Toata ziua am fost purtata de viata, de cele programate si de cele neprogramate si gandeam care ar putea fi urmatorul articol. Simt ca as spune despre foarte multe lucruri.
Si, iata-ma-s ca ma opresc citind pe grupuri ceea ce au mai scris fetele despre alaptare, mai rasfoiesc incet sa vad ce mai face fiecare.
Cateodata simt ca nu sunt prezenta in social sau nu atat de prezenta pe cat mi-as dori, dar viata imi scoate in cale diferite postari ale diferitelor prietene, mame, cunostinte si aflu. Aflu dintr-o fotografie sau dintr-o postare.
Rasuflu usurata si eliberata ca am facut ordine in toate jucariile lui Geo, (O…de cand imi doream sa fac asta!)
Si ma asez in fata calculatorului.
Citesc si imi cad ochii pe comentariul unei mamici care era suparata de neimplicarea sotului in treburile casei si in cresterea copilasului.
Gandesc si citesc mai departe. Ea avea dreptate. Avea dreptatea ei. Care era dreptatea lui? Vedeam doar un punct de vedere.
De ce oare in ultimii ani nu am avut prilejul sa cunosc cupluri tinere si sa simt ca acest aspect al ordinii este impovarator pentru anumite mame, respectiv femei.
Pana nu demult, vedeam pretutindeni sotii care se plangeau de sotii lor neimplicati, apoi am simtit ca intalnesc alt gen de familii.

Mi-am pus intrebarea ce face diferenta?
Cand un sot isi doreste sa vina intr-o sala de curs, alaturi de alte femei unde se vorbeste despre nastere, presupun ca acest sot deja are un alt fond emotional?
Presupun ca taticii pe care i-am intalnit in maternitate si asista la nasterile sotiilor sau intra in sala de operatie au un alt fond emotional?
Acei tatici care ma poarta cu masina prin Constanta pentru a merge la sotiile lor sa le ajut in alaptare, acei tatici care sunt vizibil ingrijorati si imi cer o multime de detalii in timpul drumului, oare au un alt fond emotional?

Sunt intrebari la care eu nu imi propun sa dau un raspuns ferm.
Pot presupune ca:
Un tatic care a ajuns in sala de curs se autodepaseste, el trece peste ce spun ceilalti barbati, peste parerile lumii, peste parerile incetatenite ale barbatilor care nu au de-a face cu nasterea si alaptarea, fiindca acestea sunt ale femeii.
Tipologia tatalui care nu se implica si nu calca in sala de curs, ar putea fi si pe viitor una care sa se incadreze in tipare comode, unde lucrurile sunt impartite clar intre femeie si barbat?
Acea lege nescrisa: femeia sta acasa si nu face nimic iar barbatul merge la serviciu si este obosit.
Arunc doar provocarea, acest subiect il voi dezvolta alta data:
Uneori este mai comod sa pleci la serviciu?
Uneori a pleca la serviciu si a veni acasa fara sa te implici nu inseamna fuga de responsabilitate, teama de a te implica sau de a lua decizii?

Un tatic care este in sala de curs arata ca ii pasa in principal de sotia sa care trece prin stari speciale si el este alaturi de ea fiindca raspunde nevoii ei si nu a lui. El nu se teme sa fie diferit, sa fie judecat de mediul social. Acestui tatic ii pasa de bebelusul din burtica si ulterior ii va pasa de bebelusii din familia lor.
Acest tatic va uita ca este obosit cand vine de la serviciu si se va implica, se va bucura de timpul petrecut cu sotia sa si cu copilasul sau.
Cateodata este suficient pentru o mamica sa vada cum sotul se bucura impreuna cu copilul si primeste si ea la randu-i o imbratisare de la el.
Acea imbratisare ii va da energie pentru intreaga zi si va avea relaxarea sa nu gandeasca ca este impovarata sa aiba grija de micut, sa faca treburile casnice. Ea se simte iubita, respectata si simte cum copilul lor este iubit.

De asemenea, acei tatici care se autodepasesc si sunt alaturi de sotiile lor in maternitate, simt ca aceasta etapa de devenire este dificila pentru mama si respecta aceasta tranzitie. Ei sunt tatici implicati si mai tarziu.

Revenind la acele mamici care se simt impovarate fiindca nu se simt ajutate…
Zilele trecute in timpul cursului s-a discutat despre egalitatea in drepturi in familie.
O…mi-am spus!
Ce legal suna totul!
Daca gandim ca femeia si barbatul sunt egali si dezvoltam o intreaga filosofie pe aceasta tema, putem fi fericiti in familie, dar ne putem simti si impovarati.
Adesea cuplurile pornesc in familie cu acest principiu si sunt atenti la detalii. Femeia este atenta sa fie respectata si isi va dori respectul. Barbatul isi va dori la randu-i respectul si drepturile care i se cuvin.

Intrebarile mele au fost:
“Care sunt drepturile in familie? Ce reprezinta egalitatea?”

As face intai o mica filosofie despre egalitate.
Nu suntem egali!
Suntem diferiti,
Dar ne completam reciproc oferind iubire si respect.
Daca principiul relatiei este iubirea si respectul atunci egalitatea este anulata sau egalitatea este de la sine inteleasa.

Suntem diferiti.
Femeile instinctiv sunt create sa aiba grija de cuib, sa protejeze puii, sa ii creasca.
Barbatii nu au acest simt, ei sunt programati sa plece in afara cuibului sa aduca “d-ale gurii”
Si analizand cele de mai sus, asta este normalitatea noastra, a femeilor.
Noi ne simtim complete alaturi de pui, in cuibul ordonat, curat, asa cum vreti voi.
Barbatii vor pleca instinctiv din cuib, ei se simt responsabili, simt ca poarta grija sau povara intregii familii.

Asadar,
Egalitate?
Cand iti iubesti sotia si vii de la serviciu, o poti simti impovarata si o ajuti fiindca o respecti si iti pasa.
Cand iti iubesti sotul iar el vine de la serviciu si il vezi obosit, fiindca il respecti si iti pasa, ii acorzi un ragaz pentru odihna.
Principiul egalitatii ar putea sa nasca comparatii:
-eu fac mai mult decat
-daca el nu face nu fac nici eu
-daca el tipa, tip si eu
-daca ea doarme, dorm si eu

Acest principiu daca este urcat pe piedestalul relatiei poate aduce frustrari, de aceea as spune sa daruim noi mai mult. Noi, adica eu-femeia, tu-barbatul.
Nu astepta de la celalalt, ofera tu mai multa iubire, ofera tu mai mult respect.
In acest fel, oferind, vei avea surpriza sa primesti mult mai mult decat te asteptai.
In acest fel se naste iertarea, creste compasiunea iar copiii vostri vor invata ceea ce vad de la voi.

Copilul invata ceea ce vede.
Daca iti doresti ca micutul tau sa fie implicat in treburile casnice, implica-te si tu, cu multa daruire.
Arata ca a face curatenie este un lucru necesar, care nu ne impovareaza. Daca tu vesnic astepti ajutorul de la sotul tau, sotia ta, peste ani vei creste un micut sau un adolescent care va avea acelasi comportament.
Daca iti doresti ca al tau copil sa invete iubirea neconditionata, iertarea, respectul fata de tine, de voi, voi doi tineri parinti, invatati sa claditi de pe acum relatia, fiindca copilul va fi oglinda cuplului vostru si, cel mai adesea, copilul isi va manifesta aceste sentimente fata de voi, parintii lui.

Daca astazi te simti impovarata si simti ca nu mai ai suficiente resurse sa daruiesti iubire sotului tau si nu mai ai putere sa schimbi astazi ceva, zambeste.
Ai putere. Ai energie. Mergi mai departe. Termina ce ti-ai propus si zambeste pentru copilul tau.
Esti modelul lui.
Lasa noaptea sa curga, lasa linistea peste sufletul tau, adu amintirea iubirii care te-a legat initial de sotul, sotia ta si maine, va fi o noua zi in care tu vei simti cum sa rezolvi cu calm, incredere, iubire, intelepciune, ceea ce azi te impovareaza.

Familia este alcatuita din multe sertare.
Este bine sa poti pastra ordinea in toate sertarele prin iubire, respect, iertare.
Daca azi simti ca ai dezordine in multe sertare din viata voastra, daca simti ca el isi poarta propriile sertare ale vietii, ale relatiei cu familia de baza, zambeste, iubeste!
Fa ordine in fiecare sertar pe rand si, iubeste!
Pastreaza ordinea in cele in care crezi ca deja este curat!

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii