Unde a disparut timpul meu dupa nastere?
Mi-am pus aceasta intrebare dupa nasterea primului copil dar nu si dupa nasterea celui de-al doilea, cand nu mai aveam astepari ci doar eram focusata pe prezent astfel incat sa rezolv totul asa cum vine si sa ma bucur de ce se intampla.
Voi, cei pentru care am scris aici,daca va puneti aceasta intrebare, probabil ca ati trecut deja la stadiul vietii de familie cu copii mici.
Ati ajuns aici deoarece va vedeti ca adulti responsabili pentru ingrijirea si cresterea unui copil, iar venirea acestuia pe lume va implineste visul de a fi intr-o familie, de a capata un sentiment puternic de apartenenta si siguranta, care va confera o stare de bine.
Ca sa faceti trecerea cat mai usoara la acest stadiu, de multe ori este necesar sa faceti schimbari:
- Adaptarea rutinei maritale astfel incat sa faceti loc copilului in viata voastra.
Daca nu ati facut acest lucru pana acum, nu ati discutat in cuplu despre cum va veti desfasura relatia impreuna cu copilul si apoi separat de acesta, este posibil sa simtiti nemultumire, ca nu mai reusiti sa petreceti timp impreuna „cum o faceati pe vremuri”” si e momentul sa va opriti sa aveti o discutie pentru renegocierea relatiei de cuplu cu copil. Incercati sa va adaptati la prezent si sa traiti acum.
- Mama este alaturi de tata pentru a creste copiii, a rezolva sarcinile financiare si cele gospodaresti si de cate ori se simt impotriva vor incerca sa se reaseze unul langa celalalt si sa se uite la ce au de facut pentru a rezolva si a creste copilul, astfel incat sa se dezvolte familia.
- Includerea rolului de bunic este o schimbare majora in viata unei familii nou create, deoarece noii parinti trebuie sa gestioneze o relatie a copilului, de obicei foarte diferita de ce si-au propus ei sa ii ofere acestuia.
Includerea bunicilor in experienta copilului nu doar ca ii extinde si imbogateste viata emotionala si sociala a acestuia ci chiar si pe a mamei care, pentru scurt timp este degrevata de sarcinile zilnice, pentru un timp al ei, personal. Atentie, acest lucru se poate intampla doar mamelor care au invatat sa renunte la control si sa ofere incredere bunicilor, incercand sa priveasca partea plina a paharului in sensul „chiar daca bunica nu a respectat toate regulile impuse de mine, s-a straduit si copilul a capatat o alta experienta de relationare si afectiune cu un adult important din viata noastra””.
Si totusi, unde a disparut timpul meu dupa nastere, va intrebati?
In dificultatea de a implementa schimbarile necesare trecerii la stadiul de familie cu copii mici, in crearea unor asteptari eronate de tipul “”chiar de voi avea copil, totul va ramane neschimbat” si in greutatea amanarii satisfacerii propriilor nevoi in favoarea satisfacerii nevoii copilului.
Daca sunteti o persoana ce baga in seama doar lucrurile care merg prost aveti nevoie sa va puneti destul de des intrebarea CE AM FACUT AZI si veti gasi raspunsuri ce va ajuta sa capatati incredere ca ati reusit.
Cand va spuneti „nu am reusit sa fac nimic astazi”” acumulati multe resentimente ce determina comportamente mai putin intelegatoare fata de copil si de tot ceea ce se intampla in jurul vostru. Va poate ajuta trecerea la exercitiul zilnic in care va intrebati „ce am facut azi?””.
A avea un copil inseamna acceptarea acestuia de catre tine, ca mama, in preajma ta, atunci cand gatesti, faci curat, de fapt toate acestea insemnand timp petrecut cu copilul si introducerea acestuia in rutina familiala, ca membru important al acesteia. Din vremuri de demult tot mai auzim sfaturi bune “”daca vrei sa iti faci treba, da-i si copilului putin din treaba ta, da-i si lui o bucata de coca sa framante, da-i si lui o farfurie si apa sa o spele,etc””.
Daca, in realizarea treburilor zilnice gospodaresti, mama raspunde de fiecare data cand copilul o solicita, il asigura pe acesta de disponibiltatea ei si ii creeaza sentimentul de siguranta, ca este important pentru ea si ca el insusi e capabil sa faca multe alaturi de ea. Cand mama raspunde copilului incercand o limitare a indeplinirii imediate a dorintei copilului de a face ceva, il invata pe acesta ca exista limite in indeplinirea unor dorinte si il ajuta totodata sa invete sa tolereze frustrarea, fiind alaturi de el si ajutand-ul sa faca fata refuzului.
Raspunsul la intrebarea “”unde a disparut timpul meu dupa nastere?”” este complex si intotdeauna este in functie de circumstantele in care mama si copilul isi traiesc viata.
Aveti in vedere sa:
Redistribuiti sarcinile in familie,
Faceti treburile zilnice cu copilul alaturi si nu va creati asteptari legate de timpul alocat unei activitati,
Includeti bunicii in experienta copilului,
Cereti ajutorul daca simtiti nevoia,
Cercetati instinctul matern si bazati-va pe el!
Veronica Ardelianu,
Psihoterapeut la BBCenter