Nu mai fac cum zice lumea!
“Hai, sa incep asa”
In data de 21 noiembrie 2012, ziua in care dupa calendarul meu trebuia sa imi vina menstruatia, am avut un sentiment ca ceva nu e in regula, asa ca am decis sa imi cumpar un test de sarcina.
Comentariu:
A fi ceva in neregula, avea o conotatie negativa pentru tine, in acel moment?
Zis si facut. Ajung acasa de la serviciu si merg la baie sa fac acest test si se vede clar o linie, m-am linistit. Introduc acel test in punguta lui si il ascund in camera printre haine ca sa nu il vada sotul meu si sa nu zica ca sunt nebuna.
Comentariu:
De ce a existat dorinta de a ascunde testul? A spune ca esti “nebuna” ce insemna pentru tine, pentru voi in acel moment?
Trece o zi, trec doua, trei si ciclul nu imi vine, cu toate ca ma dureau toate cele ca si cum ar trebui sa imi vina.
Imi mai cumpar un test, mai scump decat primul ca am zis ca acela ieftin poate nu e bun. Il fac si la fel se vede clar o linie si foarte neclar inca una, am intepenit. Eram in stare de soc cu toate ca in sufletul meu simteam ca sunt insarcinata. Merg in camera, in locul unde il aveam pe celalalt ca nu apucasem sa-l arunc. Il scot din punguta si ma uit la el. Credeti-ma ca am ramas uimita cand am observat ca si ala mai avea o liniuta neclara. Tot parca nu aveam incredere in ele.
Am tinut in mine o saptamana, am mai cumparat unu, mai scump decat celelalte doua, poate, poate sunt eu nebuna…
Comentariu:
De ce nu exprimai neincrederea? Adesea retii ceea ce simti fata de sotul sau sau/si fata de alte persoane?
Si gata; doua linii clare!
Am avut socul asta pentru ca aveam opt ani de relatie cu sotul meu si nu ne-am protejat niciodata si nici nu am ramas insarcinata vreodata, de aceea vreau sa ma intelegeti de ce nu ma asteptam sub nici o forma.
Comentariu:
Posibil sa se fi activat neincrederea in capacitatea trupului de a concepe, de a purta sarcina, de a naste.
Bunnnn, ii dau eu vestea sotului lasandu-i un bilet pe masa in bucatarie intors cu scrisul in jos, hartia pusa peste testul final, spunandu-i ca NE gaseste in dormitor in pat, ca pe mami o cam doare spatele…
A citit de trei ori biletul si a venit tiptil in camera socat, isi dorea enorm un copil, m-a luat in brate, a pus mana pe burtica si a spus cu lacrimi in ochi ca ne iubeste.
Sarcina a decurs foarte bine, fara nici o problema medicala, fara greturi, fara pofte, totul a fost minunat.
De aici inainte pot spune ca au decis altii pentru mine.
Comentariu:
Neincrederea in capacitatea de a concepe mentionata mai sus, a adus cu sine acest cerc vicios. Aveai nevoie sa cunosti, sa constientizezi acest lucru si sa lucrezi in acest sens increderea.
Medicul care m-a luat in evidenta, mi-a recomandat-o cumnata mea si fratele meu, nascuse cu ea prin cezariana la un spital de stat, destul de nemultumita fiind. Cu toate astea au zis ca la ea trebuie sa merg ca e super ok femeia.
Comentariu:
Alegeti medicul care are rata cea mai mare a nasterilor naturale. Aflati povestile pozitive si negative despre nasterile lui. A fi un om nemultumit, nu inseamna ca si tu poti fi nemultumita, dar poti avea in vedere si cere o consultatie pentru a clarifica anumite aspecte.
Am ajuns intr-un final la ea. Facem o ecografie, bebe avea 6saptamani. O femeie dura dar pana la urma pe placul meu.
Comentariu:
Ce nevoie iti acoperea aceasta duritate pe care tu o descrii? Nevoia de siguranta? Ne voia de control?
Intr-o zi discutam cu ai mei de nastere, mama trecand prin doua nasteri naturale. Despre nastere nu vorbeam mai mult cu mama, nu ea a fost cea care ma sfatuia cum sa nasc, ci tatal meu. Imi spunea sa fac cezariana ca ma chinui, ca mama s-a chinuit cu noi doi, ca s-a rupt, ca e nasol
Comentariu:
Ce influenta are tatal tau in viata ta? Care este relatia cu tatal tau? Dar cu mama? Te-a influentat si in alte situatii din viata? Simti ca acele decizii din trecut te-au ajutat?
Mama statea intr-un colt si nu spunea nimic. De atunci parca eram setata pe cezariana cu toate ca in sufletul meu as fi nascut natural. Pe de alta parte fratele meu la fel, sa fac cezariana ca asa a facut si cumnata mea si ca totul e mai sigur facand cezariana, ca ma recuperez repede.
De atunci, cine ma intreba cum nasc, spuneam cezariana.
Nu am avut nici macar o persoana care sa imi spuna ca ar trebui sa incerc macar sa nasc natural.
La ultima ecografie toate bune si frumoase, copilul asezat cum trebuie, fara cordon injurul gatului. Fratele meu a fost cu mine atunci la acea ecografie, fiindca sotul meu lucreaza de luni pana vineri in alt oras. Intreb doctora cum as putea sa nasc, iar ea imi raspune ca asa cum vreau eu, din punct de vedere medical pot naste natural fara probleme.
Sa ma hotarasc si sa o anunt cum vreau.
Pai, cand sa ma mai hotarasc? Pe loc a raspuns fratele meu?
“Face cezariana!”
M-am uitat la el, m-am uitat la doctora si am zis:
“Nasc princezariana”
Parca eram setata, parca eram un robot care facea ce zic ceilalati.
Comentariu:
Care era relatia cu fratele tau? In alte situatii din viata ai simtit ca faci ce isi doresc ceilalti? Ai avut experiente multumitoare in acele situatii?
M-a programat atunci pe data de 21.07.2013 eu avand DPN: 3.08.2013
Mergem noi pe 21.07.2013 la spital cu bagaj cu tot, pregatiti sa ne intalnim cu bebe. Ma consulta doctora si spune ca nu este cazul ca bebe este sus si poate sa mai stea o saptamana. Ies din cabinet, toata lumea dezamagita cand spun ca trebuie sa mergem acasa.
Sotul isi planificase concediu, déjà era suparat ca nu va putea sa isi mai ia iar concediu. Imi spune ca o sa nasc pe 27.07.2013 la fix 39 de saptamani. Cu o seara inainte sun doctora si o intreb la ce ora ne vedem. Era ora 22.00 si eu faceam mancare. Eram zen. Imi spune ca abia a venit dintr-o mica vacanta si ca sa o las si pe ea linistita in week-end si ca ne vedem luni de dimineata. Eu déjà stresata ca nu va putea sa-si mai ia sotul liber. Ii zic ca ne vedem ziua urmatoare ca poate ma iau durerile si ca nu concep sa nasc fara ea.
Si uite asa pe data de 27.07.2013 la ora 08.00 trebuia sa ma prezint la spital.
Se fac toate formalitatile si intru in sala foarte linistita. Optez pentru anestezie rahidiana ca sa pot sa imi vad minunea.
Nici macar nu mi l-au aratat, mi-am intors eu capul dupa el
Era un baietel perfect sanatos de 3070 gr si 50 de cm. Atat am stiut, l-au luat si l-au dus. L-am vazut de aproape si l-am pupat tocmai ziua urmatoare, dusa cu caruciorul. Am intrebat asistentele de la neonatologie ce lapte ii dau si mi-au spus. Le-am intrebat daca il pot alapta, si mi-au spus ca pot face asta in momentul in care pot sa vin pe picioarele mele la el. Eu avand salon la etajul 3, copiii fiind la 7.
Am reusit sa merg la el luni la prima ora. In clipa in care l-am avut in brate si l-am pus la san, atasarea fiind perfecta din prima, era singurul copil care sugea fara nici o problema, cum il puneam acolo ramanea pana veneau asistentele si mi-l luau cu forta. De atunci am fost la fiecare 3 ore la el. Am discutat marti de dimineata cu medicul pediatru si a mi-a spus ca totul este in ordine si ca putem merge acasa.
Nimic nu a fost mai minunat decat clipa in care am fost acasa
Recuperarea mea a fost destul de grea.
Comentariu:
Recuperarea poate fi mai dificila daca exista sentimente contradictorii, daca nu ai acceptat experienta prin care ai trecut.
Si in ziua de azi regret ca nu am facut totul asa cum am simtit.
Acum am un baietel minunat de 2 ani si o luna fix, inca alaptat.
La urmatorul copil mi-am promis mie ca nu o sa mai fac absolut nimic cum zice lumea. Daca nu vrea nimeni sa ma sustina in deciziile mele, o sa ma sustin singura.
Va pup si va doresc sarcini si nasteri naturale fara probleme. (Ce inseamna acest cuvant pentru tine? Sarcina sau travaliul ar putea aduce probleme?)
Multumesc, draga mamica!
Am ramas pe ganduri.
In aparenta, toata aceasta poveste este frumoasa.
O cezariana care se pare ca a decurs normal, iar faza de spitalizare-relatie cu ceilalti ai depasit-o cu sentimente pozitive, dovada baietelul pe care il alaptezi chiar si la aceasta varsta.
Am rezonat cu mesajul final:
“Nu o sa mai fac ce spune lumea!”
Pentru a depasi aceasta etapa,
Iti sugerez:
- sa inveti sa comunici celor din jur ceea ce simti, chiar daca sentimentele sunt pozitive sau negative si mai mult, celor dragi, care in mod normal te inteleg
- sa iti raspunzi intrebarilor si comentariilor pe care le-am facut mai sus
- pentru o nastere naturala dupa o operatie cezariana iti recomand sa te informezi mai mult: surse valabile, cursuri prenatale pentru NVDC
- iti recomand sa participi la grupurile de suport nastere si sa asculti povestile altor femei pentru a sti ce le-a motivat si pentru a afla modul in care ele au reusit
Cand femeile au trecut printr-o cezariana aleasa, programata, au nevoie sa lucreze mai mult cu sine pentru a intelege durerea, sa aiba un plan de nastere personalizat, sa anticipeze reactiile din travaliu, sa stie la ce sa se astepte, sa aiba un plan pentru situatiile cand durerea le poate surprinde.
Femeile au nevoie sa constientizeze daca cezariana le-a adus siguranta intr-un anume moment din viata, daca si acum se pot simti confortabil cu o cezariana. Sa fie sincere cu ele.
Fiindca o nevoie nu a fost indeplinita, aceea de a decide pentru propriul trup, nu inseamna ca o alta nevoie, poate aceea de siguranta, nu a fost indeplinita prin aceasta experienta.
Daca adesea alte persoane hotarasc pentru tine, este un aspect delicat pe care iti sugerez sa il discuti inainte de nastere, sa il rezolvi, fiindca in timpul travaliului se pot activa sentimentele cu care ne simtim confortabil, iar daca aceste setimente au facut parte din viata ta, poti alege in timpul travaliului ca alte persoane sa decida pentru tine, iar acela este momentul cand poti alege cezariana.
Cu mult drag,
Liliana
Astept in continuare povestile voastre si va rog ca in scrierile voastre sa va ghidati dupa cele sugerate de mine in acest articol