Am un copil minunat!
Pana la urma asa a fost sa fie
Imi spuneam ca daca il vad pe dr ala ii dau cu copilul in cap sa vada ca a supravietuit. Dar am inteles ca poate daca nu era el nasteam cu dr mea in Focsani si Teo ar fi avut cine stie ce sechele. Platesc credite si acum pentru spitalizarea lui bebe. Dar nu regret nimic. M-am dus unde am stiut ca va fi cel mai bine. Si a fost.
Am avut ceva depresie dupa nastere. Usor, usor mi-am privit copilul mai bine si pe masura ce crestea si m-am convins ca nu are sechele mi-am revenit. Mi s-a zis dupa operatie ca am uterul foarte mic, poate un comentariu care m-a convins 80% sa nu mai trec printr-o alta sarcina.
Comentariu:Iti doresti o noua sarcina? Exista solutii!
Pentru viitoarele mamici?
Fetelor, cautati conexiunea cu medicul dvs.
Daca nu exista, cautati altul.
Aveti incredere in corpurile voastre.
Eu m-as muta la munte daca as mai ramane insarcinata.
Fara net, fara medicamente si cu Dumnezeu in fata.
Sau in alta tara. Unde o femeie poate sa nasca si acasa fara sa fie judecata.
Comentariu:
Ce rezonanta are acest cuvant in viata ta? Ce inseamna a fi judecat? Te temi de ceva anume? De ce o experienta a ta ar trebui sa fie expusa judecatii altora?
Si FRICA e cel mai mare dusman.
Si noua, femeilor insarcinate ne e mereu frica de cate ceva... N-ar trebui!
Nu spun niciodata, dar cred ca inca nu m-am vindecat.
Comentariu:Ce simti astazi cu privire la acest lucru? Ce ai nevoie pentru a te simti vindecata?Te ajuta intelegerea situatiei, acceptarea ei si iertarea celor pe care tu ii consideri implicati in ceea ce simti astazi negativ.
Si momentan n-as fi in stare sa fac alt copil.
Comentariu:Trupul tau fizic este in stare, ai nevoie de dorinta de a avea un copil.
Plus ca nu stiu daca as putea sa-l iubesc mai mult decat pe Teo!
Comentariu:Atunci cand exista doi copii sau mai multi, o mama are sentimente diferite pentru fiecare copil in parte. Aceasta afirmatie: a iubi mai mult sau mai putin, nu este una realista. Fiecare copil isi are portia lui de iubire, fiindca iubim diferit!
Va multumesc pentru momentele necesare citirii povestii mele.
Poate voi vedea si alta latura.
Seara frumoasa va urez!
Cu drag,
R.
Am rezonat cu femeia fericita, cu grijile tale din timpul sarcinii, cat si cu momentele delicate prin care ai trecut.
Draga mea,
Am subliniat aspectele pe marginea carora ai de meditat.
Deschide alte usi, activeaza alte credinte.
Esti pe un drum al schimbarii iar micutul pe care il ai in brate, deja a facut aceste minuni in viata ta.
Poti avea o noua sarcina, poti avea o sarcina sanatoasa, poti avea o nastere naturala la vremea ei si un copil sanatos!
Deschide usile sugerate de mine, intra acolo pe rand si fa curatenie, poti face acest lucru singura, prin citire si analiza sau cu ajutor.
Cand ai terminat curatenia din camarute si vei simti pacea, mergi mai departe pe drumul tau.
Alteori,
Nu reusim sa ne facem ordine in camarile sufletului, iar o noua sarcina ne poate surprinde.
Nimic nu este intamplator!
Toate intamplarile din viata noastra sunt spre folosul nostru!
Poate azi nu vezi, nu simti, dar ramai neclintita in credintele pozitive si te vei bucura de rezultate.
Tu, copilul, copiii tai, sotul tau!
Multumesc pentru gandurile tale!
Cu drag,
Liliana Tudose
