Recuperarea “naturaletei” nasterii
Pregatirea pentru nastere
“Natura” – un concept care in cultura noastra are acum o conotatie ambigua. Ceea ce se indentifica drept “natural” se caracterizeaza ca ceva autentic, spontan, care e intotdeauna bun, care este corect sa se faca. In realitate, specia umana este un amestec de natura, cultura, cunostinte, traditii, etc.
Actualul indemn ca nasterea sa redevina naturala nu trebuie decat interpretat in sensul unei reintoarceri mitice la natura, nici in cel al unei negari a contributiilor stiintei si tehnologiei la diminuarea ratei mortalitatii materne si infantile.
Indemnul este unul diferit!
Indemnul este o nastere diferita de cea institutionalizata in maternitati isi are justificarea in incercarea de a indrepta atentia catre aspectele fiziologice, simbolice ale nasterii. Datoram miscarii feministe din anii 70, meritul de a fi denuntat cu tarie practicile care transforma evenimentul nasterii in patologie si cererea unei schimbari decisive de nota, adeseori experimentand pe propia piele modalitati diferite si alternative.
Dupa aparitia unor carti care au marcat perioada, dupa multiplicarea tehnicilor de pregatire a nasterii, dupa ce multe femei au vrut sa revina la nasterea acasa, organizarea rigida spitaliceasca a inceput sa se deschida catre noi modalitati de primire si gestionare a nasterii.
Structuri alternative de nastere
In toate regiunile din Italia se gasesc astazi structuri publice care pun in practica forme de nastere alternativa care se poate numi nastere dulce, nastere in apa, nastere activa, nastere naturala.
“Batalia” contra salilor de nasteri a dus la inflorirea initiativelor alternative. In anii 80 si 90 s-au multiplicat ofertele pentru femei de a naste in alte locuri decat spitalele publice si a crescut relevant numarul nasterilor acasa. Majoritatea femeilor continua totusi sa nasca in spital si sentimentul de siguranta pentru integritatea fizica a mamei si a copilului continua sa fie motivatia fundamentala a acestei alegeri. Pe langa posibilitatea de a naste acasa cu sprijinul care sa garanteze un minim de risc, posibilitate oferita acum, nu numai de organizatii private, ci si de unele structurile publice, se multiplica initiativele de umanizare si personalizare a nasterii chiar in interiorul structurii spitalicesti.
Suntem intr-o faza de experimentare a nasterii?
Este o situatie in foarte diferita , un moment in care se pot gasi alaturate in acelasi spital sala de nasteri traditionale si sala pentru ” nastere naturala”
Suntem deci intr-o faza de experimentare, in care se rediscuta nu numai spatiile si mediul, ci si rolurile profesionale, fiind greu de prevazut care dintre multele modele posibile de organizare si gestionare a nasterii va castiga.
Cert este ca acum mecanismul s-a pus in miscare iar necesitatea de a reda controlul nasterii femeii si cuplului, reevaluand naturaletea esenstiala a nasterii, este din ce in ce mai prezenta si mai raspandita la nivelul operatorilor si chiar al elaboratorilor diverselor planuri sanitare regionale si nationale.
Este vorba de schimbari lente, pentru ca implica necesitatea de a modifica practici de rutina consolidate in timp si pentru ca se izbesc de dificultati birocratice si organizatorice cauzate de structurile – mastodont, dar si pentru ca , in consecinta, duc la trecerea puterii de la medic la femeia care naste, cu tot ceea ce deriva din aceasta.
Oricum, sunt multe semnale de schimbare la nivel atat national, cat si european si consideram ca drumul pe care s-a pornit, in directia recuperarii dimensiunii umane a nasterii, nu mai poate fi de acum abandonat.
Articol preluat din “Graviditatea si ingrijirea copilului” Paulos Arti