A venit mana de fier a surorii mele si cu o incredere neimaginata si forta ne ataseaza una de alta. Nu a mai primit lapte praf. La mine a venit laptele, cu furie cu tot, cu niste dureri de nedescris.
Va invitam sa cititi o poveste despre alaptare. Un drum lung, anevoios dar cu un final fericit. O poveste despre perseverenta, vointa si incredere.
Suntem inca in maternitate. Stau linistita si o privesc, apoi adorm langa ea. E cea mai frumoasa fiinta din lume.
A sosit ora mesei, momentul in care o voi pune pe micuta mea la san pentru prima data.
Asistenta incearca sa ma ajute, dar nu prea reusim. Se pare ca lapticul meu inca nu a venit.
Pe seara medicul neonatolog imi spune ca nu primeste mancare, si ca trebuie sa ii faca o spalatura gastrica, deoarece vomita tot.
Si a facut. Si am crezut ca totul va decurge normal.
Insa lapte tot nu era. Asa ca, in ciuda insistentelor mele, primeste lapte praf.
De dimineata ma trezesc cu forte proaspete. Incep sa ma mulg.
Dar ce sa mulg? Scoteam cam 2 ml de lapte dupa jumatate de ora de muls.
Ma hotarasc sa se sara peste o masa de lapte praf, discut cu asistenta si ii spun ca poate daca i se va face foame, va manca de la mami. Nici vorba.
Seara incerc sa o atasez cu o alta asistenta, ii spun ca nu e sanul preferat si imi spune ca de ce mai incerc, daca nu e sanul preferat si ii da biberonul cu lapte.
Ei da, dezamagire totala.
A doua zi am sunat-o pe Liliana. Nu mai stiu ce mi-a spus.
Eram atat de suparata… A mers sotul si mi-a cumparat pompa de san pentru acasa, biberoane si laptele praf recomandat de medic.
Nu stiam ce voi face. Ajunsa acasa vine sora mea in vizita si imi spune ca ma va ajuta ea. “Pe bune? Nu au reusit toate asistentele din maternitate, ma ajuti tu?”.
Si da, asa a fost. Lapticul venea incet, incet, dar nici eu, nici bebe, nu stiam sa ne atasam corect.
A venit mana de fier a surorii mele (are doar 55 kg, nu va imaginati ca vorbeam serios), si o incredere neimaginata si forta ne ataseaza una de alta.
Nu a mai primit lapte praf. La mine a venit laptele, cu furie cu tot, cu niste dureri de nedescris.
Primele 3 zile a stat cu mine, si numai ea ne atasa. Apoi a trebuit sa plece.
Ne atasa tati, pentru mine era inca greu. Dar am invatat. Si totul a decurs bine, o perioada.
Apoi a plecat si tati si am ramas singure. Si atunci am inceput sa esuam.
Eu eram tot mai panicata, si bebe tot mai agitata. Noaptea dormea. Ziua spre deloc.
Adormea la san si dupa 5-10 minute se trezea, plangand.
Dupa o zi infernala, numai cu astfel de episoade, se prezinta medicul la vizita.
Concluzia este una singura: bebe nu a luat in greutate, nu se satura, lapte praf. Mi-a cazut cerul in cap.
Imediat dupa ce a plecat a primit biberon cu lapte praf.
Dupa vreo 2 ore ma dezmeticesc si imi dau seama ca nu bine.
Sun in stanga si in dreapta.
O sun pe Liliana, imi da cateva sfaturi, si a doua zi vine la consiliere. Totul parea in regula, atasarea ok, insa somnolenta. Mi-a mai aratat diverse pozitii de alaptat, mi-a aratat diverse metode sa o trezesc, si mai ales m-a introdus in lumea babywearingului (imi cumparasem wrap, dar nu stiam sa il folosesc), ceea ce imi dadea speranta ca se va mai linisti si nu va mai plange asa des.
Dupa ce a plecat eram foarte pozitiva. Insa, se pare ca povestea nu era nici pe departe la sfarsit.
Am inceput sa monitorizez greutatea si era in continuare in scadere. Atunci m-am alarmat din nou.
Cu rabdare, mi-a explicat despre SNS si mi-a recomandat o mamica care a facut asta si sa iau legatura cu ea.
Dupa ce mi-am implementat propriul sistem SNS lucrurile au decurs minunat.
Ii dadeam doar seara cu sistemul de alimentare, iar usor, usor a renuntat singura la asta.
S-a facut mare, a capatat forta sa traga singura de la mami si sa nu mai adoarma la san.
A durat cel mult 3 saptamani, dar la insistentele sotului care nu era acasa si dorea sa se convinga si el ca e totul ok, sa nu renunt asa usor.
De atunci a primit doar lapte de mami.
Nu numai san, si ci muls, in biberon, cand se afla in grija bunicii sau matusilor.
Multumesc Liliana pentru:
– bebe nascut natural, asa cum ne-am dorit (in ultimele saptamani de sarcina se vehicula o cezariana deoarece aveam mici probleme cu inima)
– ca m-ai invatat pozitii, cum a zis domnul doctor
– bebe sanatos si ingrijit cum trebuie
– bebe alaptat 100%
– ajutorul in depasirea momentelor de canale infundate
– grija pe care ne-ai purtat-o ca o mama
Iti doresc cat mai multe mamici sanatoase, pe care sa le inveti sa isi urmeze instinctul si ca nimic nu este intamplator, si bebici sanatosi si naturali.
2 thoughts on “A venit mana de fier a surorii mele si cu o incredere neimaginata si forta ne ataseaza una de alta. Nu a mai primit lapte praf. La mine a venit laptele, cu furie cu tot, cu niste dureri de nedescris.”