Parcurgerea ultimelor trepte ale scarii nasterii este cumva echivalenta cu nasterea datorata “reflexului de expulzie a fatului”.

Studiul a fost efectuat initial la soareci

Expresia a fost introdusa de Niles Newton, in anii ’60, cand studia factorii de mediu care perturba nasterea la soareci.

Douazeci de ani mai tarziu, cu acordul sau, a fost sugerata sa fie salvat acest concept de la uitare. Exista convingerea ca este un concept cheie pentru a induce un inteles cu totul nou privind nasterea la oameni.
Diferenta fundamentala intre oameni si soareci este ca noi ne-am dezvoltat un ,,creier nou” voluminos si puternic( neocortexul) care obtureaza structurile cerebrale arhaice pe care le impartasim cu toate celelalte mamifere.

Neocortexul este raspunzator de gandire, cunostintele acumulate

Cand neocortexul nostru este in repaus, avem mai multe asemanari cu soarecii din punct de vedere fiziologic.
Reflexul autentic de expulzie a fatului se produce atunci cand bebelusul se naste in urma unei serii scurte de contractii irezistibile, fara interventia vreunor miscari voluntare.

In astfel de circumstante, este evident ca neocortexul (partea creierului responsabila cu activitatea intelectuala) se afla in repaus si nu mai controleaza structurile cerebrale arhaice responsabile de functii vitale precum nasterea.

Femeile pot parea ca sunt de pe alta planeta
Femeile civilizate pot avea comportamente catalogate, in mod obisnuit, drept inacceptabile : urla, injura, sfideaza politetea , de exemplu. Par sa se rupa de lume, uitand ce au invatat si planurile pe care si le-au facut. In timpul reflexului de expulzie al fatului, femeile pot adopta pozitii neobisnuite, atipice, deseori primitive, de mamifer, de patrupede. Par sa fie de pe alta planeta. In momentul nasterii copilului si cateva minute dupa aceea, la inceputul interactiunii cu nou-nascutul, aceste mame sunt intr-o stare extatica.

Reducerea activitatii neocortexului-solutia pentru corpul uman
Interpretarea reflexului de expulzie a fatului ne face sa intelegem ca reducerea activitatii noului creier puternic este solutia pe care natura a gasit-o pentru a depasi acest handicap specific uman. Unul dintre motivele pentru care nasterea este dificila la oameni, in comparatie cu nasterea la celelalte mamifere este tocmai dezvoltarea enorma a neocortexului la specia noastra. In anumite situatii, aceasta dezvoltare a,, creierului intelectului” constitue un handicap deoarece aceasta este sursa inhibitiilor, mai ales in timpul procesului de nastere dar si in timpul multor experiente de natura sexuala.
De ce nasterea poate fi ingreunata?
Exista mai multe motive pentru care reflexul de expulzie aa fatului uman a ramas necunoscut pana de curand. Motivul principal este ca nevoile de baza ale gravidei care urca ultimele trepte ale scarii nasterii (faza terminala a travaliului), raman, practic, nesatisfacute. Nu sunt satisfacute pentru ca nu sunt cunoscute.

Ce are nevoie femeia care naste?
Suntem acum in masura sa explicam faptul ca o femeie in travaliu are nevoie sa se simta ferita de orice stimulare a neocortexului. Tinand cont de faptul ca limbajul este un stimulent specific uman, intelegem importanta tacerii. Cand o femeie este in travaliu, limbajul nu trebuie utilizat altfel decat cu parcimonie, cand este absolute necesar. Ne va lua mult timp sa redescoperim importanta tacerii si sa acceptam ca principala calitate a moasei este aceea de tacea.

Melatonina ne ajuta la nastere
Lumina este la randul ei, un stimulant binecunoscut al neocortexului. Trebuie facuta inca de la inceput diferenta dintre lumina filtrata si lumina intensa. Omul produce un “hormon al obscuritatii”, melatonina, de care are nevoie noaptea pentru a reduce activitatea neocortexului si a adormi. La toate acestea trebuie adaugat ca simtul vazului este cel mai intelectual dintre toate simturile noastre.

Este graitor fatul ca, o femeie cand nu se afla sub influenta cartilor pe care le-a citit sau invataturilor primite, deseori adopta in mod spontan, pozitii care au ca efect eliminarea oricarui stimulent al vazului ( intra in transa, isi aseaza capul pe marginea scaunului, a patului, se aseaza in genunchi sprijinandu-se de coate-ca si cum s-ar ruga )

Sentimentul ca esti observat
O alta situatie care tinde sa activeze neocortexul este sentimental ca esti observata, deci judecata-lucru confirmat de bunul simt, cat si de abordarea stiintifica. Ne va lua mult timp sa descoperim ca intimitatea este o nevoie de baza din timpul nasterii, ca si in timpul actului sexual. Trebuie sa intelegem ca femeile in travaliu au nevoie de siguranta, fara a se simti observate si judecate. Se pare ca femeile au mereu tendinta de a naste in preajma mamelor sau eventual in preajma unei ,,mame experimentate”. La origini, moasa este figura maternal, iar intr-o lume ideala, mama este prototipul persoanei cu care ne simtim in siguranta, fara a ne simti observati, judecati sau dominate. In timp, moasa a devenit o indrumatoare autoritara, o observatoare si un agent al mediului cultural, prin care se transmit credintele si ritualurile perinatale.
Momentul crucial-expulzia fatului
Femeia care pana atunci a fost destul de pasiva , da acum impresia ca e plina de energie, se ridica in pozitie verticala si are nevoia de a se agata de ceva sau de cineva. In acest moment are loc o crestere exploziva a nivelului catecolaminelor (hormoni din familia adrenalinei). De exemplu, daca pana atunci femeia a stat in patru labe (pozitie incurajata in mediile care promoveaza nasterea naturala si libertatea de miscare si de alegere a pozitiilor ce diminueaza durerea), corpul sau tinde sa se verticalizeze. Alte femei se ridica in picioare ca sa nasca, cel mai adesea sprijinindu-se de marginea unei mobile (nasterea la domiciliu), iar cele care nasc in spitale in pozitie orizontala, tind sa se ridice alertate in sezut pe masa de nastere. Reflexul de expulzie este cel mai adesea asociat cu o pozitie aplecata in fata.
Poate aparea expresia brusca de groaza, “Ajutati-ma!'”, ‘Nu mai pot!”

Se intampla frecevent in Romania in salile noastre de nastere

In acest caz anturajul bine intentionat simte nevoia sa intervina cu cateva cuvinte linistitoare, insa orice intrerupere a acelui moment poate interfera cu reflexul de expulzie, chiar si un tuseu vaginal, incrucisarea privirilor, schimbarea salii in care va naste, limbajul rational, gen: “Dilatatia este completa, acum puteti sa impingeti”. Mai mult, acest reflex de impingere este inhibat de luminile puternice.
Daca toate aceste intreruperi apar, femeia este adusa ,,inapoi pe planeta aceasta” iar ea nu va mai reactiona instinctiv, ci va impinge fiindca asa i se spune, va invata sa controleze durerea, sa respire.
In contextual stiintific actual nu putem sa vorbim despre expulzie, fara sa amintim complexul hormonal reprezentat de: ocitocina, endorfina, prolactina, vasopresina, hormonii din familia adrenalinei, melatonina.
Adrenalina
Cand folosim cuvantul ,,adrenalina” trebuie intai sa subliniem ca este doar un mod comod si simplu de a ne referi la ,,hormonii din familia adrenalinei” (catecolaminele). De fapt, exista mereu un amestec de adrenalina si noradrenalina, doua substante care nu au proprietati absolute similar. In functie de context, una o domina pe cealalta. De obicei, este suficient sa stim ca adrenalina este un hormon pe care mamiferele il secreta in situatii de urgenta, mai ales cand le este frica, cand se simt observate si cand le este frig.
Este important de stiut ca adrenalina inhiba secretia de ocitocina, un hormon esential in timpul nasterii si a intregului travaliu.
Ocitocina
Este hormonal cheie al nasterii deoarece joaca un rol mecanic essential inducand si mentinand contractile uterine, necesare nasterii copilului si eliminarii placentei si reflexului de expluzie al laptelui dupa nastere.
Intelegerea pe care o detinem despre antagonismul adrenalina-ocitocina, permite descrierea adrenalinei ca o frana in procesul nasterii, deci eliminarea de ocitocina.

Acest lucru se poate observa, de exemplu, la un mamifer femela in jungla, care percepe prezenta unui pradator: cat timp nu se simte in siguranta, nu poate da nastere. Acest antagonism ne ajuta sa intelegem si sa analizam nevoile de baza ale mamiferelor, resimtite si de femeia in travaliu: aceasta are nevoie sa se simta in siguranta, sa nu se simta observata, intr-un mediu suficient de calduros.
Complexitatea acestui process consta in faptul ca anumiti receptori beta tind sa inhibe activitatea muschiului uterin. Aceasta pare sa fie efectul dominant din prima faza pasiva a travaliului, dar exista si receptorii alfa care au efecte stimulante ale muschiului uterin, respective progresia travaliului, acestia par sa fie activati atunci cand component dominanta a catecolaminelor este noradrenalina, iar in ultima faza a travaliului, reflexul de expulzie este declansat de adrenalina, denumit ,,lupta sau fugi”.

Reflexul este declansat si accentuat in conditii de frica extrema: se cunosc cazuri cand femei au nascut in caz de incendii, cutremure. Au existat cazuri si inca se mai practica, atunci cand acest reflex dispare sau diminueaza, cand se declanseaza o stare de frica mamei si se spune ca bebelusul sufera, ca i se va aplica forcepsul.

 

 

Studiile antropologice sugereaza cu date precise ca frica a fost utilizata pentru declansarea nasterii
Avantajele evolutive sunt evidente. Daca exista vreun fel de amenintare la inceputul travaliului, e mai bine sa se amane nasterea si sa se mentina o stare compatibila cu lupta sau fuga. Dimpotriva, dincolo de un punct fara intoarcere e mai bine ca nasterea trebuie sa aiba loc cat mai repede.
Studiile efectuate de Lamaze International, confirma faptul ca aparitia catecolaminelor in prima faza a travaliului, induc o stare de teama care pot ingreuna progresia travaliului prin blocarea secretiei de ocitocina. De asemenea frica mentine o stare de tensiune si nu permite gravidei sa se relaxeze, iar perceptia durerii va fi mult mai accentuata.
Extazul nasterii-bebelusul
Din punct de vedere hormonal, mama are o stare orgasmica, aceeasi hormoni implicati in timpul orgasmului sunt prezenti si in acest moment al nasterii bebelusului. Nivelul ocitocinei (hormonal dragostei) este maxim, iar endorfina (hormonul placerii) de asemenea. Adevarata fericire o atinge atunci cand mama incepe sa isi descopere copilul, imediat dupa nastere. Starile orgasmice asociate nasterii au fost ignorate pana de curand in toate mediile culturale. Imediat dupa nasterea unui copil, cei din jur manifesta o nevoie irationala de a fi activi, fie ca ne referim la nevoia de a vorbi sau de a face ceva. Aceasta activitate a fost ritualizata in anumite societati deoarece femeia a simtit nevoia de intimidate numai cu pruncul sau.
Nivelul maxim de hormon al iubirii pe care-l secreta femeia in viata ei, este atins imediat dupa nasterea bebelusului. El este crucial fiind necesar pentru eliminarea usoara a placentei, cu pierdere moderata de sange. Acest nivel maxim este asociat cu nivel crescut de endorfina (morfina naturala) si de prolactina.
Din punct de vedere practic, putem afirma ca veritabila maestrie a moasei se confunda cu arta de a crea conditiile necesare producerii reflexului de expulzie a fatului.
Rolul hormonilor in timpul actului sexual
Ocitocina
De-a lungul intregii vieti sexuale, ocitocina are are atat efecte comportamentale, cat si efecte mecanice. Efectul imediat al eliberarii de ocitocina la femeie este inducerea de contractii uterine care faciliteaza transportul spermatozoizilor catre ovul. La barbati, in timpul reflexului de eliminare a spermei, eliberarea de ocitocina faciliteaza inducerea de contractii ale prostatei si veziculelor seminale. Expresia,,reflex de expulzie a spermei”ne permite sa reamintim nu numai ca, in diferite episoade ale vietii sexuale, sunt implicati acesti hormoni, dar si ca se repeta aceleasi scenariu: ,,reflexul de expulzie al fatului”; ,,reflexul de expulzie al laptelui”. In toate aceste cazuri este implicata ocitocina hormonul dragostei, un hormon ,,timid”. Am folosit aceasta expresie, pentru a sublinia intimitatea acestor momente cand exista ocitocina.
Endorfina
In timpul orgasmului cei doi parteneri elibereaza cantitati considerabile de endorfina, care explica efectul usor analgezic al orgasmului. Pragul de toleranta la durere poate fi evaluat prin intermediul mai multor teste, cum ar fi aplicarea unei presiuni asupra degetelor pana la perceperea durerii. Astfel, s-a demonstrat ca stimularea prin presarea peretului anterior al vaginului produce o crestere cu 50% a pragului de toleranta, pe cand o presiune comparabila, aplicata peretului posterior, nu are efecte semnificative. In cadrul unui alt studiu, li s-a cerut participantelor sa isi provoace placere prin stimulare vaginala. Rezultatul a fost o analgezie semnificativa indiferent de zona stimulata. Cresterea maxima a pragului de toleranta s-a produs in momentul in care stimularea genitala a culminat cu orgasmul, se cuvine sa subliniem ca aceasta crestere nu a fost asociata cu o modificare a sensibilitatii dosului mainii la simpla atingere.
Putem asadar concluziona ca stimularea vaginala produce o analgezie (reducerea durerii) si nu o anestezie (eliminarea durerii), ceea ce se potriveste foarte bine cu efectul anumitor medicamente (opiaceele).Cei care sufera de migrene, confirma efectul analgezic al orgasmului. In urma unui studiu la care au participat 83 de personae care sufereau de migrene, s-a constatat ca orgasmul a diminuat migrena la mai mult de jumatate dintre subiecti.
Adrenalina si noradrenalina
Complexitatea efectelor hormonilor din familia adrenalinei in timpul excitatiei sexuale si a orgasmelor, ne face inca o data sa concluzionam ca intre nastere si contactul sexual exista o sumedenie de asemanari. La fel cum prima faza a nasterii si reflexul de expulzie a fatului trebuiesc privite ca doua faze distincte, la fel, in sexualitatea genitala situam faza excitatiei sexuala in raport cu faza orgasmica. Asa cum exista doua tipuri de receptori uterini la hormonii din familia adrenalinei, asa exista receptori alfa si beta adrenalinici la nivelul penisului, clitorisului si vaginului.
La fel cum hormonii din familia adrenalinei inhiba prima faza a nasterii, tot asa inhiba la barbat si femeie excitatia sexuala.
Exemplu: acesti hormoni mentin penisul flasc si produc detumescenta acestuia dupa reflexul de expulzie a spermei. La fel cum femelele-mamifere, nu pot naste atat timp cat in preajma lor sa afla un pradator, cuplurile nu pot face dragoste daca viata le este pusa in pericol. In sfarsit, asa cum reflexul de expulzie al fatului este insotit de un nivel crescut de hormoni din familia adrenalinei, cu activarea hormonilor alfa, in special, la fel si orgasmele genitale sunt insotite de nivele mari de noradrenalina, cu activarea receptorilor alfa.

Articol preluat din GHIDUL DE STUDIU al educatorilor prenatali LAMAZE

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii