Situatia 1: Dezasatru evitat cu greu
Acest bebelus a fost adus la clinica noastra cand avea patru zile.

Problema, dupa mama lui, Susan, era ca bebelusul nu se atasa la sanul drept. Mama avea ragade, dar nu considera ca asta ar fi o problema, caci “asa e alaptarea, doare la inceput”.
Bebelusul sugea de aproximativ opt ori pe zi, la fiecare trei ore. Statea aproximativ 15 pana la 20 de minute la sanul stang. Bebelusul era calm dupa alaptare. Bebelusul avusese, in ultimele 24 de ore, doua scaune negre si udase sase scutece (doar urina).
Aceasta era prima sarcina pentru o doctorita de 31 de ani. Sarcina nu avusese probleme, travaliul incepuse spontan la 38 de saptamani si durase patru ore. Mama nu primise medicatie pentru durere si bebelusul s-a nascut sanatos. A cantarit la nastere 3,07 kg. A fost pus la san abia la cateva ore dupa nastere.

Au stat in spital 24 de ore, timp in care bebelusul a primit apa cu zahar, o singura data, cu cana.
La prima vizita la clinica, bebelusul avea un icter moderat. Cantarea 2,64kg. In rest, totul a iest normal la examinarea fizica.
Cand am observat metoda de alaptare a lui Susan, am putut vedea ca bebelusul nu se atasa deloc pe partea stanga, ci doar parea ca se ataseaza. A fost usor sa il luam de la san, desi sugea si era treaz. Un bebelus flamand atasat bine nu va fi tras usor de la san.
Asa ca nu se atasa corect la niciun san.

Am ajutat.o pe Susan sa ataseze mai bine copilul si acesta a luat astfel ambii sani. Pe mama nu o mai durea asa tare in timp ce alapta. I-am recomandat sa isi alapteze copilul la un san pana ce acesta nu va mai suge, iar apoi sa utilizeze compresia sanului pentru a continua. Odata ce bebelusul nu mai inghite, urma sa schimbe sanul si sa repete procedeul. Bebelusul sugea destul de bine din ambele parti. Mama si-a dat seama ca, de fapt, bebelusul nu mai fusese alaptat deloc inainte — cu alte cuvinte, nu mai mancase lapte de la san. Se “prefacea” ca bea la sanul stang si nu se mai obosea sa se prefaca si la dreptul.

Nu am putut urmari bebelusul pana a doua zi, dar i-am oferit mamei serviciile unui consultant in lactatie. Am reusit totusi sa o vad pe mama la patru zile dupa vizita initiala. I-am telefonat in ziua de dupa prima vizita, rugand-o ca, daca bebelusul nu suge, sa ma contacteze. Nici eu, nici consultantul in lactatie nu am primit niciun mesaj.

La a doua vizita bebelusul se atasa bine la ambele parti si sugea foarte bine. Mama mai avea ragade, dar durerea era considerabil mai suportabila. Copilul cantarea acum 2,8 kg. Icterul era mai slab. Scaunele erau acum galbene si dese, mai multe pe zi, unele destul de abundente. Urina mai mult decat inainte.
Am mai vorbit cu Susan cand bebelusul a implinit 3 luni. Era inca exclusiv alaptat si luase bine in greutate. Susan intentionase sa se intoarca la munca dupa sase saptamani, dar apoi a decis sa “isi ia liber un an” si sa stea cu copilul.

