In ultimii ani, s-a conturat clar dorinta femeilor de a se putea intoarce sa nasca acasa, pentru a evita sa traiasca experienta nasterii intr-o situatie precum cea din spital care, adeseori, din pacate, presupune un serios disconfort afectiv si relational.

De aceea au aparut numeroase structuri pe tot teritoriul Italiei care asista nasterea la domiciliu

Multe sunt insa obstacolele care se intalnesc pe drumul ” intoarcerii acasa”: dificultati de mediu, impedimente instritutionale si chiar istorice si politice. Costurile si riscurile foarte ridicate pe care la presupune acest drum il fac deci greu de practicat.

Pare insa mai logic si mai productiv sa se treaca la revizuirea organizarii spitalicesti, reanalizandu-i spatiile , modalitatile si procedurile, dar pastrand garantiile tehnologice si profesionale.

Spitalizarea, in fond, a permis coborarea nivelului mortalitatii materne si infantile, iar astazi, odata atinse aceste garantii de siguranta, devine indispensabila asigurarea respectarii altor paramentri fundamentali. Nu mai este acceptabila , de ex, pierderea intimitatii si ruperea de viata proprie pe care o presupune spitalizarea, asa cum este organizata asta. Separarea copilului de mama si a ambilor de tata si neglijarea aspectelor emotive si relationale ale acestui moment fundamental din viata familiei nu trebuie sa mai reprezinte un cost de platit pentru a avea garantata o “siguranta medicala”

Sarcina si nasterea in Padurea Maya
Maria Cristina Manca, etnolog si antropolog social , scrie:

” In mexic, ca in multe societati traditionale, venirea pe lume a unui copil este considerata un dar, o bogatie care da valoare si statut social mai ales femeilor: un baiat este forta de munca, iar o fetita este un important ajutor casnic.
Mai multi copii contribuie mai bine la supravietuirea familiei: in general, mezinul are dreptul la casa parintilor, dar si datoria de a se ocupa de ei pana la moarte. Sarcina, nasterea, lehuzia si primele ingrijiri acordate copilului sunt, fara indoiala , o “treaba de femeie” care se gestioneaza intre femei.
Dar in zona Maya si sotul are un rol activ:

Ajuta la sustinerea femeii, care, in general, naste ghemuita, si se ocupa de controlarea si apararea simbolica a spatiului casnic, prada usoara pentru entitatile malefice care locuiesc in lumea subterana.
Practicile moasei reflecta bine jocul dualitatilor care domnia universul Maya: opozitia intre fortele binelui si cele ale raului, viata/moarte/, cer/pamant si , in special, polaritatea cald/rece care devine principiul de clasificare a alimentelor, locuitorilor, volilor, tratamentelor, starilor sufletesti si fizice.

Pentru Maya, este extrem de importanta mentinerea armoniei contrariilor, pentru ca distrugerea echilibrului poate insemna boala, probleme grave pentru femeia care naste sau pentru nou nascut. Sarcina este interpretata ca o conditie de caldura puternica-si deci periculoasa, pentru ca provoaca o perioada de dezechilibre profunde care devine fierbinte in momentul nasterii, crescand mult riscurile.
Conditia calda a femeilor insarcinate poate fi periculoasa pentru intreaga comunitate: simpla lor apropiere de locurile sacre poate compromite rezultatul ritualurilor.

Isasi privirea foarte puternica a femei insarcinate poate provoca deochi copiilor, pagube sotului si boli nou nascutului.

In aceasta atentie cotidiana acordata echilibrului cald/rece, moasa Maya trebuie sa urmareasca starea gestantei si sa nu-i permita sa devina prea calda sau sa se raceasca brusc: cu ajutorul bailor, masajelor, reechilibreaza rapid starea ei si, pentru a proteja pacienta, se ingrijeste si ca aceasta sa nu se apropie de persoane calde. Moasa , chemata imediat ce incep durerile, pregateste in primul rand un mediu propice nasterii: daca intuieste dificultati , incepe intai un ritual amplu in cel mai apropiat lacas de cult.
Daca insa nasterea se anunta normala, ritualul se desfasoara in casa viitoarei mame: rugaciuni catre divinitatile cerului si locuitorii lumii de dincolo, ofranda de alcool, de tamaie, de lumanari albe.

Dupa nastere, unele lumanari albe se asaza pe locul unde s-a nascut copilul

Moasa examineaza placenta si cordonul ombilical: In functie de culoare si citind micile bule, ea poate sti daca femeia va mai avea alti copii si de ce sex vor fi acestia. Se ocupa apoi de ingroparea placentei si a cordonului ca ofranda adusa locuitorilor din lumea de apoi pentru ca foamea lor sa se potoleasca si sa nu manance nou nascutul. Dar acest gest reprezinta si o urare pentru viitorul copilului: daca este baiat, se ingroapa in milpa familiei. In cazul unei fete , sub pietrele care delimiteaza vatra. Un lung ritual pentru a multumi pamantului si a prezenta nou nascutul membrilor grupului incheie faza nasterii si o deschide pe cea a lehuziei, 40 de zile de odihna.

Obstetriciana (moasa) va continua sa se ocupe activ de mama si copil in cele 3 luni care urmeaza nasterii, controland echilibrul cald/rece prin masaje , bai si alimentatie”.
Preluat din “Graviditatea si ingrijirea copilului”- Paolo Sarti

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii