Adaptarea la postura de parinte
Rolul de parinte incepe odata cu nasterea si dureaza o viata. Primele saptamani nu sunt intotdeauna usoare. Totusi, un start bun da tonul legaturilor familiale puternice si angajamentului permanent de a face fata cu bine acestui rol. Si, daca dvs. si partenerul sunteti ocrotiti si ajutati la inceput, veti avea mai mult timp si energie de oferit pentru bebelus si pentru noile roluri de parinti
Rolul de parinte
Fiecare trebuie sa-si dezvolte propria relatie confortabila cu noul membru al familiei. Incercati sa nu va impiedicati unul pe celalalt sau sa va protejati unul pe celalalt de realitatile rolului de parinte. Sustineti-va reciproc. Nu trebuie sa faceti lucrurile in acelasi fel pentru a va aprecia unul pe altul ca parinti. Faceti diferenta intre problemele marunte si cele mari. Lasati deoparte problemele marunte pentru a va putea ocupa de cele mai mari impreuna. Daca aveti strategii diferite in ceea ce priveste plansul bebelusului, incercati sa discutati despre parerea fiecaruia si sa ajungeti la o solutie convenabila . Consultati-va cu medicul care ingrijeste bebelusul, cu un educator parental sau chiar o carte buna de ingrijire a nou nascutului, pentru sugestii. Pretul platit de parintele care isi impune intotdeauna vointa este ca celalalt parinte poate incepe sa se simta descurajat, incompentent, mai putin implicat si plin de resentimente. Parintii trebuie sa-si constientizeze scopurile si sentimentele legate de rolurile lor. Aceasta constientizare nu are loc peste noapte, este un proces permanent.
Meseria de parinte nu este dobondita de la nastere, ea se invata. Abilitatea dvs. ca parinte depinde de mai multi factori: felul in care ati fost tratat de parinti, experienta pe care o aveti cu copii mici, cunostintele despre capacitatile si nevoile fizice, emotionale si intelectuale ale sugarilor si copiilor, exemple de parinti pe care le-ati vazut, temperamentul si nevoile speciale, atat ale dvs., cat si ale copilului.
Chiar daca nu aveti multa experienta in ingrijirea sugarilor si copiilor mici, puteti invata despre capacitatile, nevoile si dezvoltarea lor citind, urmand cursuri pentru parinti sau urmarindu-i comportamentul si felul in care reactioneaza la ingrijiri. Bebelusul va este cel mai bun profesor, atata vreme cat aveti disponibilitatea de a invata de la micut.
Nota pentru tati si parteneri.
Odata ce bebelusul a implinit cateva zile, iar emotia si ineditul noutatii s-a mai dus, solicitarile constante si plansul frecvent ale unui nou nascut incep sa puna la incercare rezistenta si rabdarea tuturor. Vi se poate parea ca mama este mai capabila decat dvs. sa-l calmeze si sa-i satisfaca nevoile, mai ales daca alapteaza. Dar , daca acesta este primul ei copil , postura de parinte este la fel de noua pentru ea ca si pentru dvs. In plus, indiferent cati copii aveti, ea are nevoie de sustinerea si participarea dvs. zilnica la ingrijirea copilului.
Aceasta perioada de inceput alaturi de bebelus este importanta pentru amandoi. In ciuda plansului nou nascutului si a frustrarii ca nu intotdeauna stiti ce ii trebuie, petrecerea unui timp ingrijindu-l in aceste prime luni va va oferi niste amintiri pe viata, urmarind cum personalitatea sa apare si se dezvolta. Recunoasterea faptului ca amandoi sunteti foarte stresati si apoi impartasirea muncii si bucuriilor parintesti va va intari relatia si familia.
Nota pentru parintii care mai au copii
Uneori, proaspetii parinti se simt vinovati cand in familie isi face aparitia un nou membru. Aceste sentimente sunt normale. Cand mai aveti un copil, va puteti simti de parca v-ati abandona primul nascut. Puteti simti ca nu ii puteti oferi celui de-al doilea copil ceea ce i-ati oferit primului, in ceea ce priveste atentia totala. Desigur, relatia exclusiva pe care ati avut-o cu copilul mai mare se va schimba, in mod inevitabil. Totusi, incercati sa vedeti modul pozitiv in care un frate va sfarsi prin a influenta familia. Fratele mai mare va imbogati viata celui mic, iar acesta va imbogati vietile tuturor membrilor familiei. Fiecare copil are o experienta diferita cu parintii – nu neaparat mai buna sau mai rea, doar diferita.
Legaturile de familie se schimba
Primele saptamani dupa nastere reprezinta un salt brusc in starea de parinte. Nasterea unui bebelus, in special daca este primul, aduce cu sine multe schimbari emotionale, fizice si sociale in vietile principalilor oameni implicati. Femeile devin mame, barbatii devin tati, iar parintii lor devin bunici. Relatiile familiale stabile sufera modificari – unele in sens pozitiv, altele aducatoare de stres.
Bunicii si alti membri ai familiei extinse sunt de obicei dornici sa faca parte din viata bebelusului. Pentru a face implicarea lor multumitoare pentru toata lumea, ganditi-va la rolul pe care ati vrea sa-l joace ei, precum si la rolul pe care ei doresc sa-l joace. Incercati sa discutati cu ei aceste idei si asteptari.
Pentru familiile in care casnicia sau parteneriatul era stabil inainte de sosirea bebelusului, adaugarea noului membru aduce cu sine cerinte noi si neasteptate, unele din ele stresante. Oboseala, lipsa de somn si necesitatea rezervarii unui timp pentru a va hrani si ingriji propria persoana reprezinta deseori probleme majore. Odata cu aparitia unui nou copil, majoritatea familiilor constata ca munca necesara se amplifica dramatic, iar bugetul familial devine suprasolicitat. Intr-o casnicie sau un menaj tensionat sau subred, aparitia unui nou membru poate ameninta sau chiar provoca sfarsitul relatiei, daca partenerii nu primesc sprijin si sustinere. Multe comunitati au programe excelente pentru familii, in vederea intaririi legaturilor familiale si stabilizarea mariajelor sau parteneriatelor. Cereti informatii de la educatorul prenatal, medicul dvs., spital sau departamentul de sanatate despre astfel de cursuri si consiliere.
Solicitarile cresc in familiile cu un singur parinte. Necesarul de timp, energie si rezerva emotionala este mult mai mare. Grupurile de sprijin pentru parinti si cursurile parinte-sugar pot fi de mare ajutor. Alti parinti singuri si prieteni pot reprezenta de asemenea o sursa de sprijin si ajutor
Revenirea la locul de munca
Pentru multe mame, revenirea la locul de munca dupa nastere este o necesitate. Pentru altele, intoarcerea la slujba este necesara pentru dezvoltarea carierei sau pentru ca le place foarte mult ceea ce fac. In unele familii, mama se intoarce la munca, iar tatal sau partenerul sta acasa si creste copilul. Decizia de a reveni la locul de munca este de obicei luata inainte de nastere. Acest lucru inseamna ca femeia si partenerul sau nu au cum sa stie cat de mult se vor atasa de bebelusul lor si cat de greu le va fi sa stea departe de el.