1909929_1295152870501586_772182577375849097_n

  12188917_1211480518867516_6314968223098156183_n

Pe Mihaela am cunoscut-o acasa la ea. O consiliere in alaptare.

Atunci ne-am apropiat mult. Am intalnit o tanara de 21 de ani care trecea prin experienta maternitatii si isi dorea sa aiba propriul drum. Drumul ei era unul indreptat catre natural, iar tot ceea ce transmitea arata dorinta ei de a face lucrurile foarte bine. Au fost discutii, pornind de la nastere pana in acel moment, si…

Am inteles, stiam:

Experienta nasterii afecteaza profund femeia si familia ei”

Nascuse in maternitatea unde lucram, iar eu nu ma intalnisem cu ea. Imi parea rau. Eram in etapa aceea cand simteam ca pot si ca trebuie sa ajut pe toata lumea. Si astazi, simt acelasi lucru, dar de asta data am schimbat putin modul de a actiona.

Imi parea rau ca nu am fost in tura, apoi imi parea rau ca ar fi putut participa la cursurile Lamaze pe care le organizam, ca nu a stiut de ele sau nu le-a considerat necesare. Stiam ca alesese o maternitate prietenoasa cu nasterea, dar nu era suficient informata, nu avea o viziune realista in ceea ce privea desfasurarea travaliului. Si, mai era un aspect important, nu isi alesese medicul care sa aiba rabdarea sa sustina un travaliu lung.

Era o mamica care avusese asteptari neestimate. Apoi au aparut si alte sentimente pe care le-am discutat in timpul consilierii pentru a putea normaliza starea lui bb, dar mai mult starea ei pentru a-si descoperi instinctele si a simti ca totul, defapt, poate merge struna.
10635743_997981480218728_5087147112866581163_nMihaela ne povesteste in cuvintele ei despre nasterea lui Raul

Voi face comentariile mele pe text, cu permisiunea Mihaelei.

“Am ramas însărcinată după aproape 2 ani , cand ne așteptam mai puțin.
La aflarea veștii am fost cei mai fericiți oameni! ”

O sarcina la varsta de 21 de ani, care ne ia prin surprindere, poate aduce bucurie, dar in egala masura poate trezi si mari
A fost o sarcină cu diferite probleme, fapt pentru care am stat mai mult la pat . ”
M-am bucurat de fiecare miscare simțită in burtică de catre bebe si abia asteptam controlul sa ii aud inimioara cum bate. Travaliul a inceput la aproape 42 de săptămâni. A fost unul indus mai mult din dorința de a putea naște natural. Din cauza lipsei de informație de atunci , am ajuns mult prea devreme la spital si din cauza inhibarii travaliul nu isi mai urma cursul. Dupa3 zile de efort, 13 ore de contracții, membrane rupte , administrarea oxitocinei a pus capac. Durerea era mult prea mare iar poziția era una foarte incomoda ( trebuia sa stau intinsa pe masă monitorizata non stop) asa ca am cedat si am ales operația.
Am luat această hotărâre plangand si cu un mare regret

Medicul de atunci toata sarcina a cautat pretexte ca eu nu voi putea naste natural iar eu nu aveam deloc incredere. Analizam fiecare cuvant si mereu luam partea negativa a lucrurilor din tot ce spunea.
Operația nu am simțit-o, iar cand am vazut minunea dinăuntrul meu m-am topit pe loc. Nu am sa uit niciodată primele cuvinte ce i le-am spus : ” Tu, esti copilul meu perfect!”.
Tati si el acolo , plin de emoții, cu ochii in lacrimi nu isi mai lua ochii de la puiul de om . Dupa ce l-au scos pe bebe m-am simțit singură. Tati a plecat sa anunțe lumea ca am nascut, bebe a fost dus la incubator iar eu in post operator. Nu am primit copilul peste noapte sa il alaptez si faptul ca nu imi simțeam picioarele ma deranja la maxim! Cand sa merg in cameră , după ce am pus piciorul jos am avut senzația că cineva m-a aruncat de la ultimul etaj.
Era o durere groaznica , o durere care m-a marcat mai mult decât credeam. Auunsesem să îmi fie frică să mai pășesc. Lăpticul nu a venit din prima asa ca bebe a scazut foarte mult si a trebuit sa mai stam in spital , starea mea era una foarte proastă atât fizic cat și psihic.
O data ajunși acasă , si-au facut apariția colicii.

Eram stresati non stop, nu știam de ce plange atat de mult copilul. Ajunsese sa nu mai suga din cauza stării mele. Imi simțea agitația și refuza.

 

601110_1295151227168417_2043401489493761062_nAtunci este momentul cand a aparut Liliana in viața noastră

Tin minte ca haosul care era in casa inainte sa vina s-a terminat brusc dupa plecarea ei.

Cu vorba calma, cu explicații clare si logice a reușit să ma calmeze si pe mine si m-a făcut să înțeleg ca laptele este suficient si ca se adaptează dupa nevoile lui bebe . Mi s-a parut incredibil cum a supt bebe ore in sir dupa plecarea ei. Acelasi care, inainte ajunsesem sa il oblig din cauza ca efectiv refuza sanul. De atunci nu am mai avut probleme cu alaptatul.
Si revenind la experienta primei nașteri, a fost una neimplinitoare, total diferită față de cum visam si care m-a marcat mult timp după.
Nasterea lui Damian

A fost o sarcină dorită , care am simțit-o din prima clipă, am știut ca atunci ceva va prinde viață înăuntrul meu. Mereu ne-am dorit 2 copiii apropiați ca vârstă si Dumnezeu ne-a ascultat ! Am intrat in noul an cu minunata veste ca vom deveni iar părinți. Am simțit aceeași bucurie ca prima dată!
Această sarcină a fost total diferită față de prima

Nu am întâmpinat nici un fel de problema, mult sport cu piticul pe afară, am alăptat până in saptamana 19 de sarcina cand R. s-a autointarcat, am muncit pana in luna a 9-a .

Nu am avut nici un fel de restricție.

De această dată am ales medic diferit față de prima naștere, am căutat de această dată să am încredere și mi-a respectat din prima clipă dorința de NVDC .

La aflarea veștii ca in burtică se află încă un băiețel am fost in culmea fericirii. Pe tot parcursul R. a fost pregatit ca va avea un frate si ca vor fi cei mai buni prieteni.

11817185_862094100507247_4586165108000920585_nInca de la inceputul sarcinii am trait cu frica unei noi operații

Această frică însă a fost îndepărtată după cursurile Lamaze facute impreuna cu Liliana si colegele mele minunate! Lili, m-a ajutat de această dată sa nasc informată, să știu ce drepturi am și să știu să le exprim.

M-a învățat cum sa iau fiecare lucru ca fiind pozitiv si cum sa privesc opțiunile cu optimism si îi mulțumesc ca am avut această șansă.
Din dorința de a avea o naștere perfectă , implinitoare si liniștită mi-am dorit chiar o naștere acasă dar din cauză ca nu am gasit acea persoană care sa ma asiste am ales din nou spitalul.
Travaliul

A debutat direct cu membrane rupte sambata seara (15.08)la ora 23 in timp ce faceam baie .

Eram in culmea fericirii! M-am pus să culc băiatul și așteptam contracțiile regulate pentru a merge la control. Spre dimineață am avut câteva însă neregulate așa că m-am bagat la somn pentru a avea forțe noi.

Dimineață cand a venit soțul de la munca am ales să mergem la doctor pentru consult. Am ajuns acolo uda toată , in fața spitalului a curs si restul de apă așa ca am hotărât să rămân acolo sub supraveghere medicală dat fiind faptul ca bebe era predispus la infecții din cauza membranelor rupte de atata timp.

De data asta am ales sa nu il percep ca pe un spital

Am ales sa ma simt relaxată și să fac orice imi face placere.

Nu toata lumea de acolo a fost pe aceeași lungime de unda cu mine, unii chiar si-au exprimat punctul de vedere destul de dur dar, am ales să îi ignor.

Aveam imcredere doar in mine, in doctorul meu, in Moașa care mi-a fost tot timpul alături si am simțit-o foarte aproape de mine si in Lili care, desi fizic era departe, sufletește mi-a fost alături.

 

Gandindu-ma acum , travaliul a fost ca o vacanță în care am făcut tot ce mi-a trecut prin cap.

Am dansat, am cântat, am alergat , am urcat scări, am fost sa vedem marea, am ieșit la suc , dușuri calde , sucuri cu vitamine , masaje la sâni, exercitii si absolut tot ce știam eu ca funcționează pentru începerea travaliului.
Am si plans, am avut si cateva contradictii cu soțul și ma simteam presata la un moment dat de familie care suna in disperare si spuneau ca voi naste pe uscat.

Dar am ales sa imi inchid telefonul, am discutat mult cu sotul pana l-am simtit impacat si mi-am menținut mereu optimismul.
Contracții au fost, si regulate si neregulate , si mai mici si mai intense însă toate se opreau atunci cand eram monitorizata sau daca ma puneam in pat.

1909929_1295152870501586_772182577375849097_nAm stat asa aproape 5 zile

Apoi , am ales operația in cazul in care travaliul nu incepea in acea zi. Am luptat pana in ultima clipă când , toată lumea se pregătea de operație iar eu ceream oxitocina pentru a ajuta contractiile si colul. Insa tot nu aveau sa inceapa.

La un ultim control , doctorul mi-a spus ca sa nu raman cu regret mai controleaza o data colul caci si el prefera nasterea naturala insa nu se intampla nimic. Așa ca de data asta, am ales împăcată, informată si cu zambetul pe buze.

Soțul meu a fost alături de mine tot timpul si m-a ținut de mână strans

De această dată am simțit durere fizică din cauză că anestezia nu isi făcuse efectul imediat așa ca imi amintesc ca tipam de durere.

Copilul a fost scos imediat si pus pe pieptul meu plin de lichid si nu ma puteam opri din pupat si din plans de fericire.

De aceasta data, sotul mi-a fost alaturi pana la final, nu a plecat o clipa si ma pupa si incuraja.

Apoi am fost dusa in post operator unde, de aceasta data am primit imediat copilul si am avut parte de timpul nostru magic.

534115_1295151213835085_4899059734555862809_nNu a vrut sa suga, dormea si atât! Iar eu il admiram fără oprire

Era așa delicat si finut la fel de perfect ca fratele său! A doua zi cand sa merg in cameră, teama de a pune piciorul jos si-a facut apariția și câteva minute am ezitat să mă ridic.

Dar, surpriză! De data aceasta nu mă durea deloc chiar.

In cameră am alăptat copilul toată ziua . Sugea asa bine si cu atâta poftă♡ iar lapticul a venit imediat.

A venit si R. Sa isi cunoască fratele si am fost surprinsa de cat de bucuros a fost. L-a pupat, l-a îmbrățișat si spunea ca este fratele lui mic mic !

Dupa 2 zile ne-a dat drumul acasă căci recuperarea mea a fost foarte rapida, lactația instalată si bebe foarte bine lua in greutate.

Acasă totul este minunat.

1934358_1295151760501697_8079221337238742953_nEu sunt extrem de calmă , de relaxată, bebe este foarte cuminte, calm si mănâncă foarte bine
Sunt doua experiențe total diferite, ambele cu un final fericit căci așa am ajuns sa cunosc cele doua comori ale mele. Dar ca sa fac o comparație, cea de a doua a fost una implinitoare care m-a făcut să înțeleg multe lucruri. Acum sunt o mămică foarte relaxată cu un copil fara colici care, chiar am inceput sa cred ca nu există și un bebe extrem de liniștit! Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine si care m-au ajutat in vindecarea mea !
Sa spun cateva cuvinte despre ce a insemnat  BB Center in viata mea, a noastra

BB Center este un loc de care ar trebui sa afle fiecare inainte de a deveni parinte. Un loc unde te simți ca acasă, plin cu oameni calzi dornici sa te ajute. Am aflat de BB Center cand aveam mai mare nevoie de ajutor de la o prietena care auzise si ea din altă parte despre consultant in alaptare. Inainte de asta habar nu aveam ca exista cineva la noi in oras care se ocupa cu asa ceva. Asa am aflat si despre Liliana, căreia, intr-un moment de disperare i-am cerut ajutorul pe care mi l-a oferit imediat.
De cate ori am fost la BB Center, am plecat cu noi informații si am învățat multe lucruri ce le-am pus in practică cu succes.
Liliana a stiut sa faca o a doua casă

Doar un om care iubește ceea ce face si care este implicat 100% poate sa reușească acest lucru.
Ma bucur enorm ca ai aparut in viața noastră. Dacă nu te cunoșteam, probabil copilul meu nu era alaptat și nu aveam o a doua naștere așa frumoasă . Probabil as fi facut din start o a doua operație tot cu regret si dezinformat si de aceasta dată ,fără a ști măcar ca există și alte posibilități.
Suntem norocoși să avem la noi in oraș acest loc special al mamicilor , taticilor , al bebelușilor si al gravidei !

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>