24131331_991665344307239_5168606838687658923_n (1)

Astazi as vrea sa vorbim despre cezariene.
Cezariene implinitoare si cezariene care v-au impovarat.
As vrea sa scriem povesti care sa motiveze alte mamici care se tem de o cezariana sau poate isi doresc o cezariana.
De ce aceasta postare?

Este a doua grupa de cand fac Lamaze in Constanta cand fetele nasc in aceeasi maternitate si predomina cezarienele.
Pregatirea pentru nastere te ajuta sa nasti natural,
Sa intelegi procesul nasterii din punct de vedere medical, dar si din punct de vedere psihologic.
O pregatire pentru nastere naturala nu va exclude situatiile in care cezariana este necesara.
Discutam inclusiv despre motivele reale de cezariana si cum putem gestiona travaliul astfel incat copilsul nenascut sa fie in siguranta.
De asemenea ,
Recunoastem semnele care pot periclita viata micutului in timpul travaliuui si in functie de situatie, in colaborare cu cadrele medicale ne indreptam catre o
Cezariana in siguranta
Intr-un timp optim,
Valabil pentru mama si copilas.

As vrea sa stiu daca fetele care au facut Lamaze in BB Center au primit acest mesaj, daca au trecut prin situatii cand viata copilasului a primat si ati ales cezariana si care a fost starea copilasului, ulterior.

Mi-ar placea sa imi spuneti in cateva cuvinte cum ati gestionat informatiile in timpul travaliului si daca aceste semne v-au creat o stare de nesiguranta, orientata catre pericol sau v-a determinat sa fiti capabile sa gestionati situatiile astfel incat sa aveti un psihic calm si sa va indreptati catre o nastere naturala cu mama si bebe bine.
Sau catre o cezariana cu mama si bebe bine.

In prezent, sunt doua fete abia cezariate, trei din grupa lor.
as vrea ca mesajele voastre sa le ajute sa-si integreze experienta sau sa realizeze inca o data ca:
“Nimic nu este intamplator,
Tot ce se intampla ,
Se intampla cu un sens,
iar sensul este intotdeauna unul pozitiv”.

M.M  “Bune fetelor. Eu am aflat de BB Center la 1 an si jumatate dupa ce am nascut.

La fel dupa 1 an si jumatate am descoperit si sistemele ergonomice de purtat – asta a fost proesul meu de a afla aceste lucruri minunate care sunt in viata noastra dar nu avem ochi sa le vedem.

Din start am vrut cezariana (nu stiu de unde s-a inradacinat acest gand la mine); din start mi-am dorit sa nasc prin cezariana si asa s-a si intamplat.

Am nascut acum 4 ani (pe 6 ianuarie se implinesc exact 4 ani).Doctorul mi-a spus pana in ultima clipa ca eu pot sa nasc normal, eu am tinut-o pe a mea.

Nu imi pare rau, va rog sa nu va para rau nici voua pentru ceea ce ati ales sau pentru ceea ce vi s-a intamplat contrar planului vostru initial.

Clar fiecare experienta este una din care putem invata, asa ca, luati toata energia pe care o aveti, toate emotiile si canalizati-le catre acceptare (clar nu mai puteti sa schimbati ceea ce s-a intamplat, dr puteti schimba perceptia voastra si intelegerea cu privire la ce s-a intamplat) si extragerea celor mai bune lucruri din experienta avuta.

Va rog luati din mesajul meu doar ce vi se potriveste – fiecare individ e unic si clar nu exista motivatii similare sau situatii similare de la caz la caz.

Tot ce va pot sfatui este sa va acceptati alegerile si sa faceti ce simtiti. Si daca va lasati si pe maini calauzitoare ca ale Lilianei, clar veti alege ce e mai bine pentru voi.”

 

A. C  Buna! Am doua nasteri prin cezariana.
In urma cu 8 ani respectiv un an.
Nici nu m-am gandit sa nasc natural chiar daca la primul copil doctorul meu a insistat si a incercat sa ma incurajeze.
La cea de-a doua nastere nu a mai deschis subiectul caci imi stia pozitia.
De ce am ales eu cezariana?
Pentru a putea programa, planifica totul.
Pentru siguranta bebeilor mei ( daca se intampla ceva rau).
Teama de a ma chinui ore intregi…
Poate ca am fost lasa…
Am ales ceva sigur, usor si rapid.
Si consider si acum ca cezariana este un mare plus pt progres.
Eu sunt pro cezariana si nu gasesc niciun motiv pt care sa imi para rau sau sa am vreo umbra asupra deciziei mele.”

Liliana Tudose  “A., ai spus ca ai fost lasa.
De ce crezi asta, atata timp cat consideri ca cezariana este un progres?
O alegere impacata va aduce intotdeauna o recuperare usoara.

A. C. Cele care alegem din start cezariana programata ( eu alesesem data cu aproape o luna inainte la amandoi bebei) fara sa existe probleme asa sunt considerate de cele care nasc natural.
Eu chiar am fost numita asa de alte mamici care au nascut normal.
Ca se poate sa primeze grija fata de mine in detrimentul interesului copilului.
Nasterea naturala este minunata!
Mama a nascut pe fratele meu de 5.300 g in 10 minute si asta acum 30 de ani.
Dar eu consider ca am avut 2 nasteri minunate ( si datorita medicului care a acceptat in final decizia mea si a facut ca acele 20 – 30 de minute sa fie grozave, prin dejare, bunatate, amuzament, blandete) si recuperarea super rapida.
Cred, cunoscandu-ma, ca o nastere naturala pt mine ar fi fost destul de traumatizanta.
Liliana Tudose este o intrecere intre care este cea mai buna mama.
Si asta incepe cu modul in care alegi sa iti aduci puiul pe lume.
Eu chiar nu inteleg.
Parca cu cat te chinui mai mult cu atat esti o mama mai buna.
Nu te-ai chinuit 12 ore in tranaliu, nu te-au chinuit colicii lui bebe, nu ai alaptat din diverse motive, nu ai avut nopti intregi pana la 3 ani nedormite, dinti chinuitori…
Pai atunci nu cunosti ce inseamna sa cresti un copil. Se lauda lumea cu cat de greu este sa cresti un copil. Expresia ” lasa ca tu nu sti ce inseamna copil….” este ceva super la moda.
Eu am ales sa aduc pe lume doua sufletele. Pt ce sa ma impovarez.
Liliana Tudose:  “A.,
Intr un anume moment rezonan cu diferite persoane.
Ele ne pot influenta in mod negativ sau pozitiv,
Dar ele vin in vuats noastră fiindcă noi avem nevoie să ne șlefuim.
La un moment dat nu vei mai simți concurenta.
( De ce te afli acum Intr un mediu concurențial? Simți să îți/să dovedești cuiva că ești suficient de buna Intr un domeniu sau mai buna decât alții? Analizează inclusiv modul în care ai fost crescuta, relatia cu soțul, cu colegii de serviciu)
Într un moment nu vei mai rezona cu aceste afirmații ale altora, le vei ignora, nu te vor afecta
Apoi nu vei mai fi în astfel de mediu.
Se numește acceptare și creștere

Intr un mediu optim conform creșterii tale.”
V.C:  Buna! Eu am născut prin cezariana in august 2016.
Imi doream sa nasc natural, dr meu stia dar bebelusul avea dubla circulara de cordon si mi-a spus ca in cazul asta nu pot naste natural.
Aveam programare pe 5 august la control unde urma sa vedem daca bebe inca are cordonul înfasurat in jurul gatului si ma rugam si speram sa imi dea o veste buna, dar pe 3 august mi s-a rupt apa, am sunat dr , am mers la spital unde am intrat direct in cezariana.
Atat de rau imi pare ca nu am mai cerut o parere, sau ca am avut atat de multa incredere in el si ca nu i-am zis sa ma lase macar sa incerc sa nasc natural, toate astea din lipsa de informare.
Am avut parte de o recuperare f grea, m-a durut groaznic operatia ( cu toate ca s-a vindecat frumos si repede), nu puteam sa merg decat indoita (mai mai ca mergeam in genunchi, nu ma puteam indrepta de durere), plangand de durere la fiecare pas pe care il facem, ameteli si mi se incetosa privirea, atat de tare ma durea.
Am avut nevoie de ajutor pana si la dus. 2 săptămâni am dormit rezemata de perne, in urmatoarele 2 am reușit sa ma intind un pic si abia dupa o luna am dormit si eu cum trebuie intinsa in pat ( inca mai aveam dureri dar suportabile).
Imi doresc foarte mult nvdc la bebe2 cand va veni.”
Liliana Tudose V.C, spui tu “atat de rau imi pare ca nu am mai cerut o parere..”
In acel moment credeai ca daca este circulara de cordon este necesar sa se intre in cezariana, fara a avea o proba de travaliu.
Probabil ca atunci nu stiai care sunt reperele care sa te asigure ca bebe este bine in timpul unui travaliu cu o circulara de cordon si ceea ce ai de facut.
Cand avem o circulara de cordon putem trece printr-un travaliu, foarte multi micuti se nasc cu aceasta circulara simpla, dubla, chair trupla, in esarfa.
Ce face diferenta?
Psihicul mamei, respiratia si pozitiile pe care le adopta in travaliu. daca travaliul se desfasiara pe masa, exista posibilitatea ca micutul sa coboare mai greu in canalul de nastere, ba chiar la un moment dat pot aparea osculari ale batailor cordului fetal.
De aceea unii medici sunt prevazatori si prefera sa intre in cezariana fara proba de travaliu, fiindca experienta lor in a asita travalii cu circulara de cordon este: femeia intinsa pe spate in timpul travaliului, interventii madicamentoase-oxiton perfuzie, epidurala.
In acest caz toate drumurile ne pot indrepta catre o operatie cezariana, iar medicul care alege spune: decat o suferinta fetala in travaliu, mai bine o cezariana inainte de travaliu.
Recomandat este ca femeia sa treaca prin travaliu fara interventii medicamentoase si sa se foloseasca de pozitii.

Ma intreb de ce ai ramas cu o parere de rau: fiindca nu ai facut tot ceea ce ai fi putut face pentru acest travaliu?
Fiindca altcineva a decis pentru tine?
Fiindca te-ai simtit neputincioasa inainte de decizie?
Fiindca ai aflat ulterior ca lucrurile puteau sta diferit daca te informai?
Consider ca toate acestea puteau sa te indrepte catre o perceptie blurata a ceea ce inseamna recuperarea de dupa cezariana.
De aici aceasta recuperare mai ingreunata?
P. S.   “Sunt acea femeie, care din poveștile bunicii și ale mamei am știut că vreau să nasc natural, că nașterea naturală este calea firească, CEZARIANA fiind acea intervenție chirurgicală folosită doar în caz de nevoie reală.
Când am rămas însărcinată, am început să mă informez, ca să îmi dau seama cum aș dori să decurgă nașterea mea naturală…cum altfel decât bland și frumos așa cum a prins viață în interiorul meu.
Taraaaa saptămâna 27 de sarcină, doctorul îmi spune:
”Bebe în poziție pelviană, dacă nu se întoarce cezariană și la cum văd eu că se prezintă lucrurile sigur nu se întoarce!”
A trect pe lângă mine tot ce mi-a spus și îi replic: „Voi vorbi cu bebele meu și se va întoarce!”
Timpul a trecut, iar prin săptamâna 31 am început cursul LAMAZE, cu ajutorul căruiua mi-am cizelat cunoștiințele și emoțile.
Liliana avea să îmi întărească convingerile despre nașterea naturală, mi-a oferit o doză de pozitivism.
Săptămâna 33 control, doctorul: „Copilul tot în poziție pelviană, sigur ajungi la cezariană, mai are și circulară!”
Eu mai vehementă ca oricând: „Mai are timp să se întoarcă!”
Liliana mi-a explicat la curs cum decurge o naștere pelviană (cu ajutorul binecunoscutului bazin și al păpușii), mi-a spus povești despre nașteri peliviene. Am vorbit cu femei care au născut pelvian, dar toate pe vremea lu Răposatu, pe vremea asta nu aveam pe nimeni. Însă nu îmi eram teamă, voiam să mă pregătesc și pentru o astfel de situație, dar încă speram că bebelușul meu se va întoarce pentru a ușura nașterea!
Săptămâna 36 control, doctorul: „Copilul nu s-a întors, v-am spus că ajungeți la cezariană!”
Am fost puțin dezamăgită, făcusem exerciții pentru a-l ajuta să se întoarcă, simțisem la un moment dat că se întorsese, dar se parce că totul fusese în imaginația mea, în dorința mea.
A urmat o lungă și spinoasă discuție cu doctorul, în urma căreia mi-am dat seama că nu îmi poate fi alături, mai ales după ce îmi cerea să îmi programez nașterea.
Unde ajunsesem de la naștere naturală, la naștere prin cezariană și programată.
Nuuu categoric nu! Ce zi să aleg eu pentru pruncul meu?
Nu pot!
Mai aveam puțin până la naștere, doctor nu mai aveam, pruncul nu se întorsese.
Am discutat atunci cu Liliana despre toate astea și mi-a recomandat un doctor care își asumă o naștere pelviană.
Am mers la consultație doctorul, mi-a explicat în ce condiții mă poate susține și în ce condiții nu (dacă pierd lichidul înainte de venirea contracților și/sau înainte să înceapă dilatația, capul pruncului este ultimul care iese și fără lichid, uterul se contractă și realizează presiuni asupra acestuia, punând în pericol bebelușul).
Doctorul mi-a spus că bebelușul nu se mai poate întoarce și că el a știut mai bine de ce nu s-a întors!
M-am resemnat total cu ideea unei nașteri craniene!
Mă împrieteneam cu nașterea pelviană, dar și așa nu puteam să cochetez cu o cezariană, deși Liliana mă rugase să iau în calcul și cezariana, eu nimic…
Cei mai mulți din jurul meu mă numeau inconștientă.
Dar am spus că merg cu ideea de naștere naturală, cât timp pruncul e bine, altfel o abandonez.
Control 39 saptămâni fix, doctrul: „Nu mai aveți lichid deloc! Ați simțit vreo pierdere?”
Eu: „Am răs aseară mai mult și am crezut că am făcut pe mine!”
Doctorul: „Rămâneți în spital, trebuie să monitorizăm bebelușul!
A sosit ziua pe care o așteptați”
Eu venisem la un simplu control ora 8 dimeața, iar acum rămâneam în spital să nasc așa cum nu dorisem, prin cezariană (erau cele mai mari șanse).
Lichidul îl pierdusem puțin câte puțin în zilele ce trecuseră, am așteptat până la ora 17 fără să am dilatație, cu contracții neregulate la 5 min, la 40 min, la 20 min.
Totul s-a complicat când bebelușul a început să aibă bătăi chiar și de 70…
De atunci a început un scenariu urât pentru mine, simțeam cum mă pregătesc de tăiere, nu mă pregătisem deloc pentru asta, era ca și când mă asculta la școală și nu știam ce să îi zic profesorului, deoarece nici nu deschisesem cartea.
Am sperat până m-au întins pe masă și în tavanul salonului era niște geamuri în reflexia cărora am văzut cum mă tăia, mă gândeam doar la bebelușul meu care îmi spunea parcă să nu fiu supărată, că totul decurge așa, deorece aceasta este varianta cea mai sigură pentru amândoi.
Anestezia și-a făcut mai greu efectul, tensiunea mi-a scăzut mult și îl aud pe dr anestezist „pune-I masca că mi-e teamă că o pierdem!”
Nu știu dacă motivele „gazării” mele au fost întemeiate, însă a fost groaznic tot ce am simțit, percepeam totul cu încetinitorul, e ca și atunci când vrei să te trezești din vis și nu poți, iar visul este unul urât…voiam să mă scot dar nu puteam.
Am auzit plânsul bebelușului meu, apoi am simțit sărutarea soțului meu care mi-a spus:
„Ai adus pe lume cel mai frumos copil!” iar eu eram ultima care îl vedea, îl auzeam, simțeam că avea nevoie de mine, iar eu eram inertă…
În cele din urmă l-au pus pe mine, mă prinsese cu gurița de obraz, îmi dăruia prima lui sărutare, îmi arăta prima lui nevoie de mine, de a sta lângă mine.
Ceața încă nu mi se dusese complet de pe ochi și nici nu am apucat bine să-l simt și au fugit cu el.
La salonul postoperator trăirile urâte se conturează și intensifică, însă le-am dat la o parte, îl ceream pe bebe ca să îl pun la sân și îmi dădea o putere extraordinare, îi povesteam cât de mult l-am așteptat, câtă iubire avem să îi dăruim.
Noaptea grea a trecut și am ajuns în salon, mi l-au adus, am început să mă liniștesc, îl priveam, îl miroseam, era al meu, era cu mine…adrenalina lucra în mine, dar chiar și cu adrenalină în doză extra, mișcările unei mame cezariate nu sunt cele mai zvelte. Când dormea puiul meu mă plimbam pe hol, precum cocoșatul prin Paris.
Am ajuns acasă și totul a devenit și mai frumos!
Concluzie: cezariană nedorită, care s-a impus din motive reale, emoțional nu am știut să îi fac față, fizic am dovedit-o. Îl priveam pe bebe și nu mai conta.
Doar el și atât, era panaceul meu!
Eu zic că m-am vindecat, dar când îmi aduc aminte trupul inert, plânset de bebeluș din salonul alăturat, greutatățile de nisip direct pe operația pe care începi să o simți, mișcările tale greoaie când bebelușul te cere repede…nu, nu m-am vindecat, operația asta nu se vindecă nici pe trup și nici pe suflet, o accept pentru că ea l-a ajutat pe pruncul meu să vină în siguranță.
Părerea mea: nu poți naște prin cezariană blând nici fizic, nici emoțional! Am nevoie în viața mea de o naștere împlinitoare! AMIN”

Liliana Tudose: Cezariana se vindeca, draga mea, Petruta.

Orice operatie se vindeca, fiindca sensul este unul pozitiv: ai dat viata!

Saptamana trecuta am avut conferinta despre nasterea naturala sau operatia cezariana. Asa cum bine stiti, eu respir prin toate credintele mele nasterea naturala, dar viata mi-a scos in cale femei alaturi de care am fost si au avut cezariene: programate sau necesare.

Privesc cu pace si stiu ca Dumnezeu a lasat cezariana sa se intample.

Inainte de a fi perfectata aceasta tehnica, mureau si mama si copilul, apoi au hotarat sa se nasca mostenitorul, iar mama era taiata si ea murea in jur de trei zile maxim o saptamana datorita infectiilor postoperatorii sau, mai mult, la inceput le lasau abdomenul deschis, deci mama era sortita pieirii-ea isi vedea pruncul viu sau nu, apoi inchidea ochii.

Petrica, draga mea, trupul se vindeca si se bucura:)

Daca ar fi fost o operatie pe cord care iti aducea viata ca sa poti trai sa te bucuri de Ivan, cum ai fi perceput-o?”

 

A. S .M  “Am vrut sa nasc natural, sa il tin pe bebe la piept si sa-i taiem cordonul dupa cel putin 30 minute.
Sa stea cu mine din prima clipa. Stiti si voi… toata experienta naturala.
Dar m-am informat pe parcursul sarcinii si despre cezariana, sa fiu pregatita pentru orice.
Speram sa nu ajung la cezariana pentru ca eram marcata de operatia de apendicita avuta cu multi ani in urma, in urma careia m-am refacut foarte greu; am mai luat si “ceva” din spital iar dupa o saptamana ma taiau din nou, pe viu.
Cezariana era un mare nu pentru mine, desi toata lumea ma batea la cap cu cezariana.
Au inceput contractiile usor-usor la 12 ziua. Stiam de la dna doctor ca bebe nu era coborat deloc.
Am urcat si coborat scari de multe, multe ori in saptamanile dinaintea nasterii si dupa ce s-a pornit travaliul.
Degeaba, nu a vrut sa coboare, deloc.
Am dus travaliul 12 ore acasa, pana cand contractiile erau la 4-5 minute, atunci am mers la clinica si am sunat-o si pe doula mea, care m-a asistat la nastere si fara ajutorul careia nu as fi rezistat .
Cand am ajuns acolo faceam pe mine si dna care era de garda nu m-a lasat sa fac pipi!
decat dupa ce m-a consultat si contractiile s-au dus instant la 10 minute.
Ca o paranteza, mi-a placut f mult doctorita mea, m-a surprins cat de bland si frumos a vorbit cu mine inainte de si in travaliu.
Am mai dus travaliul (fara cateter, alta “discutie”) vreo aproape 11 ore, in apa, in picioare, plimbat si in cele din urma pe masa, timp in care am avut dilatatie completa dar nu mi s-a rupt apa.
Optiunile au fost: cezariana direct sau rupt membrana si continuat travaliul, ceea ce am si ales.
Nu am reusit sa imping cum trebuia, am avut niste maini in mine sa ma ajute (senzatie oribila!)
Dar contractiile s-au oprit de tot si atunci am ajuns la cosmarul vietii mele, injectia cu ocitocina.
Citisem despre ea dar,
Doamne, nu aveam cum sa-mi imaginez vreodata cum este.
Nu va pot descrie in cuvinte.
Vroiam sa mor. Am cedat psihic si am cerut cezariana.
Ora care s-a scurs pana la cezariana a fost cea ma oribila din viata mea.
Nu mai retin durerile naturale din tot travaliul, cand aveam timp sa ma odihnesc intre contractii.
Dar, o, durerile acelea induse… nu am cuvinte.
Barbatul ca a inventat aceasta practica merita sa-si faca o injectie din asta, sa vada cum este sa-ti doresti sa mori cat mai repede. Asa.
Am ajuns la cezariana si pe masa, desi sedata, incepusem sa simt mai tare decat era normal. Am rugat-o pe dna doctor sa ma adoarma.
L-a scos pe bebe, l-am auzit si am adormit.
Si asa s-a dus tot visul meu cu tandrete si apropiere.
Alaptarea nu a fost ok la inceput, insa acasa m-a ajutat Liliana, fara de care nu stiu ce as fi facut si careia ii multumesc din nou!
Si apoi a intrat totul in normal.
Un lucru sa mai amintesc, despre care am citit dar nu credeam ca poate fi asa.
Cand te trezesti dupa operatie cu un bebe mic ce vrea sa pape si tu nu ai lapte inca.. iti ia ceva sa te obinsuiesti.
Cred ca la naturala simti legatura din prima.
Asa ca.. si travaliu aproape complet, si cezariana.
M-am refacut destul de repede spre uimirea mea.
Cu toate ca, din discutii avute cu alte mamici, complet iti revii dupa un an, un an si cateva luni. cocosata in primele luni, nu poti sa faci o gramada de lucruri.. dar am avut noroc, pe bebe am putut sa-l tin in brate.
Am plans un pic la prezentarea experientei mele, deci cred ca nu am depasit inca momentul ocitocina, insa am sperante
La urmatorul copil..voi merge direct pe cezariana, la cald imi doresc, si sunt foarte impacata cu alegerea asta.
Si..daca ar fi sa o iau de la inceput, as face aceleasi alegeri, mai putin ocitocina.
Desi am sintetizat cat am putut, tot mult am scris.. scuze
 Fetele, o sa fie bine!
Trec si durerile operatiei.. Si cat de curand va veni momentul cand veti uita de cicatrice pupici, sanatate!”
A.C Eu sunt fericita beneficiara a unei cezariene Si nu glumesc!
Planul meu a fost sa nasc natural dar o bebita grabita a vrut sa iasa la 33 saptamani.
Am ajuns in spital, mi s-a oprit travaliul, am pierdut ulterior lichidul, au urmat cateva zile de monitorizare, analize si apoi o cezariana.
Am fost impacata cu ideea din prima clipa in care m-a anuntat medicul ca asa e cel mai bine pentru fetita.
In sala de operatie totul s-a petrecut repede si profesionist, nu m-am simtit rau, mi-am vazut fetita, i-am dat si un pupic.
Urmatoarele 3 zile au fost dureroase…apoi inca vreo saptamana.
Ce bine ca am nascut in secolul cezarienelor, nu stiu ce s-ar fi intamplat acum 30 de ani cu mine si bebe. Mama mea a fost in travaliu 5 zile din care ultimele 2 zile a urlat.
Medicul ei era plecat, medicul de garda ii spunea ca nu are dilatatie, sa astepte…m-am nascut cu apgar 4
 Am fost resuscitata, am avut noroc.”
 
A. M:  “Buna Liliana, buna fetelor!
Cazul nostru a avut o întorsătura pe ultima suta de metri.
Totul a început pe 18 Iulie, pe zi, când mi se rupsese membranele.
Am stat acasă pana seara târziu, nicio contracție.
Cum soțul nu a participat împreuna cu mine la cursurile Lamaze și de asemenea cum acest copil este amândurora, am decis sa ne îndreptam către clinica pentru ca el era f nerăbdător sa vadă ce se întâmpla. Ajunși la clinica și după un mic control, m-au internat și ne-au monitorizat, crezând ei (cadrele medicale) ca voi naște in acea noapte.
Dar, fetița nu a vrut sa vina.
De dimineața, nu aveam nicio contracție.
Intrata in febra nașterii, am dorit sa nasc natural însă cu epidurala. Zis și facut!
Epidurala in spate, oxitocina administrata pentru contracții.
Toate bune și frumoase pana când in urma administrarii oxitocinei, bătăile inimii fetiței (BCF-urile cum învățasem la curs) accelerau pe durata contracțiilor iar dilatația mea nu exista.
Am respirat pentru bebe, nu eram panicata, dețineam controlul. Însă, cu toate acestea, BCF-urile erau mărite in contracții și era un risc fetal.
După câteva contracții in care aparatul ce îi monitoriza bătăile urla “in draci”, doctorul meu de suflet Rusa, intr-o discuție de 1 minut, am decis împreuna ca cel mai bine pentru copil este cezariana de urgentă. S-a interesat imediat de loc liber și in câteva minute eram in sala de operație și totul a decurs normal.
Ca și concluzie, am avut o nastere ușoară, deși prin cezariana.
Ușoară ma refer fără niciun pic de durere, însă, in sufletul meu, as fi dorit in momentul acela sa aflu care sunt durerile facerii, vroiam sa îmi aduc copilul pe burtica singura, sa o pun la san, sa o pup pe creștet. Ideea este ca am acceptat cezariana și sunt foarte fericita cu alegerea când îmi văd copilul zâmbind in fiecare zi!”
C. D: Eu sunt o mamica de aproape 4 săptămâni care am trecut printr.o operatie cezariana.
Tot ce pot spune este ca nu am fost pregatita psihic ptr aceasta interventie deoarece pe toata durata sarcinii am hotarat ca nasc natural.
Din cauza faptului ca bebele meu nu coborase, cu toate ca aveam dilatatie de 7 cm, si aveam si contractii la 1 min, am hotarat impreuna ca medicul meu ca e mai bine sa nasc prin cezariana.
Eu m.am recuperat foarte bine…am dureri dar suportabile.
Singura problema a noastra acum este alaptatul ptr ca in maternitate i s.a dat supliment de lapte praf motivand asistentele ca este un bebe mare care are nevoie de multa hrana cu toate ca eu l.am tinut la san non.stop el plangea.
Sper ca voi putea sa.l alapez exclusiv la san pana la urma.”
A. A Optica mea despre cezariana mea s-a schimbat de câteva ori de atunci, din 2014 și pana acum.
De la furia, neputința, chiar abuzul simțit imediat după, la mahnirea când auzeam și vedeam filme cu nașteri blande.
Am tânjit cu ardoare sa simt și eu asa, liniște și împlinire.
M-am simțit nedreptățita și înșelată de sistemul medical din spitalul in care am nascut, politica lui, graba medicilor, lipsa sprijinului.
Apoi am privit cezariana ca pe o experienta trimisa ca eu sa întâlnesc oameni care sa ma ajute sa vindec ceva mai mult decât cezariana, acele motive care au permis sa ma las înșelată /abuzata.
Vindecarea completa a venit abia după a doua naștere, naturala de aceasta data, căci a doua a fost exact asa cum am visat.”

Contacteaza-ne

Comentarii

comentarii