11948529_1216740958352260_858322029_o

 

Am nascut aproape acum 2 ani jumatate, prin cezariana, un baietel.
A fost o sarcina dorita si asteptata, ce a venit dupa 7-8 luni de la un avort spontan.
Desi medicii nu erau foarte optimisti in ceea ce priveste capacitatea mea de a concepe natural si existau ceva semne de intrebare, totul a fost asa cum trebuie sa fie.  A fost oarecum o surpriza sarcina, dar una placuta si dorita, iar sexul bebelusului l-am pastrat surpriza pana la finalul sarcinii.
In prima zi, cand am aflat ca rezultatul este pozitiv, am fugit intr-un suflet la medic. Ma simteam un pic responsabila  pentru prima sarcina la care am lasat lucrurile un pic mai lejer si imi prograsem o prima consultatie un pic mai tarziu. Ma simteam bine, nici nu simteam ca sunt insarcinata, nu vedeam graba vizitei la medic.

Comentariu:

Faptul ca a existat o sarcina pierduta anterior, a creat o stare de nesiguranta gravidutei, iar aceasta teama de a nu se intampla ceva copilasului, a fost preluata in cea de-a doua sarcina. Teama putea fi constientizata sau nu. Aceasta teama ar fi trebuit rezolvata in timpul sarcinii.

Asa ca, acum m-am gandit ca, poate din cauza istoricului meu medical, nu pot sustine natural sarcina si poate totusi este nevoie de un pic de ajutor.

Comentariu:

“Nu pot sustine natural o sarcina” poate crea dependenta de medic, nesiguranta in capacitatea proprie de a reusi, neincredere in capacitatea trupului de a face ceva cu resursele proprii. Nasterea naturala inseamna incredere deplina in trup.

 

Intr-adevar, am primit medicatie in primul trimestru-suplimentare cu progesteron si preventiv aspenter. Nu am avut voie sa calatoresc pe parcursul sarcinii si am avut si indicatie prin luna a7-a de repaos cateva saptamani, fara alt tratament.

M-am simtit bine in timpul sarcinii, din punct de vederefizic.

Emotional, am stat mereu cu teama ca voi pierde si aceasta sarcina, ca nu voi reusi sa ajung la final.

Pe masura ce lunile treceau ma temeam de o nastere prematura. A fost si o sarcina joasa, care imi dadea senzatia mereu, mai ales spre final, ca acum, acum iese.

Comentariu:

Teama de a nu i se intampla ceva bebelusului era mereu prezenta. Aceasta stare se poate activa in timpul travaliului. Avea nevoie de informatie valabila, de constientizarea emotiilor, de lucru cu sine pentru a gestiona aceasta teama, de a intra intr-un travaliu cu ideea ca mama si bebe sunt in siguranta.

Cei dragi m-au sustinut si ajutat cum au putut. Au venit ei la maine daca eu nu am putut merge la ei. Au fost momente, intr-adevar, cand m-am simtit singura sau neajutorata din cauza imposibilitatii de a calatori sau a repaosului. Dar cei dragi au facut tot ce a tinut de ei sa imi fie mai bine, mai usor.

Comentariu:

Neajutorata-poate crea nevoia de ajutor, proiectata si in timpul travaliului

In medic am avut 100%incredere, mi-a fost alaturi si m-a sustinut emotional. M-a ajutat sa trec cu bine si peste prima pierdere.

M-a sustinut in alegerea mea, cea de a naste natural. Singurul moment cand m-am simtit usor descumpanita a fost cand nu a acceptat nasterea nemedicalizata, fara anestezie epidurala.
Cum am spus mai sus – mi-am dorit sa nasc natural. Nu m-am informat intens asupra acestui subiect. Mereu am avut un stil de viata sanatos si nasterea naturala mi se parea ceva firesc, ceva ce milioane de femei au facut-o. De aceea nici nu am simtit nevoia sa merg la cursuri prenatale. Am crezut ca nasterea este acolo, ca orice alt act fiziologic. Nu e nevoie de cursuri si informari suplimentare aprofundate. Greseala mea…
Familia m-a sustinut sa nasc natural. Niciodata nu mi-au spus „dar daca?”, „suntem in anii in care poti alege cum sa nasti. De ce vrei sa te chinui” etc. Sotul a fost alaturi de mine. Intre noi nu am vorbit niciodata despre cezariana.
Si desi credeam in nasterea naturala, am avut suportul medicului si al familiei, nu m-am gandit niciodata ca maternitatea (una privata) poate avea protocoale care sa puna bete in roate unei nasteri naturale.

Am inceput sa ma intreb abia cand mi-a fost refuzata nasterea nemidecalizata si cand era prea tarziu. Stiam ca medicul este pro nastere naturala si nu intelegeam de ce imi refuza nasterea nemedicalizata.

 

Comentariu:

A lipsit asigurarea ca matrnitatea sustine nasterea naturala, poate crea neincredere

O alta greaseala a fost faptul ca nu am participat la grupuri de suport, nu m-am informat mai mult asupra maternitatii, asupra cadrelor medicale, asupra politicii lor despre nasterea naturala, a ingrijirii post operatorii. De asemenea o surpriza foarte mare a fost cand am aflat, in momentul nasterii, ca tatal nu are voie sa participe la nastere. Am aflat multe putin cam tarziu.

Comentariu:

Obtineti informatii despre toate practicile maternitatii. Alegeti informat. Discutati.
Timpul a trecut si , desi am stat cu teama ca nu voi ajunge la final, am nascut la aproape 42 desaptamani.

Dupa 40 de saptamani am simtit presiune din partea medicului. Iar dupa 41 de saptamani m-a rugat sa aleg intre inducere si cezariana.

Am ales cezariana, pentru ca m-a speriat metoda de inducere descrisa. Dar in ajunul zilei programate pentru cezariana, bebe s-a hotarat sa isi anunte venirea. In ziua si seara respectiva am facut ce faceam de obicei, am incercat sa petrecem cat mai placut timpul impreuna. Pe seara ne-am vizitat cativa prieteni dragi. Nu am spus insa nimanui ca am ales cezariana si ca va urma chiar a doua zi de dimineata-nici prietenilor, nici celor dragi.

Era, probabil, modul nostru de a ne nega alegerea facuta.

Ajunsi acasa am verificat bagajul, am facut un dus, i-am urat somn usor bebelusului pentru ultima data in burtica si eu m-am pus sa dorm. Sotul a mai ramas treaz sa mestereasca una alta.

Nu ma simteam impacata cu alegerea facuta, dar simteam ca era alegerea cea mai potrivita. Acceptasem situatia. La momentul respectiv simteam ca facusem tot ce tine de mine sa ajungem cu bine aici.

Acesta fusese obiectivul-sa duc cu bine sarcina la final.

 

Comentariu:

Un mesaj subliminal indus de mama, ar fi putut intarzia declansarea naturala a travaliului. Faptul ca medicul a hotarat ca sarcina se termina a determinat declansarea naturala a travaliului.
Dar nu am apucat sa dorm 2 sau 3 ore ca m-am trezit simtind un „poc”. Am alergat la baie. Nimic. Sotul meu era inca treaz si am mers sa ii spun si lui ca am simtit ceva ciudat, ca un poc in burta. Si atunci am simtit prima contractie si s-a rupt apa ca in filme. Ce bucurie! A pornit travaliul! Gata! Nasc natural! La revedere, draga cezariana! Ne vedem alta data. Contractiile au inceput regulate la 5 minute, apoi cam 3. Erau destul de lungi. Si am pornit imediat catre spital.
Ajunsa la spital mi-a mai pierit din entuziasm cand sotul meu nu a fost lasat sa ma insoteasca, cand mi-au cerut se completez contracte si documente printre contractii. Si mai ales cand medicul de garda si asistentele au decis sa ma pregateasca pentru cezariana daca eram programa de dimineata. Am refuzat orice interventie si orice document pana a sosit medicul meu care a decis ca se poate natural.

Dar prima procedura a fost epidurala. Ma simteam singura, fara nici un sprijin printre toti acei oameni care parca asteptau sa cedez, sa ajung mai repede la cutit. Sa termine mai repede cu mine. Simteam ca alegerea mea de a naste natural ii incomedeaza. Dupa ce epidurala si-a facut efectul si a inceput monitorizarea continua am simtit ca-mi s-a furat nasterea. Ce nasterea este aceasta fara sa simti nimic?! Doar stau si zac pe un pat de spital, fara ca macar sa fiu bolnava. Cam aceasta a fost continuarea travaliului…Si toate luminile alea, toti oamenii aceia care se foiau fara sa zica nimic urmand doar proceduri si protocoale, piuitul aparatului de monitorizare, toate ma incomodau.

Comentariu:

Orice emotie negativa poate crea dereglari in cursul firesc al travaliului, in reactia trupului

 

Ma bucuram in continuare ca nasc, dar parca nu mai traiam povestea nasterii noastre.
Medicul venea cand si cand sa ma vada. Imi spunea ca progresez, dar de la un moment dat bataile inimii bebelusului nu mai erau in regula. M-a mai lasat cam o ora din momentul in care mi-a spus acest lucru. La 4 si un pic dimineata am decis impreuna sa mergem pe cezariana. A fost cea mai buna alegere deoarece placenta era desprinsa si rupta in bucati. Nu au fost alte simptome.
Imediat dupa ce am nascut nu am inteles gravitatea situatiei in care am fost, pentru ca nimeni nu mi-a explicat ce s-a intamplat acolo si ce presupunea acest lucru. Am fost trista, dezamagita, descurajata. Am simtit ca nu am trait nasterea. Am facut tot ce mi s-a spus cu o cumintenie specifica mie (poate luam un premiu pentru buna purtare).

De fapt cred ca aceasta este cea mai mare nemultumire a mea fata de mine – ca sunt docila, prea docila. Ca nu am curajul sa spun tare, clar si raspicat ce imi doresc-indiferent cine sta in fata mea.
Acum, dupa aproape doi ani jumatate, ma simt implinita,vindecata.

Ma simt bine cu modul in care am nascut, cu modul in care a venit fiul nostru pe lume. Acum stiu ca pentru noi cezariana a fost salvatoare de vieti si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a luminat mintea in acel moment si, desi nu era ceea ce imi doream, am acceptat cezariana. Si ii multumesc ca suntem impreuna acum.
Procesul de vindecare a fost unul lung, de cateva luni.

Au fost multe emotii negative, multe lacrimi, dezamagire, nemultumire, un amalgam de sentimente negative, cate putin din toate. Dar dupa ce am aflat motivul real al cezarienei si ce implica el, am fost mult mai linistita, mai impacata cu mine. Nu stiu ce a cauzat desprinderea placentei. Uneori ma simt responsabila ca starea mea emotionala din timpul sarcinii si inceputului de travaliu a contat.
Ce as schimba acum?

As particpa la cursuri prenatale, as vizita maternitatea si as pune toate intrebarile, as pune intrebari pe grupuri despre maternitate, as face un plan de nastere, as participa la grupuri desuport. Dar in acelasi timp stiu ca lucrurile sunt facute sa se intample, ca totul are un scop. Si toate micile mele greseli poate ne-au salvat viata.

Poate daca eram mai informata, mai vehementa as fi refuzat cezariana la momentul potrivit, poate daca as fi refuzat epidurala, o noua anestezie pentru cezariana de urgenta nu ar fi fost facuta in timp util. Iar epidurala chiar a fost o anestezie prietenoasa si de ajutor in post operator.

Asa ca pentru aceasta nastere nu as schimba nimic. A fost nasterea perfecta, asa cum a fost, cu toate micile ei imperfectiuni.
Daca Dumnezeu ne mai trimite un copilas as vrea sa incerc sa nasc natural. M-as asigura sa fac cat mai bine tot ce tine de mine in acel moment. Si apoi as lasa restul in voia Domnului.

Ce a ramas nevindecat la mine insa, este teama de a pierde sarcina. Nu imi este teama ca voi ajunge din nou la cezariana. Cel mai tare imi este teama ca voi pierde iar sarcina. Acolo a ramas un gol pe care inca nu stiu sa il umplu, nu stiu unde sa il pun in sufletul meu.

Hey,

Am ramas cu gustul discutiei cu tine: emotie profunda. Nu iti citisem povestea pana la sfarsit si facusem comentariile pe text, inchipuindu-mi ca suntem impreuna si vorbim. Prin cuvintele tale imi confirmi ca femeile au nevoie sa vorbeasca despre aceasta experienta si mi-ar placea sa fi citite de cat mai multe persoane.

Ai incheiat mesajul tau cu gandul ca exista un gol, o frica de nu pierde copilasul, lucru pe care l-am sesizat inca de la inceputul scrierii tale, ai intrat in aceasta sarcina cu aceasta teama, care a creat semnele si sentimentele descrise anterior.

Sa intelegem experienta nasterii: sarcini pierdute creaza o stare de nesiguranta, neincrederea in personalul meidical, nerespectarea dorintelor, trairile pe care le-ai avut in timpul travaliului. Toate acestea pot afecta cursul firesc al travaliului, respectiv producerea diagnosticului – fiindca diagnosticul creat de tine este unul real, unul care trebuia rezolvat in acel moment si cat mai repede, pentru siguranta lui bebe. Da, a fost cea mai buna alegere, cezariana!

Interventiile medicale pe care tu le-ai perceput invazive au influentat cursul natural al travaliului, capacitatea trupului de sti ce are de facut. Ai trimis mesaje de neincredere, de teama, de “ceva nu este in regula, nu este asa cum doream” Travaliul isi urmeaza cursul fiindca uneori trupul produce valuri de contractii care merg de la sine, dar nu intotdeauna rezultatul este unul pozitiv. 

Grabirea travaliului prin interventii medicale, mai ales prin prezenta oxitonului, substanta care se administreaza de obicei impreuna cu epidurala, poate produce contractii puternice, cu care trupul nu se simte in siguranta.

O contractie puternica produsa artificial, ar fi putut genera cauza fizica a desprinderii placentei: mecanismul pur fizic-contractie mecanica mult prea intensa pentru trupul tau.

Tu afirmi ca ai simtit ca travaliul tau a fost o lupta: Daca ai experiente in care esti un castigator in lupte-poti castiga, daca adesea alegi sa faci pe plac tuturor-poti alege sa le faci pe plac-e mai comod, daca vrei sa depasesti aceasta etapa-invata sa devii un invingator cu un plan riguros: Putere si Credinta!

Inchei cu:

“Sa incerc sa nasc natural”

Multe dintre femei folosesc aceasta afirmatie. “A incerca”inseamna cateodata sa iti declari doar intentia, nu a face ceva in sensul acesta.

Iti recomand sa schimbi aceasta expresie in “Imi doresc sa nasc natural “

Inainte de a ramane iar insarcinata lucreaza “frica pierderii”

Te invit sa analizezi fiecare subliniere din text si mergi in urma si analizeaza simtirea, analizeaza si astazi simtirea.

Cu drag,

Liliana Tudose

Si 

Multumesc pentru gandurile tale exprimate intr-un alt context, intr-un mod anonim, asa cum ti-ai dorit, dar care va deschide inimi si minti altor femei.

 

 

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>