Observatii cu privire la Situatia 1

a) ”Asa e alaptarea, doare la inceput” Nu este adevarat. Femeile au primit informatii proaste si ajutor necorespunzator atat de mult timp, incat anormalitatea incepe sa fie vazuta ca normalitate.
b) Bebelusul sugea la fiecare 3 ore timp de 15 pana la 20 de minute doar la un san. Acest lucru nu este neaparat o problema. La urma urmelor, o mama is poate alapta gemenii exclusiv cu doi sani; poate alapta un bebelus exclusiv la un san. Dar acesta de fapt nu sugea. Acest caz poate demonstra cat de absurda este dependenta de reguli si numere. Nu este vorba despre cat de des sau cat de mult este alaptat copilul, ci de cat de bine, asta conteaza de fapt.
c) Bebelusul era calm, dar calmul nu este intotdeauna un semn bun: un bebelus care nu primeste suficient in primele saptamani poate fi destul de letargic.
d) Informatiile despre scaun erau ingrijoratoare. Era a patra zi, scaunele erau inca negre, cand ar fi trebuit sa fie tot mai galbene.
e) Desi Susan este medic, asta nu a ajutat-o sa identifice adevarata problema sau sa isi dea seama cum sa alapteze mai eficient.
f) Bebelusul a fost pus la san abia la cateva ore dupa nastere. Adica exact cu cateva ore prea tarziu.
g) Bebelusul a primit apa cu cana. De ce? Mama nu stia. O ingrijora ceva pe asistenta? Daca era o problema de hranire, mama ar fi trebuit ajutata sa alapteze. Sunt convins ca asistenta va insista ca a sprijinit alaptatul deoarece nu a folosit biberonul. Totusi, daca exista intr-adevar o problema, primul lucru care trebuie facut este sa ajutati bebelusul sa se ataseze corect. Daca este nevoie de completare, oferiti-o cu un sistem de suplimentare la san. Daca bebelusul nu se atasa corect in momentul externarii, mama ar fi trebuit trimisa urgent la clinica noastra sau altundeva unde putea fi ajutata (Susan nu a fost trimisa nicaieri). Este posibil ca o mama care a putut alapta exclusiv timp de cel putin 3 luni si al carei bebelus era sanatos sa nu fi avut suficient colostru?
h) Bebelusul avea un icter moderat, deoarece nu se hranise bine.
i) Copilul avea scadere in greutate de 14%. Motiv pentru completare? Scala este diferita, astfel ca nu putem compara greutatile; in orice caz, pierderea procentuala in greutate nu ne spune nimic. Nu exista niciun motiv de panica; cand bebelusul incepe sa primeasca lapte, pierderea in greutate va fi compensata. Nu este necesara nici macar suplimentarea cu un lapte extras daca incepe sa suga bine, ceea ce a si facut.
j) Bebelusul doar pare sa ia sanul. Acesta este cel mai des inalnit motiv pentru care bebelusii se deshidrateaza si rezultatul nu este “deshidratarea la copiii alaptati la san” cum o numeste mass-media. Daca bebelusul ar fi alaptat, nu s-ar deshidrata. Un bebelus care doar se “preface” ca e atasat, nu poate primi lapte si devine letargic, iar apoi se hraneste si mai prost sau chiar deloc.
Urmeaza un cerc vicios.
k) Aceasta reprezinta o crestere de 160 g in patru zile. Da, cantarul era altul, avand in vedere ca l-am vazut pe bebelus in doua spitale diferite la primele doua vizite, dar modul cum sugea la san mi-a demonstrat ca primeste mult lapte. Schimbarea scaunului si cresterea evidenta a cantitatii de urina vine in sprijinul observatiei ca bebelusul sugea corect la san.
l) Icterul slabise evident. Asta era o buna dovada ca problema fusese alimentarea insuficienta. Multi medici i-ar fi spus mamei sa intrerupa alaptatul si sa ii dea copilului lapte praf. Deoarece bebelusul ar fi primit hrana pentru prima data in viata lui, nivelul de bilirubina ar fi scazut, iar doctorul ar fi fost si mai sigur in greseala sa ca problema a fost laptele de mama. Nu! Problema a fost faptul ca bebelusul nu era alaptat. Remediati metoda de alaptare si bilirubina scade.

Astfel, avem aici un caz care se apropiase de dezastru.

Inca o zi fara ajutor si bebelusul ar fost atat de adormit din cauza deshidratarii, incar nu s-ar mai fi trezit suficient pentru a se atasa corect. In acest caz, as fi sfatuit-o pe mama sa extraga lapte si sa isi hraneasca bebelusul cu degetul. Odata ce bebelusul s-ar fi trezit ( poate dupa prima hranire cu degetul sau poate dupa cea de-a doua), am fi lucrat la atasare. Prima regula intr-o asemenea situatie este “hraniti copilul”. Din pacate, unica abordare la prea multi medici este ” suplimentarea cu lapte praf”.
A fost foarte usor sa rezolvam problema. Probabil ca mamei tocmai ii venise laptele si cand a pus copilul la san (cu ajutorul meu), acesta l-a primit si a supt frumos.

Societatea de Pediatrie din Canada

Recomanda urmarirea bebelusilor in prima saptamana dupa nastere pentru a va asigura, printre altele, ca alaptarea decurge corespunzator. Totusi, foarte putini pediatri le vad pe mame cum alapteaza si iau in calcul doar proba cantarului pentru ”a se asigura” ca bebelusul se hraneste bine. Dupa cum am mai mentionat de cateva ori, dependenta de a cantari poate da in orice moment erori, posibile erori fatale, intotdeauna.
Aceasta intamplare, care s-ar fi putut transforma intr-o tragedie, trebuie sa fie prevenita inca din prima zi in spital. Daca cineva care detinea cunostintele si experienta pentru a le ajuta pe mame sa alapteze ar fi petrecut macar putin timp cu mama in timpul atasarii, aceasta nu ar fi avut niciun fel de problema. In acest caz, mama si bebelusul au avut noroc sa gaseasca rapid un ajutor corespunzator. Multe mame nu au norocul acesta.

Situatia 2. Pierderea in greutate nu reprezinta nevoia de completare
Acest bebelus a venit in clinica noastra cand avea 14 zile, trimis de un consultant in lactatie.

Problema era pierderea in greutate.
Era prima sarcina pentru Linda, o femeie de 29 de ani. Travaliul a avut loc la termen, iar bebelusul s-a nascut dupa sapte ore de travaliu. Nou nascutul a catarit 3,61 kg si s-a nascut sanatos.
A fost pus la san in decurs de o ora de la nastere si se pare ca a supt bine. Linda a fost cu el 24 de ore pe zi, astfel, au fost externati a doua zi. Bebelusul a primit apa cu zahar cu cana, deoarece “nu urina”.

In cadrul primei vizite la clinica noastra, cand bebelusul avea 14 zile, mama sa a spus ca acesta sugea de sase sau sapte ori pe zi, cu o trezire pentru alaptat intre miezul noptii si ora 6 dimineata. Statea la san o ora si de multe ori adormea asa, dar plangea cand i-l scotea din gura. Conform celor spuse de Linda, bebelusul avea scaune rare (la doua sau trei zile) si uda doar 3 scutece pe zi.
La consult, bebelusul a aratat rezonabil de bine si nu s-au observat anormalitati. Cantarea 3,23 kg, cu 380 g sub greutatea de la nastere.
La san, sugea destul de putin.

I-am arat mamei cum sa il ataseze mai bine si cum sa foloseasca compresia sanului si copilul a supt foarte bine.
Dupa o saptamana, Linda s-a intors cu copilul la clinica si a spus ca lucrurile mergeau mai bine. Cantitatea de urina crescuse mult si scaunele au devenit mai voluminoase si mai dese dupa doua zile de la vizita. Greutatea era de 3,46 kg, adica avusese o creste de aproape 250 g in saptamana respectiva. Luarea in greutate a fost coroborata cu faptul ca bebelusul sugea bine la san.
La cinci luni, bebelusul era inca alaptat exclusiv si era perfect sanatos.

Observatii cu privire la situatia 2

a) O alaptare “pare” ca merge bine – dar, daca un copil ”a avut nevoie” de apa, chiar era alaptat corespunzator?
b) Aceeasi observatie ca si in cazul nr. 1 cu privire la cana si apa cu zahar. Probabil bebelusul a urinat ulterior, dar cum ramane cu adevarata problema? Cum va preveni apa cu zahar pierderea in greutate mai tarziu?
c) Exista o diferenta intre a sta la san si alaptare. Bebelusii tind sa adoarma la san cand fluxul de lapte este incet, nu neaparat din cauza ca au mancat suficient.
d) Acestea sunt semne clare ca bebelusul nu primeste suficient lapte. Mama nu a stiut si asta spune multe despre cunostintele mamelor care alapteaza.
e) Cantarul este diferit si nu stim cu exactitate cat a pierdut copilul in greutate.
f) Linda a avut dreptate. Uneori, mamele nu reusesc sa isi dea seama daca bebelusul e mai bine sau nu, dar pot invata sa isi dea seama cand suge corect.
g) Odata ce copilul primeste mai mult lapte, poate dura cateva zile pana ca acesta sa aiba scaune regulate.
h) Majoritatea gramelor pierdute sau luate in greutate de un bebelus nu se datoreaza productiei insuficiente de lapte a mamei, ci este rezultatul faptului ca cel mai mic nu primeste tot laptele disponibil.

articol preluat din “Alaptarea pe intelesul tuturor” Dr.Jack Newman

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii