Am nascut anul acesta, pe 7 ianuarie, la ora 13:50.

Dupa nastere, mi-am revenit destul de greu.

Copilul mi-a fost adus cinci  minute la ora 22:00.

Dormea… Am izbucnit in plans pentru ca nu am avut puterea sa lupt pentru el, sa mi-l aduca mai repede.

Dadeam vina pe mine ca nu sunt suficient de puternica (m-a terminat fizic si psihic epiziotomia, cusatura pe viu) . Mi-a fost luat copilul si am fost dusa intr-un salon alaturi de alte doua mamici.

Nu am putut sa dorm. Imi mangaiam burta, nu imi venea sa cred ca nu mai era in burta, simteam un gol in suflet.
A doua zi de dimineata colegele de salon au plecat sa isi alapteze copiii.

Eu am tot sperat ca o sa mi se aduca copilul, ca o sa fiu mutata in alt salon cu el.

Orele treceau si eu am inceput sa intreb de copil, sa il caut.

Intr-un final am dat de doctor si a zis ca o sa fiu mutata in dupa-amiaza respectiva in alt salon cu bebe, ca spitalul este aglomerat deocamdata.

Am insistat sa merg sa il alaptez si am reusit.

L-am luat in brate, era perfect. Eram emotionata.

L-am pus la san si nu vroia sa suga, era adormit si satul de lapte praf. Am plecat dezamagita.

Am fost mutata in acelasi salon cu bebe in dupa-amiaza aceea.

Am sperat din tot sufletul ca o sa suga, dar o data la trei ore, venea asistenta ca sa ii mai dea o portie de 20 ml de lapte praf cu seringa.

Am fost externata dupa 48 de ore timp in care nu cred ca am dormit  trei ore.
Am ajuns acasa si a inceput nebunia.

Il puneam la san si plangea ca nu curgea lapte asa cum curgea din seringa. Sotul insista sa ii dau lapte praf si avea impresia ca il infometez.

Eram nervoasa pe el si pe mine. Eu ma mulgeam si abia am scos cu pompa cateva picaturi de lapte.

Il amestecam laptele meu cu laptele praf dar il varsa.

Am cedat si i-am dat lapte praf.
Am incercat sa dorm dar nu prea am reusit.

Am trimis sotul sa doarma si am zis ca ma descurc cu pregatitul laptelui praf.

Am verificat temperatura laptelui pe piele si cand i-am dat cu seringa am avut impresia ca l-am oparit la buze (de fapt se exfoliau buzele) .

Am intrat in panica si am trezit sotul.

Am inceput sa plang crezand ca i-am facut rau.

Sotul incerca sa ma calmeze si imi spunea ca daca era oparit copilul totusi tipa de durere.

Am zis ca nu ii mai fac lapte praf si ca vreau sa mi-o aduca pe mama.

Eram nedormita si disperata.

La ora 6 dimineata a plecat sotul sa o aduca pe mama, pe urma a plecat la munca.
Cand m-a vazut maica-mea in ce hal eram, s-a speriat.

A zis ca sta ea cu copilul ca sa mai dorm putin.

Mi-a explicat cum verific copilul daca ii este foame si cum sa il pun la san.

L-am lasat sa se agite de foame si il tot puneam la san dar nu se atasa.

Statea in fund si innebuneam de durere (din cauza epiziotomiei).

Pana la urma i-a venit mamei ideea de a pune cateva picaturi de lapte praf pe mamelon.

Atunci a fost momentul in care a inceput sa suga mai cu forta si sa se auda cum inghite, in timp ce eu masam sanul ca sa curga mai bine laptele.

Eram in al noulea cer…am zis ca nici o durere nu este mai mare ca neputinta de a-ti hrani copilul la san.

Au urmat reprize de urlete din partea copilului alternate cu cele de supt.

Ma linistisem. Eram increzatoare in mine.

Am pus-o pe mama sa imi faca poze cu copilul la san si i-am trimis sotului.

I-am zis ca nu o sa mai guste lapte praf. Si asa a fost.
Dupa 2 zile am inceput sa alaptez culcata in pat si am putut sa fiu si mai relaxata.
Au urmat zile in care avea puseu de crestere si sugea din ambii sani.

Imi era mai tot timpul foame si sete.

A venit si soacra mea si m-a mai ajutat cu curatenia si cu mancarea.

De la 11 zile am ramas singura cu bebe si m-am descurcat.

A fost epuizant dar uitam tot cand il vedeam ca zambeste.
Am mai avut un hop cam pe la doua  luni si jumatate. Nu mancase in ziua aceea.

Simteam cum ma inteapa sanul drept dar tot speram ca o sa se trezeasca bebe si o sa suga.

Pe seara am inceput sa am frisoane si sa ma doara. Am incercat sa il mulg dar nu curgea.

Sotul era la Bucuresti si eu eram singura acasa.

Am intrat in panica si nu mai puteam de durere. Atunci am inteles ce inseamna furia laptelui.

I-am dat mesaj Lilianei. Mi-a raspuns si am inceput sa aplic sfaturile.

Am masat sanul cu apa calda, am folosit pompa de muls, am pus copilul sa suga din acel san.

Nu credeam ca o banala frunza de varza poate reduce inflamatia.

A venit in mare graba sotul de la Bucuresti. Iar l-am trimis dupa mama .

In trei  zile eram ca noua.
Acum bebe implineste zece  luni si imi umple sufletul de bucurie in fiecare zi.
P. S.: Acum are patru  dinti sus si patru dinti jos si raman urme de la cei de sus pe mamelon dar #Rezist :)))

 

Daca te afli la inceput de drum, daca esti viitoare mamica, sau ai nascut de curand, daca iti doresti sa alaptezi este bine sa afli experientele celorlalte mamici care au reusit. Te invitam sa citesti Povestile lor.

De asemenea, vrem sa iti reamintim ca in cadrul  BB Center, poti urma Cursul de Alaptare si Puericultura. Vei reusi!

Ai nevoie de convingere, perseverență și de cineva care să te îndrume. Te asteptam cu drag!

 

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii