In fiecare inceput imi doresc sa fac lucrurile bine si ma depasesc emotiile, acele emotii pe care am invatat sa le controlez, dar care imi dau aerul de retras, de stapan pe mine. Asta simt si atunci cand incep cursurile, cand sunt organizatoarea evenimentelor.

Aerul tacut, zambitor calm ma face defapt sa pot avea control asupra emotiilor si sa constientizez ca eu sunt cea care trebuie sa aduc liniste tuturor, fiindca multi altii au emotii. Am facut acest lucru instinctiv, de mica, apoi am vazut ca este o buna metoda de depasire a situatiei, transformandu-ma in cel care poarta de grija altora, care preia initiativa.

Au fost ani buni cand preluam emotia si agitatia celorlati, reuseam sa vorbesc cu emotii fiindca ma influenta agitatia tuturor, era una negativa. Ma transformam purtata de valurile oamenilor: serviciu, acasa, pe strada, in lumea virtuala, in sala mea de curs, oriunde si realizam ca nu imi placea ceea ce obtineam si atunci am ales sa fiu eu cea care pot sa am mai mult calm decat ceilalti.
Il am?
Una dintre colegele cu care am lucrat, la inceput imi admira calmul, ulterior a sesizat ca am aceleasi emotii pozitive si negative, ca am invatat sa tac si sa afisez un zambet, fiindca aceasta faza de aparenta retragere in fata valurilor care vin, iti creaza o stare de liniste.
Eu spun adesea in timpul cursurilor, un zid prin care nu las sa treaca emotia momentului declansata de cei-cel de langa mine.
In tot acest timp las loc ratiunii sa analizeze,daca aceasta emotie ma afecteaza in actiunile pe care le fac atunci, in acel moment si ulterior pe termen lung.

Afirmatia ei:
“Liliana, nu este atat de calma pe cat pare, ci doar stie sa se controleze foarte mult!” mi-a dat de gandit. Si, da, asa am inceput.

O sa va intrebati de ce scriu astazi despre calm si emotie, fiindca am o emotie teribila cand scriu acum pe acest blog. Daca pana acum stiam exact ca vreau sa scriu, ce vreau sa scriu, cum vreau sa scriu, cui vreau sa scriu, astazi, simt un mare blocaj:
-blocajul de a fi privit, de a nu fi  conform asteptarilor mele si ale celorlalti.
Am ales sa scriu despre ceea ce simt astazi, fiindca experienta de viata mi-a aratat ca este suficient sa incep sa scriu si voi sti ce am de scris, ca este suficient sa vorbesc, atunci cand sunt in public, intr-o situatie noua, la un eveniment, un curs nou, o alta sala de curs, alta conferinta, in fata oamenilor pe care i-am considerat in copilaria mea-autoritati si care mi-au produs mult timp blocaje…si,
Am invatat ca este suficient doar sa incep sa vorbesc si voi sti ce am de spus!
Daca nu imi este conturata ideea, recunosc blocajul si imi revine increderea ca informatia nu o poate lua nimeni, ca oamenii pot gresi, ca am voie sa gresesc.

Diferenta intre oamenii care au dobandit calmul si detasarea in multe situatii din viata este ca:
Au invatat sa se cunoasca pe sine
Au invatat din situatiile negative din viata lor
Au stiut sa taca si sa nu se simta raniti ca au tacut
Au invatat sa se detaseze de sentimentele celuilalt si
Sa inteleaga ce vrea sa transmita un comportament al celui din fata sa

Am studiat calmul si increderea din viata multor oameni.
Calmul poate fi studiat, el poate fi prezent in viata multora, dar el poate naste frustrari si furii cateodata si mai ales, cand ceilalti nu se asteapta.
Acest gen de persoane sunt mult prea rationale, ele au invatat ca a tacea poate fi folositor, pot evita un conflict, pot avea relatii amiabile cu multi oameni, pot manipula oameni.
Acest calm nu este unul constructiv, fiindca trupul are nevoie sa se exprime, calmul ratiunii si reprimarea vesnica a simtirii, implicit a urmatoarelor sentimente: furia, frustrarea, neincrederea, vesnica tristete aduce un dezechilibru interioar care poate naste:
-furia nejustificata fata de situatii si oameni
-ranirea celor din jur
-dorinta vesnica de protectie
-dependenta de ceilalti
-sentimentul inutilitatii
-sentimentul ca nu apartine
-sentimentul ca nu este iubit
-sentimentul ca nu este respectat
Si astfel de persoane poat deveni extrem de autoritare iar altele mereu in retragere.

Si acum, revenind la calm, calmul este  benefic?
Da, te salveaza din multe situatii!
Dar,
Ai nevoie sa vorbesti calm despre ce te deranjeaza
Ai nevoie sa recunosti sentimentele si sa le exprimi fata de tine: sunt furios pentru ca, sunt neputincios pentru ca..
Ai nevoie sa lucrezi calmul pana in interiorul fiecarui muschi al tau, pana in strafundul sufletului tau, al copilariei tale, relatiei actuale, ale celor trecute, fiindca,
Calmul numai ca si carcasa a trupului si carcasa sociala, din dorinta de a evita, aduce cu sine mari explozii interioare si se naste boala, se nasc victime in jurul tau: copilul tau, sotul tau, parintii tai, colegi, sefii.

Calmul cu echilibrul interior aduce armonie in toate celule umane, aduce sanatate fizica si mentala, dar
Avem voie sa plangem
Avem voie sa fim furiosi
Avem voie sa acceptam cu nu suntem atat de buni pe cat ne asteptam sa fim

Am scris acest articol fiindca in urma intalnirii de sambata, am sesizat cum fete aparent calme, care aveau un control teribil al situatiilor au dezvoltat afectiuni ale trupului.
Ceea ce parea in echilibru in exterior, prin acea carcasa a trupului, ascunde si sentimente reprimate.

Cu drag pentru voi doua,
Imi doresc sa pot dezvolta aceasta latura si sa va dau timp de gandire, de analiza prin fiecare articol pe care il voi scrie.

ps. Va intrebati de ce nu scriu despre nastere? Asta va asteptati sa fac…Raspuns: fiindca exersez calmul Azi e bine sa fiu caloma si sa tac, mai tarziu ma voi exprima.

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii