Cand facem o biopsie a placentei?
Punctia vilozitatilor coriale: prelevarea vilozitatilor coriale consta intr-o biopsie a placentei.
In primele faze ale sarcinii, placenta reprezinta structura cea mai usor de atins si de supus biopsiei, fara a provoca daune fatului.
Cantitatea de placenta care se preleva este foarte mica si nu depaseste una sau doua miimi din greutatea ei totala.
Acest examen, care a inceput a fi practicat in anii 80, se realiza initial prin introducerea unui cateter in canalul cervical.
Astazi, aceasta metoda a fost inlocuita cu injectia transabdominala,
Care s-a dovedit mai putin riscanta pentru fat. In prezent deci, este o investigatie foarte asemanatoare cu amniocententeza, de care difera prin tipul de tesut ce se recolteaza. Si in acest caz, analiza se face ambulatoriu, fara a fi nevoie de anestezie si sub control ecografic. Odata introdus acul in abdomenul matern, este impins pana la placenta si conectat apoi la un aspirator, pentru a se recolta cateva miligrame de tesut corial. Monstra este supusa imediat unei cercetari atente la microscop, pentru a ne fi trimisa apoi la analiza citogenetica, enzimologica si moleculara.
Dupa efectuarea recoltarii, pacienta se poate intoarce acasa si nu sunt necesare precautii speciale. Ca si in cazul amniocentezei, in caz de incompabilitate pentru factorul Rh, se administreaza imunoglobuline anti D la 72 de ore de la recoltare.
Metoda permite diagnosticarea eventualelor malformatii inca din a 10 a a 12 a saptamana de sarcina
Acest lucru este foarte important pentru o eventuala intrerupere a sarcinii in caz de patologie fetala sigura: pe langa faptul ca e mai pun apasatoare din punct de vedere psihologic pentru cuplu, interventia de intrerupere precoce a sarcinii presupune si mai putine riscuri pentru mama.
Celulele recoltate prin aceasta metoda sunt in continua divizare si zestrea lor cromozomiala se poate analiza in cateva ore. Confirmarea vine cu un raspuns definitiv in circa 8-10 zile. Acest al doilea raspuns este necesar, pentru ca recoltarea efectuata intr-o perioada atat de impurie a sarcinii nu da garantia absoluta de izolare a celulelor copilului de cele ale mamei, cu riscul de a analiza zestrea cromozomiala a mamei in loc de cea a fatului. Cele 8-10 zile de asteptarea sunt utile tocmai pentru a da timp celulelor puse in cultura sa se multiplice si sa devina astfel suficient de numeroase pentru o identificare corecta.
Complicatiile sunt rare
In unele cazuri, apar mici pierderi hematice din organele genitale in zilele de dpa examen sau pot exista unele contractii uterine. Probabilitatea ca biopsia vilozitatilor coriale sa provoace un avort pare invers proportionala cu experienta operatorului.
S-a calculat un risc de avort in jur de 0,5-1%, dec un procent de risc similar cu cel prevazut pentru amnicenteza. Multi ani, acest tip de investigatie a avut o raspandire slaba, in ciuda avantajului neindoielnic de a avea un diagnostic la 11 saptamani de sarcina in loc de 18-20 de saptamani, ca in cazul amniocentezei.
Se considera ca riscul de avort este mai mare. S-a observat insa ca riscul de avort spontan in aceasta perioada a sarcinii este prin el insusi inca foarte ridicat si ca in calcularea riscului pentru punctia vilozitatilor coriale se includeau si multe avorturi spontane din aceasta prima faza a sarcinii, independente de efectuarea analizei.
Ca si in cazul amniocentezei precoce, si pentru punctia vilozitatilor coriale apare indoiala daca expune acest examen sau nu la riscul de a provoca eventuale malformatii fatului. Studiile actuale nu au ajuns inca la concluzii sigure: ramane deci absolut adevarat ca trebuie sa se recurga la aceste investigatii doar la indicatia medicului si nu dintr-o dorinta generica de a exclude orice patologie posibila