poze tatici

Cordonocenteza: consta in punctia, cu un ac special, a unei vene sau a unei artere ombilicale. Poate avea scop dublu: recoltarea de sange fetal pentru efectuarea analizelor sau efectuarea unei terapii. Disponibilitatea de sange fetal permite descoperirea si evaluarea multor boli hematologice si a defectelor congenitale ale metabolismului. In plus, se pot controla nivelurile anemiei fetale in cazurile de incompatibilitate merno-fetala.

O alta investigatie extrem de utila care se poate efectua asupra sangelui prelevat din cordon este profilul acidobazic: in cazul in care exista dubii referitoare la starea fatului, prin acest examen se poate pune un diagnostic sigur privitor la prezenta suferintei fetale, pentru a decide daca sarcina poate continua sau e preferabil sa se opteze pentru o nastere inainte de termen.

Apoi, in cazul in care mama a contractat rubeola, toxoplasmoza sau o alta boala infectioasa ai carei agenti sunt capabili sa traverseze bariera placentara si sa afecteze copilul, acesta este singurul mod de a sti cu siguranta daca fatul a fost contagiat sau nu.

Metodologia acestui examen este asemanatoare cu cea a amniciocentezei: se introduce un ac pe cale transabdominala, sub controlul unui ecograf de mare rezolutie. Acul se conecteaza la sonda ecografului si se introduce in lumenul vasului de sange al cordonului ombilical. E o investigatie care se poate realiza inca din primul trimestru si apoi pe toata durata sarcinii. Este vorba de o metoda invaziva si cu riscuri considerabile, la care se recurge, asadar, doar in cazul in care se suspecteaza patologii fetale importante.

Amnioscopia: acest examen, astazi iesit din uz, a fost introdus in 62 de Saling, un ginecolog german. Examenul amnioscopic se efectueaza introducand un tub subtire de metal in forma de con reteza in vagin si colul uterin, pana cand intra in contact cu memebranele amniotice. O sursa puternica de lumina, printr-un sistem de iluminare cu fibra optica, permite vizualizarea membranelor sacului in care este inchis copilul si , prin transparenta, a lichidul amniotic pe care il contine.

Un lichid clar si limpede este considerat indiciu al unei stari fetale bune. Si viceversa, un lichid “patat” este atat dovada unui episod de suferinta care a avut loc, cat si un factor de risc, provocand o viitoare suferinta, in cazul in care fatul ar trebui sa inhaleze acest lichid poluat. Oricat de corecte sunt aceste evaluari ale lichidului amniotic, amnioscopia a fost abandonata in general, din mai multe motive:

~se poate efectua doar cand colul uterin este deja partial dilatat

~permite observarea doar a lichidului din asa-zisa punga anterioara

~cu ajutorul ecografiei, astazi, se poate studia limpezimea lichidului intr-un mod mult mai putin invaziv

~lichidul masurat prin AFI furnizeaza informatii despre suferinta fetala identice cu cele oefrite de amnioscopie.

AFI(Amniotic Fluid Index): scopul acestui examen este de a evalua in mod obiectiv cantitatea de lichid amniotic prezent. Este vorba de o ecografie realizata cu ajutorul unei sonde asezate pe vertical pe abdomen, care se efectueaza la termenul sarcicnii.

Este un examen simplu, neinvazic, care a inlocuit acum complet amnioscopia.

Evaluarea cantitatii de lichid este, intr-adevar, un indicator exact al starii fetale si un bun indicator in a prezice, inca din primele stadii, instaurarea unei suferinte a fatalui.

Fluxmetria: consta in executarea unei ecografii speciale, care are scopul de a masura cantitatea si viteaza fluxului sangvin care traverseaza cordonul ombilical si arterele uterine materne.

Testul este util in toate cazurile de intarziere a cresterii fatului si in cazul prezentei bolilor la mama, care ar putea compromite functionalitatea placentara. Alterarile curbelor fluxmetrice se manifesta precoce, cand problemele mai sunt inca asimptomatice, si preceda atat intarzierea cresterii copilului, cat si intarzierea cresterii copilului, cat si aparitia simptomelor patologiei materne. Ar trebui deci efectuata fluxmetria la toti subiectii cu risc, incepand cu a 20 a saptamana de sarcina.

Este un examen util si in caz de sarcina gemelara, practicat pentru a evidentia imediat eventuala instalare a sindromului de transfuzie intre gemei si pentru a putea interveni la timp.

Tococardiografia: frecventa si ritmul batailor cardiaca la fat au fost evaluate, de multi ani, cu un instrument simplu din lemn: stetoscopul obstetric. un instrument cu siguranta foarte util,dar care permite doar perceptia variatiilor puternice ale ritmului cardiac. Pentru evaluarile mai timpurii si mai precise, astazi se folosteste tococardiograful. Un microfon special, sustinut de o centura , se plaseaza pe abdomenul femeii in punctul de intensitate maxima de ascultare a inimii fatului. Se pot inregistra bataile intr-un grafic. Tococardiograful masoara intervalul de timp care se scurge intre o bataie cardiaca si urmatoarea. Cu cat este mai mare frecventa cardiaca, cu atat mai mic este acest interval. Fiecarui interval deci ii corespunde o frecventa exacta.

Este posibil astfel, moment dupa moment, sa se cunoasca frecventa cardiaca a fatului. O alta sonda inregistreaza volutia contractiilor uterine, transcriindu-le in grafic. In ultimele saptamani de sarcina, frecventa cariaca este cuprinsa intre 120 si 160 de batai pe minut, cu un ritm mai degraba regulat. Se vorbeste de bradicardie cand freventa coboara sub 12 de batai pe minut si tahicardie cand depaseste 160.

Daca dureaza o  oarecare perioada de timp, frecventele foarte scazute sau foarte ridicate lasa  sa se banuiasca o stare de suferinta a copilului, deoarece este anormal sa se succeada deceleratii. Graficul se modifca in functie de evariabilitatea frecventei: creste cand fatul este activ si este uniform, aproape plat, cand copilul doarme. un traseu plat care dureaza mai mult decat fazele normale de somn ale fatului poate fi un semn de suferinta si necesita deci intotdeauna evaluari atente.

Tococardiografia are o utilizare dubla: in ultimele saptamani de sarcina , se efectueaza ambulatoriu pentru a evidentia eventuale contractii uterine pregatitoare si pentru a controla normalitatea pulsului copilului. Aceasta investigatie se numeste NST, intrucat copilul nu este supus niciunui fel de stimul.

In timpul travaliului insa, acest instrument permite sa se verifice daca copilul se adapteaza si reuseste sa depaseasca o situatie de stres foarte intens, cum este cea a contractiilor. Acesta este motivul pentru care e important ca masurarea pulsului sa fie insotita de observarea simultana a activitatii contractile: evaluarea batailor inimii in travaliu da raspunsuri diferite, in functie de momentrul cand are loc a o anumita alterare: inainte, in timpul sa dupa contractie.

In ultimii ani, au aparut indoieli privitoare la utilitatea reala a acestui mijloc de investigatie, pentru ca interpretarea datelor este dificila si extrem de subiectiva, pentru ca nu pare sa ofere informatii mai precise despre starea fatului in timpul sarcinii decat simpla numarare a miscarilor copilului de catre mama si pentru ca nu ajuta la anticiparea aparitiei unei situatii de suferinta in cursul travaliului, ci sertierea unei suferinte care a avut loc deja sau care  este in curs. In unele tari, precum Anglia, s-a renuntat la tococardiografia de la sfarsitul sarcinii. In Italia, exista tendinta de a o deplasa in saptamanile din ce in ce mai avansate de gestatie. In acest moment insa, nefiind un examen invaziv sau dureros si necomportand niciun risc sau contraindicatie, dar si pentru ca nu exista pana astazi mijloace mai precise si mai sigure pentru a evalua starea copilului in cursul travaliului, se continua practicarea ei, chiar daca exista dubii in ceea ce priveste reala validitate sau siguranta.

Miscarile active fetale(MAF): in ultimii ani, a fost din nou valorificata ideea ca observarea miscarilor fetale active (MAF) poate furniza informatii valide privitoare la starea fatului. Miscarile vioaie si viguroase indica o stare bune, miscarile rare si slabe demonstreaza suferinta cronica. Oprirea miscarilor poate fi semn de stare grava. Evaluarea starii fetale prin numararea MAF se bazeaza pe cunoasterea mecanismelor de adaptare a fatului la o situatie de suferinta respiratorie: prima reactie a unui fat in dificultate consta in reducerea lichidului amniotic si , daca suferinta continua incepe reducerea miscarilor.

In diverse clinici de obstetrica, s-a introdus numararea MAF ca elemnt ulterior de control al conditiilor fetale. Fiecare numarare poate fi inregistrata pe cartele speciale, obtinandu-se astfel o imagine generala a numarului de misacri in diferite zile. Aceasta numaratoare este utila si importanta mai ales la finalul sarcinii, perioada in care miscarile copilului tind in mod normal sa se diminueze. In general, perceptia MAF este mai usoara in pozitia intinsa pe laterala sau, in general, inconditii de odihna.

La sfarsitul sarcinii, 10 miscari pe zi sunt considerate pragul pentru a se putea vorbi de o buna vitalitate a fatului: in acest caz, se poate suspenda numaratoarea pana in ziua urmatoare.

Daca nu se ajunge insa la cel putin 10 miscari in cursul zilei, este necesara contractarea imediata a medicului sa obstetricianului ori deplasarea la spital. Trebuie avut in vedere faptul ca perceptia materna a acestor miscari poate fi alterata foarte tare, intrucat miscarile intestinale sau diafragmatice materne pot fi interpretate ca miscari fetale. Alterarea poate fi favorizata si de dorinta mamei de a justifica starea de bine a copilului. Alte cauza ale alterarii pot fi: oboseala, dificultatea de a distinge miscarile prea frecvente de cele slabe, prezenta contractiilor uterine , a colicilor abdominale si pelviene

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>