Astazi vorbim despre cezariene.
Astazi as vrea sa vorbim despre cezariene.
Cezariene implinitoare si cezariene care v-au impovarat.
As vrea sa scriem povesti care sa motiveze alte mamici care se tem de o cezariana sau poate isi doresc o cezariana.
De ce aceasta postare?
Este a doua grupa de cand fac Lamaze in Constanta cand fetele nasc in aceeasi maternitate si predomina cezarienele.
Pregatirea pentru nastere te ajuta sa nasti natural,
Sa intelegi procesul nasterii din punct de vedere medical, dar si din punct de vedere psihologic.
O pregatire pentru nastere naturala nu va exclude situatiile in care cezariana este necesara.
Discutam inclusiv despre motivele reale de cezariana si cum putem gestiona travaliul astfel incat copilsul nenascut sa fie in siguranta.
De asemenea ,
Recunoastem semnele care pot periclita viata micutului in timpul travaliuui si in functie de situatie, in colaborare cu cadrele medicale ne indreptam catre o
Cezariana in siguranta
Intr-un timp optim,
Valabil pentru mama si copilas.
As vrea sa stiu daca fetele care au facut Lamaze in BB Center au primit acest mesaj, daca au trecut prin situatii cand viata copilasului a primat si ati ales cezariana si care a fost starea copilasului, ulterior.
Mi-ar placea sa imi spuneti in cateva cuvinte cum ati gestionat informatiile in timpul travaliului si daca aceste semne v-au creat o stare de nesiguranta, orientata catre pericol sau v-a determinat sa fiti capabile sa gestionati situatiile astfel incat sa aveti un psihic calm si sa va indreptati catre o nastere naturala cu mama si bebe bine.
Sau catre o cezariana cu mama si bebe bine.
In prezent, sunt doua fete abia cezariate, trei din grupa lor.
as vrea ca mesajele voastre sa le ajute sa-si integreze experienta sau sa realizeze inca o data ca:
“Nimic nu este intamplator,
Tot ce se intampla ,
Se intampla cu un sens,
iar sensul este intotdeauna unul pozitiv”.
M.M “Bune fetelor. Eu am aflat de BB Center la 1 an si jumatate dupa ce am nascut.
La fel dupa 1 an si jumatate am descoperit si sistemele ergonomice de purtat – asta a fost proesul meu de a afla aceste lucruri minunate care sunt in viata noastra dar nu avem ochi sa le vedem.
Din start am vrut cezariana (nu stiu de unde s-a inradacinat acest gand la mine); din start mi-am dorit sa nasc prin cezariana si asa s-a si intamplat.
Am nascut acum 4 ani (pe 6 ianuarie se implinesc exact 4 ani).Doctorul mi-a spus pana in ultima clipa ca eu pot sa nasc normal, eu am tinut-o pe a mea.
Nu imi pare rau, va rog sa nu va para rau nici voua pentru ceea ce ati ales sau pentru ceea ce vi s-a intamplat contrar planului vostru initial.
Clar fiecare experienta este una din care putem invata, asa ca, luati toata energia pe care o aveti, toate emotiile si canalizati-le catre acceptare (clar nu mai puteti sa schimbati ceea ce s-a intamplat, dr puteti schimba perceptia voastra si intelegerea cu privire la ce s-a intamplat) si extragerea celor mai bune lucruri din experienta avuta.
Va rog luati din mesajul meu doar ce vi se potriveste – fiecare individ e unic si clar nu exista motivatii similare sau situatii similare de la caz la caz.
Tot ce va pot sfatui este sa va acceptati alegerile si sa faceti ce simtiti. Si daca va lasati si pe maini calauzitoare ca ale Lilianei, clar veti alege ce e mai bine pentru voi.”
Intr un anume moment rezonan cu diferite persoane.
Ele ne pot influenta in mod negativ sau pozitiv,
Dar ele vin in vuats noastră fiindcă noi avem nevoie să ne șlefuim.
La un moment dat nu vei mai simți concurenta.
( De ce te afli acum Intr un mediu concurențial? Simți să îți/să dovedești cuiva că ești suficient de buna Intr un domeniu sau mai buna decât alții? Analizează inclusiv modul în care ai fost crescuta, relatia cu soțul, cu colegii de serviciu)Într un moment nu vei mai rezona cu aceste afirmații ale altora, le vei ignora, nu te vor afecta
Apoi nu vei mai fi în astfel de mediu.
Se numește acceptare și creștere
Când am rămas însărcinată, am început să mă informez, ca să îmi dau seama cum aș dori să decurgă nașterea mea naturală…cum altfel decât bland și frumos așa cum a prins viață în interiorul meu.
Taraaaa saptămâna 27 de sarcină, doctorul îmi spune:
”Bebe în poziție pelviană, dacă nu se întoarce cezariană și la cum văd eu că se prezintă lucrurile sigur nu se întoarce!”
A trect pe lângă mine tot ce mi-a spus și îi replic: „Voi vorbi cu bebele meu și se va întoarce!”
Timpul a trecut, iar prin săptamâna 31 am început cursul LAMAZE, cu ajutorul căruiua mi-am cizelat cunoștiințele și emoțile.
Săptămâna 33 control, doctorul: „Copilul tot în poziție pelviană, sigur ajungi la cezariană, mai are și circulară!”
Eu mai vehementă ca oricând: „Mai are timp să se întoarcă!”
Liliana mi-a explicat la curs cum decurge o naștere pelviană (cu ajutorul binecunoscutului bazin și al păpușii), mi-a spus povești despre nașteri peliviene. Am vorbit cu femei care au născut pelvian, dar toate pe vremea lu Răposatu, pe vremea asta nu aveam pe nimeni. Însă nu îmi eram teamă, voiam să mă pregătesc și pentru o astfel de situație, dar încă speram că bebelușul meu se va întoarce pentru a ușura nașterea!
Săptămâna 36 control, doctorul: „Copilul nu s-a întors, v-am spus că ajungeți la cezariană!”
Am fost puțin dezamăgită, făcusem exerciții pentru a-l ajuta să se întoarcă, simțisem la un moment dat că se întorsese, dar se parce că totul fusese în imaginația mea, în dorința mea.
A urmat o lungă și spinoasă discuție cu doctorul, în urma căreia mi-am dat seama că nu îmi poate fi alături, mai ales după ce îmi cerea să îmi programez nașterea.
Mai aveam puțin până la naștere, doctor nu mai aveam, pruncul nu se întorsese.
Am mers la consultație doctorul, mi-a explicat în ce condiții mă poate susține și în ce condiții nu (dacă pierd lichidul înainte de venirea contracților și/sau înainte să înceapă dilatația, capul pruncului este ultimul care iese și fără lichid, uterul se contractă și realizează presiuni asupra acestuia, punând în pericol bebelușul).
Doctorul mi-a spus că bebelușul nu se mai poate întoarce și că el a știut mai bine de ce nu s-a întors!
M-am resemnat total cu ideea unei nașteri craniene!
Cei mai mulți din jurul meu mă numeau inconștientă.
Control 39 saptămâni fix, doctrul: „Nu mai aveți lichid deloc! Ați simțit vreo pierdere?”
Eu: „Am răs aseară mai mult și am crezut că am făcut pe mine!”
Doctorul: „Rămâneți în spital, trebuie să monitorizăm bebelușul!
Eu venisem la un simplu control ora 8 dimeața, iar acum rămâneam în spital să nasc așa cum nu dorisem, prin cezariană (erau cele mai mari șanse).
De atunci a început un scenariu urât pentru mine, simțeam cum mă pregătesc de tăiere, nu mă pregătisem deloc pentru asta, era ca și când mă asculta la școală și nu știam ce să îi zic profesorului, deoarece nici nu deschisesem cartea.
Anestezia și-a făcut mai greu efectul, tensiunea mi-a scăzut mult și îl aud pe dr anestezist „pune-I masca că mi-e teamă că o pierdem!”
Nu știu dacă motivele „gazării” mele au fost întemeiate, însă a fost groaznic tot ce am simțit, percepeam totul cu încetinitorul, e ca și atunci când vrei să te trezești din vis și nu poți, iar visul este unul urât…voiam să mă scot dar nu puteam.
În cele din urmă l-au pus pe mine, mă prinsese cu gurița de obraz, îmi dăruia prima lui sărutare, îmi arăta prima lui nevoie de mine, de a sta lângă mine.
La salonul postoperator trăirile urâte se conturează și intensifică, însă le-am dat la o parte, îl ceream pe bebe ca să îl pun la sân și îmi dădea o putere extraordinare, îi povesteam cât de mult l-am așteptat, câtă iubire avem să îi dăruim.
Noaptea grea a trecut și am ajuns în salon, mi l-au adus, am început să mă liniștesc, îl priveam, îl miroseam, era al meu, era cu mine…adrenalina lucra în mine, dar chiar și cu adrenalină în doză extra, mișcările unei mame cezariate nu sunt cele mai zvelte. Când dormea puiul meu mă plimbam pe hol, precum cocoșatul prin Paris.
Am ajuns acasă și totul a devenit și mai frumos!
Concluzie: cezariană nedorită, care s-a impus din motive reale, emoțional nu am știut să îi fac față, fizic am dovedit-o. Îl priveam pe bebe și nu mai conta.
Părerea mea: nu poți naște prin cezariană blând nici fizic, nici emoțional! Am nevoie în viața mea de o naștere împlinitoare! AMIN”
Liliana Tudose: “ Cezariana se vindeca, draga mea, Petruta.
Orice operatie se vindeca, fiindca sensul este unul pozitiv: ai dat viata!
Saptamana trecuta am avut conferinta despre nasterea naturala sau operatia cezariana. Asa cum bine stiti, eu respir prin toate credintele mele nasterea naturala, dar viata mi-a scos in cale femei alaturi de care am fost si au avut cezariene: programate sau necesare.
Privesc cu pace si stiu ca Dumnezeu a lasat cezariana sa se intample.
Inainte de a fi perfectata aceasta tehnica, mureau si mama si copilul, apoi au hotarat sa se nasca mostenitorul, iar mama era taiata si ea murea in jur de trei zile maxim o saptamana datorita infectiilor postoperatorii sau, mai mult, la inceput le lasau abdomenul deschis, deci mama era sortita pieirii-ea isi vedea pruncul viu sau nu, apoi inchidea ochii.
Petrica, draga mea, trupul se vindeca si se bucura:)
Daca ar fi fost o operatie pe cord care iti aducea viata ca sa poti trai sa te bucuri de Ivan, cum ai fi perceput-o?”
Cazul nostru a avut o întorsătura pe ultima suta de metri.
Totul a început pe 18 Iulie, pe zi, când mi se rupsese membranele.
Ca și concluzie, am avut o nastere ușoară, deși prin cezariana.
Vindecarea completa a venit abia după a doua naștere, naturala de aceasta data, căci a doua a fost exact asa cum am visat.”