TANTRUM

Care este?

1-3 ani indeosebi, si toata perioada prescolaritatii.

Ce este tantrumul?

Plansul ce pare greu de gestionat din perspectiva parintelui .

Este de fapt  o explozie emotionala  pe care o vedem in forma tipatului, plansului sau aruncatului pe podea. Aceasta stare apare  ca urmare a unei frustrari aparute in urma esecului de a rezolva o sarcina ludica, de a se face inteles, de a comunica o nevoie, de foame sau oboseala, etc.

De ce este specifica varstei de 1-3 ani?

Pentru ca, mai ales in primii 2 ani de viata, copilul este o fiinta de emisfera dreapta. Emisfera dreapta, este acea parte a creierului unde se afla procesorii de tip emotional, spatial si care ne permit sa utilizam semnalele nonverbale in comunicarea cu ceilalti, in timp ce emisfera stanga detine procesorii de tip mai rational.

Corpul calos, fasiile de tesut care leaga cele 2 emisfere ale creierului, in perioada prescolaritatii, inclusiv dupa achizitionarea limbajului verbal, este inca insuficient dezvoltat. Copilul, inca nu reuseste  sa verbalizeze emotiile, de aceea emisfera dreapta poate sa reactioneaze atat de intens, incat ajung la izbucniri de forma plansului intens si  prelungit sau aruncatului pe podea.

Ce se intampla cu copilul in timpul unui tantrum?

Cand un copil este in criza de furie, el este foarte suparat si chiar sufera foarte tare.  In aceasta stare, hormonul de stres, cortizolul, se elibereaza in tot corpul intr-o cantitate din ce in ce mai mare. Acest cortizol il determina pe copil sa aiba o reactie de tipul “lupta”” sau “”fugi”” si  sa simta o lipsa totala de control, aflandu-se in imposibilitate de a se calma sau a exprima ceea ce are nevoie.

 

Ce pot face parintii?

Sa ghideze copiii pentru a-si dezvolta emisfera dreapta si  a o integra cu cea stanga pentru dobandirea capacitatii de a face fata situatiilor de viata.

In timpul tantrumului sa isi foloseasca mai mult emisfera dreapta fiind empatici si comunicand nonverbal intr-un mod reconfortant.

CUM?

Prin conectarea cu copilul care se afla intr-o astfel de criza de furie.

Cand parintele ii arata copilului ca este acolo, langa el, alaturi, si nu ii ignora criza de furie, copilul simte ca a fost “”simtit”” de parinte, ca ceea ce traieste este important pentru mama sau tatal sau.

Prin conectare, copilul trece de la reactivitate la receptivitate.  Receptivitatea  il ajuta sa fie deschis la mesajele de iubire, intelegere si disciplina, transmise de parinti dupa o criza de tantrum.

Cei mai importanti pasi in conectarea cu copilul, pe care Dr. Dan Siegel, ne indruma sa ii deprindem pentru a ajuta copilul  sa se simta “simtit””:

  1. Comunica-i confortul:  asezandu-te la nivelul lui si uitandu-te in ochii lui, oferindu-I o atingere plina de iubire sau o privire empatica, poti foarte usor dezamorsa o situatie tensionata.   “”Stiu, stiu prin ce treci, sunt chiar aici, langa tine””.

 

  1. Valideaza: chiar si atunci cand nu iti place comportamentul, recunoaste-I emotiile, ceea ce simte in acel moment. “”Imm, asta chiar te-a infuriat, nu-I asa? Acum inteleg de ce te-ai comportat asa””.

 

  1. Inceteaza sa mai vorbesti si ASCULTA: cand copilul se afla in adancul oceanului de emotii,  nu incerca sa-I explici, sa argumentezi, ci asculta-l pur si simplu. Cauta sensul si emotiile pe care copilul ti le comunica:. Cand ii vorbesti nu faci decat sa-l faci sa se simta mai coplesit de ceea ce simte si mai putin capabil sa auda ceea ce ii spui. “”Asculta”” sentimentele care sunt exprimate prin comportament sau cuvinte. Doar stai langa copil si acorda-I timp si spatiu sa se exprime.

 

  1. Reflecta sentimentele copilului: fii oglinda pentru copilul tau si reflecta ceea ce el ti-a comunicat deja, astfel inca sa stie ca l-ai auzit .  Astfel, il ajuti sa se simta inteles si sa fie constient de ce se intampla cu el in anumite situatii. “”Am auzit ce mi-ai spus, urasti foarte tare momentul in care parasim locul de joaca. Sa stii ca si eu urasc momentul in care trebuie sa intrerup o activitate distractiva pentru mine, si mai stiu ca ma iubesti iar acum  esti putin cam suparat pe mine, pentru ca a trebuit sa plecam, nu-I asa?””.

 

Cand parintii au o toleranta scazuta la crizele de furie ale copiilor si  le ofera tot ceea ce vor pentru a evita tantrumul, nu fac altceva decat sa ii priveze de oportunitatea construirii rezilientei .

Cand copiii primesc  tot ce vor, tot timpul, ei nu mai au ocazia sa invete despre amanarea satisfacerii dorintelor, despre trebuinta de a munci pentru a obtine ceva sau despre a se descurca cu dezamagirile, care sunt lectii importante ale vietii.

 

Veronica Ardelianu

Psihoterapeut la BBCenter

 

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii