Mamicile care au facut cursul Lamaze in Constanta cu Liliana Tudose- impartasesc:

Cele care ați avut un NVDC reușit sau un Tolac și ați fost asistate de soți sau alte persoane,
cat de mult a contat prezenta acestora pentru sprijinul fizic și psihic?

Alina Avadani
“Eu la primul travaliu, cel finalizat cu cezariana, am fost singura în sala respectiva și simțeam nevoia sa îmi fie cineva alături (nu știu cat din cauza circumstanțelor de atunci totuși).
Spitalul respectiv nu permitea doula/soț și atunci sotul meu a răsuflat ușurat ca nu trebuie sa ma asiste.
Acum, acest spital permite.
Și mi-am exprimat către soț nevoia de sprijin.
Sotul meu este genul de om rațional, matematic, cu gândire statistica.
El știe ca am nevoie de suport emoțional în travaliu, dar nu știe exact la ce sa se aștepte (nu a vizionat niciodată o naștere de ex, stie în teorie, dar practic nu știe dacă e capabil sa participe/privească).
Eu ii înțeleg aceste stări foarte bine.
Pe de alta parte, în ultimul an eu am lucrat în terapie propriile frici, anxietăți.și cumva, aceasta nehotărâre a lui ma face prudenta acum.
Nu știu dacă ii mai vreau sau nu prezenta.
Știu sigur ca nu l-am presat deloc tocmai ca dacă vine cu mine, vreau sa vina 100%, implicat și asumat și nu “nu eram pregătit, dar am venit de gura ta și pentru ca aveai tu nevoie”.
Așadar, cat de mult a contat prezenta soțului la voi?
Oare mi-ar fi mai ușor sa iau direct o doula, deși îmi este mai confortabila ideea unui soț iubitor și care sa ma sprijine, decât a unei necunoscute?
Pe de alta parte nu știu dacă sotul nu îmi va activa, cu firea și gândirea rațională, diverse chestii în momentele în care nu voi vrea sa îmi trezesc neocortexul la viata :))
Sper ca am reușit sa exprim cat de cat coerent ce voiam.

Toscu Daniela
“Si eu am nascut natural si l-am avut pe sot aproape.
M-a ajutat foarte mult pt ca il stiam acolo.
Cateodata nu spunea nimic.
Ii mai ceream apa si diverse, sau ma tinea de mana.
Imi amintea sa respir, respira cu mine.
Cu mine a stat in schimb moasa. Ea a stiut exact ce sa spuna in momentele acelea.
Am cautat cele mai bune pozitii, mi-a explicat cum sa fac sa trec peste durerea contractiilor.
Practic, fara moasa eram pierduta. Dar si prezenta sotului a fost importanta.

Matei Adina
La mine a contat. Am luat in calcul si fricile lui, au influentat si ele travaliul.
Dar, mi-am luat si libertatea de a cere sa fiu singura cand il simteam prea agitat si nu ma puteam focaliza pe respiratie din cauza ca ma focalizam pe framantarile lui.
Atunci l-am invitat sa ia un pic de aer.
Stabilisem sa facem asa. E mandru ca a fost acolo, desi cred ca ia fost foarte frica
Azi as lua si moasa cu noi, atunci am tinut legatura prin telefon si a ajutat mult.

Oana Tarsoaga
Si la mine a contat prezenta sotului si la prima nastere si acum la a doua unde a fost mai implicat.
Bineinteles a doua oara un rol mai important l-a avut moasa Ana care m-a masat, mi-a amintit despre respiratie, m-a invatat cum sa imping.
Dar faptul ca sotul a fost langa mine, chiar daca uneori nu zicea nimic, cred ca mi-a dat putin mai mult curaj.
Nici el nu era foarte “instruit” in privinta NVDC, si chiar mi-a spus dupa nastere ca dupa ce a citit acordul pt NVDC (unde erau insirate riscurile unei astfel de nasteri, decesul fiind primul dintre ele), i-a cam fost teama.
Din fericire eram eu prea concentrata ca sa vad teama din ochii lui:)

Anca Bobu
Hai sa o iau cu inceputul.
La prima nastere am dorit sa fie langa mine, dar el nu se simtea foarte pregatit.
Nu a fost acasa cand am facut Lamaze asa ca am mers la o sedinta extra doar pentru noi.
Eu nu stiam ce nevoi am legat de el, iar el nu stia cum sa ma ajute.
A fost cu mine in spital pana am intrat in cezariana unde am decis impreuna ca el sa nu intre.
La cea de-a doua nastere eram pregatita sa fiu doar eu cu moasa, el trebuia sa fie plecat.
Intre timp noi ne lamurisem cu ce as fi avut nevoie si ca era important sa ii fi spus.
El acum chiar isi dorea sa fie alaturi de mine la nastere indiferent ca era NVDC sau tot cezariana.
Asta a schimbat mult lucrurile.
Cat am avut pretravaliu acasa, aproape 40 ore cu contractii dureroase- a fost langa mine si m-a ajutat cu tot ce i-am cerut.
Am pornit impreuna la Isis si am mai petrecut 3 ore in masina langa spital ca nu voiam inca sa intru.
Eu am motait intre contractii. Pe contractii el imi aducea aminte sa respir corect.
Ne-am internat pe la 7 dimineata, la 7.30 am ajuns in salon, la 8 a venit moasa.
Masaj de la el nu am suportat, de la moasa da.
El in continuare a fost sprijinul perfect sa imi aminteasca sa respir corect pe contractii.
Si moasa imi spunea, dar cumva cu el rezonam altfel.
A stiut sa imi ofere apa chiar si fara sa ii cer.
Cred ca am baut 3l in tot procesul de 8 ore.
M-a tinut de mana si m-a incurajat asa cum o facea si moasa.
Cumva ei s-au completat in timpul travaliului.
Cand ea comunica cu medicul prin sms-uri el ma tinea in priza sa respir/sa imping/ sa numere de cate ori am impins/ sa ma incurajeze.
Prezenta lui a contat mult fizic si emotional si a intarit legatura dintre noi.
Moasa o simteam aproape de mine, de sufletul meu, ca pe o prietena, chiar daca nu ne cunoastem indeaproape, dar am avut o conexiune. Mi-ar fi fost ok si cu ea, dar el a completat munca si efortul eu din spital.
Nu cred ca ar fi fost asa daca nu treceam prin prima experienta cand el nu era convins ca vrea sa participe, iar eu aveam asteptari de la el pe care insa nu le exprimam.
Parerea mea este ca daca tu te simti confortabil doar cu moasa o sa fie bine si asa.
Sugestia mea este sa iei pe cineva cu tine daca e o persoana cu care simti ca rezonezi puternic (pentru mine ca back-up era Cleo). La Isis, la nasterea ca acasa moasa se plateste separat de pachet, cu 200 euro ceea ce iti asigura prezenta ei permanenta in salon.
Ea comunica prin mesaje cu medicul.
Medicul vine doar sa vada cum merge si doar daca ea il solicita. De asemena, vine la expulzie si intervine doar daca e necesar, cum a fost in cazul meu.
Daca tu te simti pregatita sa nasti doar cu moasa prezenta sotului (indiferent cat de hotarat e) nu cred ca ar putea sa iti aduca decat un plus de sprijin (mai mare sau mai mic, in functie de starea lui).
Eu am fost ca in transa aproape tot travaliul, nu i-am simtit starile pe care mi le-a povestit ulterior.
Doar cand i s-a facut putin rau de oboseala si a iesit 10 minute afara mi-am dat seama ca ii e rau, dar concentrarea mi-a ramas pe mine si pe nastere.

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii