Educatia natala in anii 90 si mai departe

Educatia natala a evoluat timp de secole. A facut parte din experienta nasterii de la inceputul timpurilor, desi nu a existat in structurile formale de azi. A inceput ca raspuns la o nevoie de a imbunatatii ingrijirea prenatala si rezultatele mama-copil.

A resimtit o trezire generata de miscarea feminista intre anii 60-80 si a avut un impact asupra dezvoltarii intregirii maternale. A fost inflentata de controlul institutional din 80-90. In aceste decenii telul a fost modificat si a evoluat . Pe cat ne apropiem de anul 2000, educatia natala se apropie de o rascruce si se confrunta cu multe provocari.

Un numar de doctori vor influenta directia ce o vor lua in secolul urmator. Ei includ trenduri demografice, reforma sanatatii, scopurile si responsabilitatile consumatorilor si a programelor educationale, rolul si filozofia educatiei natale, cercetare si practica.

Perspective istorice

Educatia prenatala a facut parte din experienta sarcinii si nasterii de la inceputurile timpurilor, desi nu existau in structuri standard de azi. De secole gama de educatie disponibila variaza. Nu-i surprinzator, pentru ca pana-n sec XIX , pregatirea formalizata pentru nastere nu exista.

Pregatirea includea: chemarea unei moase sau doctor, sfaturi de la femei si pregatirea camerei de nastere.

Educatia natala consta din trecerea informatiei de la o femeie la alta. Pentru ca nasterea era o componenta a vietii de familie si are loc acasa, femeile primeau educatia prin prezenta la alte nasteri. Adesea informatii gresite erau date si frica de intreaga experienta domina.

Unele educatii erau oferite de moase sau doctori in timpul sarcinii, dar aceasta nu era un aspect critic al maternitatii.

Pe la inceputul sec XX au avut loc schimbari ce au influentat nasterea pentru decenii.

Nasterea a fost mutata la spital si de la asistenta moaselor la cea a doctorilor.

Mai mult de 90% din copii erau nascuti acasa in SUA anilor 1900 , pana in 1979, 99% se nastea la spital.

Aceasta institutionalizare a nasterii a dus la proclamarea doctorului expert si pastratorul informatiei.

Prima politica ce se ocupa de problemele de sanatate ale mamei nu a trecut de Congres pana in 1921. Legea Maternitatii si Copilului oferea servicii de sanatate mamei si copilului, dar programe structurate de educatie natala nu au aparut pana in anii 30, cand Grantly Dick Read a publicat ” Nasterea fara frica”.

Chiar si atunci conceptul ca: femeile aveau nevoia/dreptul de a fi informate despre sarcina si nastere a fost acceptat greu de medici si societate.

Aceste schimbari ce au avut loc de atunci pot fi clasificate temporar:

• primii ani,
• anii trezirii,
• institutionalizarea medicala si controlul

Primii ani -1940-1960

Factorii de influenta: pe la inceputul anilor 1940 rezultatele slabe ale sanatatii mamei si copilului au fost ingrijoratoare si imbunatatirea pregatirii  nasterii a devenit o nevoie publica. Pana atunci nasterea se mutase la spital unde reguli de separare a mamei de tata/mamei de copil erau stabilite pentru a preveni infectia.

Nasterea a devenit dintru-un eveniment intr-un mediu familial, intr-unul steril si sigur.

“Somnul crepuscular” si anestezia generala au fost acceptate ca standard si femeile nu participau si nu-si aminteau nasterea sau travaliul. In timpul celui de-al doilea razboi mondial multe femei au trebuit sa faca fata singure nasterilor.

Dupa razboi, femeile au revenit la rolul casnic, familiile mari erau de valoare, si tatal nu avea rol in experienta nasterii.

Dezvoltari ale educatiei natale

Ca raspuns la rezultatele proaste ale sanatatii mamei si copilului, Crucea Rosie Americana si Asociatia Centrului Maternal, au dezvoltat programe formalizate pentru educatia natala prin 1908. Telul cursurilor era sa educe femeile in legatura cu nasterile, sarcina, nutritie, ingrijire. Pana in anii 50, educatia natala a inceput sa se extinda incluzand pregatirea pentru nastere. Femeile au inceput sa vrea mai multe informatii despre travaliul si nastere si se simteau nesatisfacute cu sedarea ce le lasau inconstiente in timpul experientei.

S-au introdus metode alternative de control al durerii, prin publicarea cartilor lui Grantlyu Dick Read si metoda de nastere naturala a lui Fernand Lamaze cu metoda psihoprofilactica. Miscarea nasterii naturale s-a dezvoltat ca sa reformeze si sa combata excesul de medicatie la nastere.

Teluri

Telul femeii in acei ani a fost sa asimileze informatii despre sarcina, travaliu si nastere. Dupa ani de a experimenta nasterea pasiv si sub anestezie, unele femei vroia sa fie treze si in controlul trupului lor. Ele au vrut cai alternative de a face fata durerii nasterii decat cu medicatie.

Telurile medicilor era imbunatatirea ingrijirii prenatale, sanatatea femeii in timpul nasterii, sa faca nasterea mai sigura si mai nedureroasa. Din cauza acestui scop educatia natala nu era un scop primar desi unele spitale ofereau cursuri predate de obstetricieni. Rolul formal al educatorilor natali nu era recunoscut ca a fi individual.

Trezirea 1960-1980

Factori de inflenta:

Miscarea feminina a anilor 60 si 70 a avut un impact major asupra atitudinii femeii in privinta corpurilor lor, sarcinii si nasterii si dreptul de a-si modea experienta natala. Femeile au inceput sa realizeze ca vroiau ca experientele sa fie implinitoare si sigure. Vroiau sa imparta luatul deciziei in privinta derularii experientei natale si sa participe activ.

Femeile au inceput sa conteste procedurile de rutina din spitale.

Promotorii miscarii au fost criticati ca fiind lunatici si miscarea ca fiind un capriciu. Insa acest grup era compus din intelectuali, femei profesionale ce aveau un impact major asupra sistemului maternal si capriciu a servit ca fiind inceputul efortului introducerii educatiei natale ca o componenta standard a ingrijirii prenatale.

Schimbari in sistemul maternal au aparut, cum ar fi scaderea medicatiei, anesteziei, tatii au fost inclusi in procesul de travaliu si nastere

Dezvoltari in educatia natala

In aceasta perioada organizatii diferite s-au format pentru a sprijini cauza educatiei natale. Doua organizatii nationale, Societatea Americana de Psihoprofilaxie in Obstetrica Lamaze si Asociatia Internationala a Educatiei Natale au fost fondate in 1960 si au continuat sa aiba un impact major asupra educatiei si maternitatea centrata pe familie. In aceasta tara , ICEA a fost dezvoltata in principal ca o miscare a consumatorilor. ASPO/Lamaze de la inceput s-a axat pe dezvoltarea de standarde pentru educatia natala si a stabilit primul program pentru educatori in 1965. Au aparut si cursuri de educatie prenatala la nivel de comunitate.

Filozofia acestor organizatii era ca nasterea e un proces natural si era important ca, consumatorii sa aiba alternative.

Au fost publicate carti pentru public despre sarcina, experiente natale, relaxare si respiratie, controlul durerii si alaptarea. Unii educatori natali in acest timp erau femei ce nu aveau treaba direct cu sistemul de sanatate. Cand cererea a crescut, alte organizatii au inceput sa functioneze si sa pregateasca educatori natali.

Teluri:

La inceputul perioadei de trezire cererile pentru o nastere naturala s-au amplificat. Motivatia pentru cat mai putine interventii medicale, medicatie si inmultire a nasterilor acasa era mare.

Primii educatori natali aveau astfel de teluri. Dar cum gandirea lor ii indeparta de medici, telurile au fost modificate la un concept mai putin radical. Adaptarea a fost vazuta la unii ca un compromis cu medicii si de altii ca o metoda de a lucra in sistemul de sanatate, sa creeze schimbare. Telurile educatorilor au ramas de informare, predare a metodelor de respiratie, relaxare, incurajarea deciziilor informate, despre optiunile nasterii versus practicile spitalelor. Odata ce tatii au devenit parte a procesului natal, iar miscarea educatiei s.a extins, scopul reformarii nu mai era puternic.

Telurile medicilor nu erau aceleasi cu ale consumatorilor

Principala atentie era asupra metodelor farmaceutice de usurare a durerii si diferite tipuri de anestezii au aparut. Acestea au fost pozitive pentru ca femeile erau treze in timpul experientei si anesteziile locale erau mai putin periculoase. Cand au fost permise metode de nefarmaceutice, aplicarea strica a metodei unui educator natal era esentiala. Controlul comportamentului femeii in travaliu era de valoare.

Institutionalziarea nasterii:1980-2000

Factorii de influenta: Pana in 1980 multe femei aveau cariera. Presiunea multiplelor roluri era comuna. Ca rezultat, multe femei au inceput sa-si amane sarcina pana la formarea carierei si aveau mai putini copii. Parintii au inceput sa dea valoarea tehnologiei si interventiile oferite de sistemul medical.

Energiile fiindu-le atrase altundeva, ei au devenit pasivi la nastere si sarcina.

Noii educatori natali veneau din sistemul de sanatate si aveau alt set de valori al nasterii

In anii 1990, a aparut o clara dihotomie a ingrijirii mama-copil.

Au aparut schimbari pozitive in ingrijirea maternala. In acelasi timp s-au marit folosirea tehnologiilor pentru sarcina. Aceasta tehnologie e utila in sarcini complicate dar au fost adoptate de comunitatea medicala pentru nasteri normale. Epidurala a devenit standard. E incurajata de doctori, iar femeile o cer. Controlul durerii prin axitocina este mai comun. Viziunea medicala e ca nasterea e plina de risc si trebuie intervenit.

Cercetarile nu documenteaza eficienta practicilor de rutina.

De fapt studiile demonstreaza ca rezultatul nu e tocmai cel dorit din interventii. Ex: includ relatia dintre folosirea analgezicelor si alaptarea copiilor, relatia dintre epidurala si cezariana, impactul epiduralei asupra copilului. O metoda de risc a nasterii lasa multor femei impresia ca trupurile lor nu sunt adecvate si nu sunt capabile de nastere fara asistenta tehnologica. Parintii trebuie informati de avantajele si dezavantajele fiecarei interventii.

Alt factor de influenta in timpul acestei perioade a fost marirea planurilor de sanatate ce modeleaza desfasurarea experientei natale. Asta a fost dovedita de implementarea statul de 24 ore in multe spitale din tara. Responsabilitatea legala sporita si frica proceselor de malpraxis modeleaza ingrijirea medicala si in multe cazuri alegerile si optiunile disponibile nu exista.

Dezvoltari in educatia natala

In era curenta au avut loc dezvoltari pozitive si de genul ce au starnit griji in privinta educatiei natale. Intr-un reportaj publicat de “Panoul de servicii de experti a sanatatii publice” asupra continutului ingrijirii prenatale, sarcina a educatiei natale erau elemente ce trebuie incluse in ingrijirea prenatala pentru toate femeile. Gama de oferte educationale includea: pre-conceptia, sarcina timpurie, exercitiile, pregatirea cezarienei, alaptarea, ingrijirea nou nascutului, resurcitarea fatului si cursrui pentru nastere pregatita. Mai multe optiuni nefarmaceutice au fost oferite parintilor, includeau: relaxare, hidroterapie, biofeed-back, atungere terapeutica, presopunctura si muzica. Miscarea a capatat putere pe masura ce oamenii greu de convins au venit la cursuri.

Educatia natala a fost acceptata de comunitatea sistemului de sanatate si s-a mutat aici.

Aceasta a fost vazuta ca un pas pozitiv pentru ca dorinta multor educatori era sa fie acceptati de sistemul de sanatate. Insa, acceptarea are avantaje si dezavantaje. Un rezultat pozitiv e ca educatorii pot sa predea mai multor parinti si au multa influenta asupra sistemului. Cursurile din spitale le permit parintilor sa vada mediul de nastere dinainte si sa se obisnuiasca cu el, programele spitalelor pot permite continuarea ingrijirii, daca educatorul natal e in stare sa ia contact cu parintii in timpul travaliului sau in perioada postnatala.

Insa administrarea spitalului nu prea cunoaste calitatea cursurilor de educatie natala din institutie, presupunand a fi bune. Cursurile au valoare ca strategie de marketing pentru a incuraja alegerea unui anumit spital. Controlul spitalului, a programei sau a metodelor de predare dezvoltate intr-un anumit cadru, punand educatorii sa aleaga intre a sprijini institutia sau consumatorul. Parintii pot auzi despre nastere asa cum convin ei practicilor spitalului. Cursurile in mod traditional pun accent pe metode nefarmaceutice si lecturi despre procedurile spitalelor, interventii si anestezice .Aceasta scadere a accentului pe practica controlului durerii are riscul pierderii eficientei aplicarii cursului.

O alta dezvoltare e schimbarea motivatiei educatorilor

Demografia educatorilor a evoluat de la grup disciplinat de femei la unul profesionist. Tranzitia nu e neaparat negativa pentru ca multe asistente au baza de cunostinte si experienta pentru a preda despre sarcina si nastere. Primii educatori aveau o pasiune, erau daruiti cauzei si schimbarii sistemului. Si azi exista multe asistente cu daruinta. Insa, unii educatori natali din spitale sunt asistente ce au aceasta functie datorita slujbei. Pot avea sau nu cerinta ca e mai bine sa se faca nasteri cu cat mai putine interventii. Standarde unificatoare in privinta calificarii educatorilor lipsesc; certificatele profesionale nu sunt obligatorii si programe standard nu exista.

Teluri:

Telurile parintilor de azi difera de celor din trecut. Facand parte din generatia cu fastfood, tv prin cablu si computere, sunt obisnuiti sa obtina ce au nevoie repede si usor in mod tehnologic. Vor informatii despre nastere, interventii, optiuni. In mare parte ei au fost facut inainte de practica nasterilor naturale sa se raspandeasca, iar traditia de familie e sa scape de durere. Parintii de azi admit ca le e frica si ca vor informatii pentru a scapa de ea. Desi exista parinti ce doresc sa scada interventiile medicale, ei par a fi putini. Telul principal al multora este o nastere usoara, rapida si fara dureri. Multor parinti le place socializarea de la cursurile natale. Educatia natala e vazuta ca ceva ce toata lumea face.

Telul medicilor din aceasta era este sa aiba o nastere sigura prin folosirea tehnologiei.

Ingrijirea e oferita intr-un context de constientizare a responsabilitatii legale. Telurile primare ale educatorilor natali de azi este sa informeze pentru imbunatatirea sarcinii si nasterii , sa ofere strategii de a face fata durerii, sa promoveze o experienta de nastere pozitiva. Insa educatorii trebuie sa aiba grija daca ii transforma sau nu pe parinti in pacienti mai buni

Rascrucea-Provocarie viitorului:2000 si dupa

Indreptandu-se spre sec XXI, educatia natala este la rascruce si sunt multe provocari pentru viitor. Femeile, ori vor continua sa se bazeze pe tehnologie ori vor dori mai putine interventii.

Educatorii ori vor continua sa pregateasca parintii pentru nasteri tehnologizate ori vor vrea sa reformeze si sa propage nasterea naturala.

Telurile programelor de educatie

Apropierea urmatorului secol aduce dupa sine evolutia telurilor programelor educationale. Dupa cum s-a vazut, programele educationale s-au modificat din anii 1940. Educatorii viitorului trebuie sa reevalueze scopurile programelor actuale in lumina factorilor ce vor influenta educatia natala in anul 2000 si dupa. care va fi scopul pregatirii prenatale?

Ce ar trebui inclus in programa? Ce tehnici de predare trebuie folosite?

Scopurile de viitor trebuie sa fie clare si puternice si trebuie sa includa elemente cognitive, psihomotorii si afective. Dimensiunea critica a programei educatiei ar trebui sa fie prezentarea informatiei, imbunatatirea strategiilor de a face fara, sisteme de sprijin, decizia informata.

Continutul cursurilor viitoare trebuie sa contina:

1. O punere de accent pe anatomia si fiziologia naturala a nasterii si a faptului ca femeile au capacitatea de a naste.
2. O accentuare a varietatii de strategii de control al durerii nefarmaceutice.
3. Scenete si rezolvarea de probleme legate de travaliu si nastere
4. Beneficiile si dezavantajele interventiilor medicale
5. Pregatirea pentru a naste in conditii diferite si in spitale
6. Sprijinul activ al consumatorilor

Accesul consumatorului la programele de educatie

Trebuie sa fie un acces mai mare la programele de educatie, ca toti parintii sa poata veni la cursuri.

Centrul orasului si comunitatea rurala trebuie tintite.

Alte locatii ca centrele de cartier, bisericile, ar trebui folosite pe langa spitale.

Educatia natala trebuie oferita intr-un loc inainte sau dupa slujba. Cursurile trebuie sa fie disponibile la ore diverse in timpul zilei si saptamanii. Acest lucru va duce la o nevoie mai mare de educatori calificati sau sa subventioneze antrenarea. Costul cursurilor nu trebuie sa afecteze accesibilitatea. Desi multe spitale ofera cursuri gratuite, si cele din afara spitalelor trebuie sa fie financiar accesibile. Trebuie recunoscut ca educatia natala este un element standard a ingrijirii prenatale.

Articol preluat din “Ghidul de studiu al educatorilor prenatali Lamaze International”

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii