La indemnul Larisei Necula, mamica din Grupul BB Center,
Voluntar al Asociatiei Birth & Building Center,
Am organizat primul targ de carte.

“Buna seara, mamici!
Am o propunere si as dori sa aflu impresiile voastre. Fetita mea are deja 7 ani si are foarte, foarte, foarte multe carti. I-au placut dintotdeauna, eu i-am citit foarte mult timp si in prezent isi citeste cateva carti pe saptamana. Prin urmare, cumparam carti saptamanal… si nu putine. Ma intreb daca sunt doritoare pentru a organiza intr-o zi la BBCenter un targ sau cum vreti sa-i spuneti, unde sa vindem cartile vechi la un pret mai mic decat cel de pe piata ori sa cumparam carti la mana a doua. Stiu ca exista si grupuri de vanzare-cumparare carti dar n-am avut o experienta placuta. In primul rand nu poti vedea starea cartilor inainte de a cumpara si in al doilea rand se mai plateste si transportul ceea ce nu prea inteleg pt ca pretul acelor carti trebuie sa ajunga (cu transport cu tot) la pretul cartilor noi si nu mai are sens.
Ce parere aveti?”

Aceasta a fost propunerea, ne-am organizat cat de repede am putut si Luni, 24 Octombrie a avut loc primul Targ de carte la BB Center.

Larisa ne scrie dupa intalnire:

“Multumim pentru spatiu! A fost o experienta placuta. Cartile noastre, citite cu atata drag, au ajuns la alte mamici si la alti bebici. Aproape ca-mi vine sa plang. Ii dau acum dreptate fiica-mii care la cateva minute dupa ce a ajuns, a inceput sa-si retraga de la vanzare diferite carti pe motiv ca ea inca o sa le mai citeasca. La momentul respectiv eu eram cea curajoasa si hotarata. Acum m-am emotionat eu vazand pozele. Pe unele carti le-am citit de zeci, chiar de sute de ori! Cu Bobita si Buburuza a crescut! I le citeam cand era mica, le povesteam in engleza cand invatam engleza si apoi si le-a citit ea cand a invatat sa citeasca. “Pozna lui Jackie” a fost una dintre cartile ei favorite la 3 ani. Se juca de-a saritul pe placinta mototolind cateva paturi si sarind dintr-un pat in altul. Martora e salteaua rupta toata cu arcurile iesite pe care doar de doua saptamani am schimbat-o… Parca timpul trece prea repede! Atat de repede! I-am vazut privirea Dianei cand a plecat una dintre mamici. Era trista si privea in gol cu toate ca e un copil atat de darnic! I-am atras atentia ca va avea posibilitatea sa-si cumpere alte carti cu banii primiti si, mai ales, ca va avea loc unde sa le puna. Ne-ar mai fi trebuit inca o casa pentru a depozita toate cartile pe care si le-a cumparat si pe care si le cumpara ea de-a lungul timpului. Este atata dragoste in cartile acelea, este intreg universul ei. Cumva am vazut-o azi cum nu a mai fost de mult: s-a cuibarit la piepul meu ca atunci cand era alaptata, ea care e asa de independenta si activa, a inceput sa se joace de-a bebelusul, inspirata probabil de bebelusii de care eram inconjurati ori de cartile care i-au amintit de copilarie, ori de toate la un loc. Cauta sa intre cu forta in spatiul celor mici, sa se simta o parte din ei, din ceea ce reprezinta bebelusia pentru ea. De multe ori imi spune ca vrea sa fie iar mica, sa o alaptez din nou, sa o plimb in brate. Poate ca abia acum inteleg de ce la spaniola era asa de nelinistita de nu putea sta locului, de ce in seara aceasta a fost asa de agitata, de ce a adormit trista… iar eu abia acum inteleg. Ma ruga Liliana Tudose sa scriu cateva cuvinte si mi se parea… inutil. Ce cuvinte sa scriu eu? despre ce? S-a vandut si s-a cumparat! Nu-mi vine sa cred cat de bine m-am setat sa nu simt, sa nu sufar. Doar pozele m-au ravasit acum. Cred ca nici n-am realizat pana acum cat de mult au insemnat cartile acelea pentru noi! Va multumesc, dragi mamici, ca le-ati oferit alte sufletele care sa le citeasca, sa le iubeasca, sa si le aminteasca. Sa fie indragite cel putin cat le-a indragit fetita mea! Maine o voi lua in brate si ne vom cufunda in lumea povestilor, intre celelalte zeci de carti care ne-au ramas si care, pentru noi, fiecare in parte are povestea ei.”

 

“Larisa si Liliana, multumim pentru cuvintele frumoase si pentru ca ne invatati sa iubim cartile de copii si experientele frumoase pe care ni le pot oferi. Cartile fetitei tale vor fi iubite si ingrijite si de noi. Sa ii spui ca vom avea grija de ele, si ca si Simon incepe sa se imprieteneasca cu Bobita si Buburuza. Multumim pentru carticele!” – Daniela

 

“Eu am venit pentru ca am simtit. Pe Larisa o cunosc de cand eram in generala, chiar daca nu ne am mai vazut de ani, am simtit ca merita sa ajung, stiam ca vor fi carti pretioase. Am cumparat in principal pt cea mare, carti pt citit incepator, carti in lb engleza si am gasit si in cutia pt donat a Larisei, cateva titluri interesante. Eram in mare graba, sa ajung cu cea mare la balet, mi ar fi placut sa stau mai mult sa si socializez un pic. Sper data viitoare sa reusesc sa pipai mai mult Usborne, Adina! Multumesc, a fost o idee foarte buna si sper sa se alature si mai multe mamici!” – Larisa

 

“Eu am adus multe cărți noi, pentru că nu mai am prea mult timp de ele, pentru că avem o casă care a ajuns, vorba cuiva drag, o bibliotecă dotată cu baie și bucătărie. Dar da, ne e greu,mereu, să ne despărțim de ele. Deși știu că, la o adică, le mai putem lua. Cărțile pe care le-am dat au fost cu mari reduceri, in ideea că merg la prieteni și la copii care să le iubească.

Ps. În bibliotecă mi-e încă greu să intru, încă ne sunt toate aproape (și din cauza faptului că Maria e micuță). Le știe, le răsfoiește,mai nou și le..citește singură. Ieri râdea recitând fraze dintr-o cărticică de care s-a îndrăgostit – a ta, Ioana Chicet-Macoveiciuc . Are 3 ani și râde singură la poznele Emei, textul il știe aproape integral . Cred că se recunoaște în Ema și simte umorul textului – Adina

 

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii