Saptamana trecuta am avut migrene groaznice

Eu gestionez durerile de cap (migrenele) de mai bine de zece ani. Stiu ca durerea de cap, de cele mai multe ori, ascunde o contradictie, un gand pe care il ai sau o fapta pe care o faci si nu este in acord cu ceea ce simti sau migrena poate fi generata de oboseala sau de o alimentatie necorespunzatoare.

Cum facusem pace cu mine si cu ceilalti sau mai degraba, ma imprietenisem destul de mult cu mine (psihicul meu) si imi respectam nevoile primare sanatoase, in acest caz, hrana si odihna,

Am fost surprinsa de o avalansa de emotii si contradictii care m-au cuprins saptamana trecuta.

Asa incepe povestea mea…

Sa scriu despre mine  sau sa scriu despre ei?

Putin despre mine, intai.

Am intrat intr-o valtoare, intr-o lume unde invat, muncesc, ii invat pe ceilalti, dau examene, cresc si ma dezvolt ca profesionist, ca mama.

Si toate acestea ca sa ajut.

Si toate acestea ca sa nu vad mamici suferinde (ca nu pot naste natural, ca nu pot alapta, ca nu sunt mame bune, sotii bune)

Sa nu vad copii suferinzi: ii invat pe parinti despre nevoile cuplului in timpul sarcinii, transformarile familiei, nevoile copilului, ale mamei, ale tatalui, cum se schimba familia, etc

Fiindca vreau sa vad copii fericiti!

Vreau sa vad copii iubiti de parintii lor asa cum sunt, sa nu ii indeparteze de la firescul lor in dezvoltare,

Vreau sa ajut pentru a vedea familii impreuna, care nu sunt frustrate si sa li se para greu sa-si creasca puii,

Imi doresc sa vada parintitul firesc, fara povara.

Si iata-ma, “invartindu-ma” intr-o lume frumoasa

Va admir teribil, dragilor, pentru dorinta voastra de informare, pentru autodepasire, pentru reinventarea voastra!

Am invatat eu insami, atat de multe de la voi!

Dar in sufletul meu era o particica care simtea ca poate ajuta mai mult, intr-o particica ascunsa a inimii mele nutrea speranta ca, candva, cand copiii mei se vor desprinde mai mult de mine, sa pot pleca intr-o tara subdezvoltata si sa ajut comunitatile si familiile extrem de sarace.

(Atunci cand invatam engleza pentru a ma certifica IBCLC, aceasta era motivatia: candva voi pleca sa ajut mamicile la nastere si in alaptare si va trebui sa stiu limba engleza pentru a comunica cu echipa.)

Si, dintr-o intamplare (Intamplare? :D) am cunoscut o familie.

Stiam despre ei ca ajuta familiile defavorizate si focusul lor era orientat catre a-i ajuta pe copii sa mearga la scoala.

Am cunoscut-o pe EA, mama a doi copii, copii apropiati ca varsta cu baiatul meu cel mic.

Mi-a povestit cu atata pasiune, iubire si respect despre aceasta comunitate din judetul Constanta.

Mi-au dat lacrimile ascultand-o.

Am hotarat sa bat cu masina in jur de 80 de km.

Prima mea exprienta!

Nu stiu cum sa incep fiindca imi dau lacrimile iar. Stateam deoparte si observam.

Copii incantati fiindca li se punea un creion in mana, copii care nu stiau ce varsta au, copii care nu stiau limba romana si renuntau la scoala, copii incantati ca primeau atentia prin joc, copii care nu stiau cum arata cartile, nu stiau cum arata lego.

Copii din familii numeroase care iti sorb cuvintele de pe buze dornici sa faca si sa invete ceea ce le spui.

Copii care nu obtin imbratisari de la parinti si se topesc daca-i atingi,

Copii razvratiti, catalogati in comunitate “rai” devin receptivi cand tu vorbesti cu ei.

 

Am privit-o pe EA, nu-i dau numele, cea care le purta de grija o data sau de doua ori pe saptamana, cum mangaie o fetita de 3 ani si ii descalceste parul incurcat si murdar…

Am avut o rezerva, recunosc.

Mi-au dat lacrimile. EA era atat de naturala.

EA vorbea cu mine si-mi spunea despre situatiile lor familiale si ii aseza parul micutei, fiindca ii acoperea ochii.

Un alt micut de 2 ani, fara scutec, a venit cu o privire clara cu doua cuburi mari de lego, sugerandu-mi sa-l ajut…

Mi-au dat lacrimile si am plans toata saptamana trecuta ori de cate ori imi veneau in minte acesti copilasi.

Atat de simpli si dornici de atentie

M-a durut contradictia mediului.

Izbitor! Dureros pentru sufletul meu de mama!

Dureros pentru profesionistul din mine care observa!

 

Azi, dupa o saptamana, am fost din nou!

Am ales ca o zi pe saptamana sa fiu implicata alaturi de acesti copilasi, apoi mamici.

Am ales sa fiu parte din schimbare!

Asa cum acum aproape 14 ani, am spus ca voi fi parte din schimbare in ceea ce priveste experienta femeii la nastere, in alaptare si debut viata de familie, si lucrurile s-au miscat si s-au miscat frumos, sunt deja multi profesionisti in acest domeniu,

Astazi,

Aleg sa fiu parte din schimbarea unor copii care nu cunosc mai mult de gardul lor, de mica lor comunitate si repeta greseli, si transmit traumele din generatie in generatie.

Am ales sa ii ajut simplu, de la om la om.

Doi saci cu haine si incaltamine din casa mea, alti saci din casa prietenei mele, pentru ei inseamna mult.

Nu au apa, nu au curent, spala la cismea hainele si covoarele.

Am alergat pe “maidan” cu copiii si m-am simtit ca in cartile lui Creanga. Am fost atat de entuziasmata sa-i aud ca au invatat cateva cuvinte! Si au invatat parte dintre ei sa numere pana la zece.

Ei nu stiu cum arata cartile si ma gandeam ca aveam nevoie de carti de bebelusi ca sa le arat animalele, culorile, cifrele pentru a-i invata cuvintele de baza.

Si stiu ca sunt mamici care ar oferi cu drag  jocuri simple, cuburi pentru a-i ajuta sa-si dezvolte anumite abilitati.

Si, daca vrei sa vii cu mine, martea, as vrea sa ma insotesti ca sa ne jucam cu ei. Sunt atat de fericiti! Sigur te vor impresiona si pe tine! (purtam masca)

 

Azi, am vizitat cateva familii cu bebelusi, o singura mamica alapta.

Chiar daca as fi crezut ca alaptarea este simpla atunci cand ai 5 copii, am aflat astazi, ca nu e simpla deloc.

Cu o albie mare in mijlocul casei, teancul de rufe spalate alaturi, urma sa le mai treaca printr-o apa, apoi sa le clateasca. Nu aveau curent, nu aveau apa, aduceau cu caldarile de la marginea satului.

A cincea micuta avea patru luni, fusese alaptata doar 2 luni. Fiindca inca de la nastere i-a dat san, dar plangea si i-a dat suzeta, fiindca era singura si trebuia sa spele si sa faca curat, mancare.

“La doua luni, m-am suparat tare si nu am mai avut lapte, ii dadeam sanul si plangea intr-una, ii dadeam suzeta si se linistea. De atunci nu a mai vrut sanul, s-a invatat cu suzeta. M-am dus si i-am luat lapte praf. Acum nu mai am pana iau alocatia, i-am dat lapte de vaca cu apa si ii mai dau lapte cu biscuiti. A facut diaree, dar ce sa fac?”

Si,

Nu m-as fi gandit ca in comunitatile mici si simple mamicile nu alapteaza.

Au nevoie de informatii si sprijin.

Asadar,

Daca aveti hainute de micuti,

Daca aveti vreo cutie inceputa de formula de lapte, pana cand voi putea sa ajut mamicile care abia au nascut sa alapteze, sa nu mai renunte fiindca  nu sunt informate, mi-as dori sa le pot ajuta pe cele care deja au renuntat.

Daca simti ca vrei sa oferi, te rog scrie-mi!

Saptamana viitoare vrem sa oferim hainute copiilor din doua familii: o bunica ramasa cu 7 nepoti si mamica cu bebe despre care va scriam mai sus, pentru a-i trimite la scoala si gradinita.

WhatsApp 0746587456

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii