In 2014 am proiectat un studiu care face lumina in jurul legendelor ce inconjoara operatiile de eliminare a frenului lingual si a celui superior, pe cale chirugicala.
Dupa 9 luni in care am colectionat date, urmate de alte luni de analiza a lor, am posibilitatatea sa va prezint rezultatele muncii noastre.
Odata cu intelegerea mai aprofundata a relatiei intre frenul lingual sau superior si alaptare , putem intelege si implicatiile pe termen lung a netratarii restrictiilor intra-orale.
Modalitatile prin care un bebelus incearca sa compenseze alaptatul insuficient datorat unei atasari neeficiente, devin evidente, cand examinam modul de atasare.
Unele din efecte sunt evidente, sunt vizibile chiar si odata cu cresterea copilului.
Articolul de fata o sa explice cazurile in care bebelusul face fata restrictiior prin anumite compensari, cum sunt folosite compensarile si de ce ele pot fi problematice pe viitor.

Cazurile in care, desi bebelusul are o restrictie orala de tipul frenului si totusi pare sa se descurce bine la san, sunt numeroase. Cea mai comuna situatie este atunci cand medicul se concentreaza doar pe luarea in greutate.

Cum poate un copil cu fren sa ia in greutate?

1. La inceput bebelusul poate lua in greutate prin tenacitate. Acesti bebelusi au un tonus muscular bun si de obicei mamele lor resimt o durere semnificativa in timpul alaptarii.
Au un tonus suficient de bun ca sa nu oboseasca la san, dar pentru ca restrictiile lor orale duc la hranire ineficienta, ei pot sta la san perioade indelungate.
Este important sa observam ca luarea in greutate nu este singurul indicativ al unei alaptari reusite.
Daca mama este pe punctul de a renunta datorita durerii de nesuportat, castigul de la inceput devine irelevant.
2. Mama are lapte mult.
Am vazut numeroase situatii cand bebelusul a luat in greutate foarte bine, mama nu are dureri la alaptare, dar atasarea este patologica.
De ce am vrea sa intervenim in aceasta situatie?
Cand un bebelus primeste lapte in mod pasiv si nu goleste sanul in mod activ, se creeaza premisele unor probleme in viitor: canale infundate, mastita pentru mama datorata unei insuficiente drenari a sanului sau chiar oprirea abrupta a laptelui o data cu schimbarea sursei semnalului de lactogeneza: de la hormoni la calitatea atasarii, de obicei in jurul saptamanilor 10-16.
Curba greutatii poate intra intr-un platou iar odata ce s-a instalat un simptom din cele de mai sus, greu se mai poate reveni.

3. Suplimentele de lapte praf pot masca problemele ce ar fi aparut in caz de alimentare exclusiva la san.
Chiar daca medicul se declara satisfacut de luarea in greutate, alaptatul comun – san/lapte praf – este asociat cu o alaptare mai scurta.
In plus, hranitul de la biberon poate cauza modificari ale arhitecturii palatale, cu efecte multiple.

Frecvent, vad doctori, consultanti in lactatie si parinti concentrati pe compensatiile copiilor si incercand sa schimbe comportamentul bebelusului, in loc sa se concetreze pe sursa acelui comportament deficitar.
Cea mai comuna compensatie pe care o vad, este aceea ca bebelusul tine buzele tuguiate ca sa tina de san.
Tehnic, bebelusul este atasat.
Dar stim din studii anterioare ca suctiunea care tine bebelusul atasat ar trebui sa vina de la miscarile limbii in gura.
Daca limba nu poate etansa, bebelusul raspunde prin tuguierea buzelor.
Atentia nu trebuie se canalizeze pe cum tine bebelusul buzele, ci pe motivul pentru care simte sa foloseasca buzele in loc sa foloseasca limba.

In mod similar, in cazul unui fren lingual bebelusul va incerca sa se ataseze cu „gura mica”.
Nu deschid gura suficient de larg iar in gura nu va intra suficient san.
De aici rezulta o priza superificiala, dureri pentru mama si o hranire ineficienta.
Aud destul de des de la consultantii in lactatie ca „Ce trebuie sa faci e sa fortezi copilul sa deschida gura mai tare”, ca si cum copilul alege sa nu deschida gura mai tare. Trebuie sa investigam de ce copilul nu deschide gura suficient. In general, cand exista restrictii orale, copilul va simti un disconfort mare si tensiune cand va deschide gura. Bebelusul va raspunde durerii prin inchiderea gurii pana cand tensiunea va disparea, ceea ce va duce la un atasament superificial.
E important sa realizam ca un bebelus nu poate, simultan, utiliza buzele pentru a se tine la san si in acelasi timp, sa deschida gura pentru un atasament bun.

Pe final trebuie sa vorbim despre efectele pe termen lung ale unei atasari ne-adecvate.

Inainte, trebuie sa vorbim despre cum alaptatul sprijina o dezvoltare optima a zonei cranio-faciale.
Alaptatul corect este modalitatea prin care natura va mari zona palatala, prin insertia sanului in gura.
Presiunea sanului va determina pana la urma o spatiere optima a dintilor.
Multe din problemele ortodentare sunt cauzate de o aglomeratie dentara, lucru care este prevenit de o hranire la san.
Sunt dovezi ca alaptatul la san sprijina cu succes dezvoltarea dentara.
Septul nazal se sprijina pe palat. Practic baza nazala sta pe partea superioara a palatului. Cand palatul in loc sa fie lat este mai mult inalt, cavitatea nazala se ingusteaza.
Mai mult, septul trebuie sa se indoaie daca baza este ingusta, lucru care va duce la deviatie de sept.

Toate aceste consecinte duc, in timp, la respiratie pe gura. In timp ce devierea septului se intampla in ani, un palat inalt se observa imediat dupa nastere( unii bebelusi se hranesc foarte zgomotos la san).
Deoarce bebelusii sunt obligati sa respire pe nas cand se hranesc, obstructia nazala complica foarte mult atasarea la san.

Palatul este centrul cresterii faciale. Daca palatul este jos si lat, copilul poate respira pe nas si are sanse mai mici de apnee sau probleme cu somnul.
Alaptatul pe o durata cat mai mare, chiar si dupa ce nu mai este vital pentru copil din punct de vedere al caloriilor, este vitala pentru o formare cat mai buna a palatului.
Guilleminault de la Universitatea Stanford arata intr-un studiu in anul 2015, corelatie directa intre fren si apnee in somn, care are si multe alte consecinte : oboseala, dificultati de concentrare, scrasnit de dinti, probleme comportamentale, simptome ce mimeaza ADHD, urinari nocturne.

Medicii pediatri pot invata sa identifice compensatiile cele mai comune datorate frenului si sa le clasifice corect.
Daca ne concentram pe mentinerea copilului pe curba de greutate fara sa examinam CUM ajunge copilul la greutatea respectiva de fapt il pregatim sa termine alaptatul prematur, sa aiba probleme cu ocluzii dentare si probleme cu somnul, datorate unei respiratii ineficiente, mai tarziu in viata.

Scopul medicinei este sa avem oameni infloritori.
Daca nu ne schimbam practicile, ne condamnam pacientii la consecinte ce ar fi fost posibil de prevenit.

 

Sursa: http://drghaheri.squarespace.com/blog/

Traducere: Cialicu Daniel,  este  taticul care s-a oferit voluntar sa ne ajute cu traducerea acestui articol. Ii multumim frumos!

„A făcut- o pentru mine și mai ales pentru dvs si mamicile BB Center, pentru ca nu a uitat momentele in care nu știa ce sa îmi mai facă pentru a nu mai plânge de durere, neputință de a alăptat exclusiv. Dvs ați venit și m-ați ajutat mult”. Alina Cicalicu

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii